Iuri Floroiu
În anul 1900, lângă mica insulă grecească Antikythera, scafandrii au găsit epava unei corăbii scufundate, una dintre numeroasele amprente lăsate de cutezătorii cuceritori ai întinderilor albastre.
Neafectat de căutătorii de comori, fabulosul conţinut al epavei (arme, bijuterii, statui etc.), a îmbogăţit patrimoniul Muzeului de Arheologie din Atena. Printre preţioasele artefacte recuperate de pe fundul mării, un ciudat „dispozitiv“ a atras atenţia cercetătorilor: ceea ce se credea a fi un instrument de navigaţie afectat de trecerea timpului şi coroziunea apei, s-a dovedit a fi un sofisticat „computer“ antic, dedicat calculelor astronomice şi zodiacale. De remarcat: investigaţia oamenilor de ştiinţă a durat peste 100 de ani!
Datarea confecționării „computerului“ a fost apreciată în jurul anului 80-100 î.Hr., iar istoricii au atribuit „patentul“ de fabricaţie filosofului Posidonius sau celebrului Arhimede. Deci, acum peste 2000 de ani, specialiştii antici au ştiut cum să construiască un complicat aparat, capabil să indice, în funcţie de zi, poziţia exactă a Soarelui, Lunii şi a planetelor din sistemul solar! Oare? În regulă, se ştie că grecii erau buni astronomi, dar de la a „contabiliza“ şi stoca observaţiile obţinute de generaţii şi până la fabricarea de computere, este o cale extrem de lungă…
Da, „ne-am prins“ la ce era folosit enigmaticul mecanism, realizat din roţi dinţate de bronz şi cadrane de sticlă, însă ar trebui să ne întrebăm… cum, unde şi de cine a fost fabricat? Orice inginer sau lăcătuş mecanic ar putea spune că fişa tehnologică necesară realizării acestui computer astronomic, este şi acum, în anii noştri, destul de complicată: mai întâi, este nevoie de un proiect amănunţit în care să fie înglobate înalte cunoştinţe de astronomie, inginerie mecanică şi optică. Apoi, în atelierul de turnătorie, trebuie obţinut un lingou de bronz de mare puritate (eventual cu un conţinut sporit de grafit pentru rezistenţă la frecare), a cărui prelucrare se poate face cu strunguri de precizie şi freze speciale pentru danturat. Desigur, şi cuţitele de strung (cu pastile widia – material necunoscut în Antichitate) şi frezele de danturare trebuie confecţionate din oţeluri speciale. De asemenea, pentru ca mecanismul să funcţioneze corect şi eficient, toleranţele admise în execuţie nu pot depăşi sutimi de milimetru! Crede cineva că minusculii „dinţi“ de angrenare au fost făcuţi cu… pila? Imposibil!
Alte operaţiuni complexe şi de înaltă tehnologie sunt necesare realizării cadranelor de sticlă transparentă şi şlefuită… Să înţelegem că acum peste 2000 de ani, în Grecia sau în altă parte a lumii, fiinţau fabrici moderne, perfect dotate cu scule şi utilaje performante? Nicio descoperire arheologică şi nicio scriere nu confirmă sau consemnează o asemenea posibilitate! De ce nu am accepta faptul că navigatorii Antichităţii au primit acest dipozitiv de la reprezentanţii unei alte civilizaţii şi că au fost învăţaţi să-l folosească? Contestatarii acestei supoziţii ar putea spune că… reprezentanţii unei alte lumi, cu siguranţă ar fi folosit sau dăruit pământenilor un aparat ceva mai avansat tehnologic şi nu un simplu mecanism. Poate… dar şi membrii unui trib care trăiesc în epoca pietrei pot fi învăţaţi să folosească un telefon mobil sau alt aparat modern, însă ce vor face cu aparatele după consumarea bateriilor în lipsa unor surse de alimentare? Vor deveni inutilizabile!
Atunci… cine a confecţionat maşinăria de la Antikythera?
