Victoria Stoiciu
“Nu m-a forţat nimeni să fac munca asta…
Imaginează-ţi că ai putea avea un job normal în propria ţară, pentru un salariu mediu. Nu ştiu care este salariul mediul aici, dar hai să spunem o medie de 2.500 de euro / lună. Dar vine cineva şi-ţi propune un job ca gunoier în altă ţară. Nu e un job la care să aspire mulţi, ba chiar e considerat un job “murdar”, însă cu el poţi face cel puţin 80.000 de euro / lună, ca salariu minim! Adică de 30 de ori mai mare decât salariul pe care l-ai putea avea acasă! Cred că mulţi oameni iau în calcul acest job, în comparaţie cu alte variante, doar în virtutea diferenţei de salariu.
La fel şi cu prostituţia. Nu o facem pentru că suntem sărace, ci mai degrabă din cauza diferenţei de salariu, care contează. Aici pot câştiga de 30 ori mai mult decât aş putea avea în ţară, cu un job normal. Şi asta e suma minimă. Au existat momente când am câştigat de o sută de ori mai mult decât un salariu normal în ţara mea. Cred că şi oamenii de aici ar putea câştiga de o sută de ori mai bine din prostituţie decât dintr-o slujbă normală, dacă s-ar gândi serios la asta.
Mai mult, prostituţia aici, la Amsterdam, oferă multă libertate. Asta ar putea suna ciudat multora, însă, de regulă, când se gândesc la prostituţie, au în minte opresiune şi constrângere, ceea ce nu este cazul aici. De fapt, toate fetele din Amsterdam suntem propriii patroni. Avem propia afacere. Noi decidem când muncim, cât muncim, în ce zile suntem la lucru şi în ce zile plecăm în vacanţă. Nu e nimeni care să-mi sună cum să-mi fac meseria, când îmi pot lua pauză sau să-mi reproşeze că greşesc ceva. Eu sunt şeful, eu deţin controlul şi nimeni altcineva. Asta este una din marile calităţi ale acestui job, libertatea.”
Sunt încântat să aflu că, măcar uneori, până și socialiștii recunosc că stimulentele contează. Dar ce ironic, problema stimulentelor reprezintă una din cauzele principale ale falimentului socialismului. Rezumată scurt în întrebarea de 1000 de puncte – „Dar în socialism cine cară gunoiul?” – problema punctează faptul că egalitarismul retează calitățile umane indispensabile pentru dezvoltarea materială și spirituală a individului. Ce sens are să muncești cu sârguință dacă oricum vei fi remunerat ca toți ceilalți? Pentru ce să acționezi prudent în viață dacă oricum te asistă statul în toate deciziile? Cum să te îngrijești de starea resurselor, dacă totul este public? De ce să îi respecți pe cei din jur dacă poți să te folosești de ei la orice oră?
În interviul citat prostituata face limpede faptul că activitatea ei este în esență capitalis-antreprenorială – și tocmai asta îi convine. Un socialist consecvent nu ar trebui să aplaude cele declarate, ci să o aducă pe doamna cu pricina cu picioarele pe pământ ( hm, e o figură de stil), la egalitate cu prestatorii din alte meserii. Păi este normal ca un miner sau un învățător să câștige mai puțin decât o prostituată? Nu. Deci, aștept ca socialiștii să vină cu o inițiativă de impozitare a veniturilor din prostituție și de susținere a categoriilor sociale cu adevărat defavorizate. Parafrazând-o pe Miss Garlic: suntem feministe/socialiste, dar să ne plătim taxele și să fim astfel de două ori oameni!
