Am promis mai multor cititori ai site-ului si colaboratori, ca voi reveni periodic cu eventuale solutii, vazute de minesau adaptate de la alte economii, in ceea ce priveste potentiala refacere economica a Romaniei. Fara discutie ca nu sint solutii rigide, ci mai graba capete de pod pentru colaborarea si gasirea in comun a unor solutii actuale si de perspectiva pentru Romania, distrusa economic de tradarea si prostia unor oameni politici ancorati la un sistem capitalist in cadere libera.
Astazi voi aborda un subiect care imi face mereu placere si anume: sistemul de educatie. Consider ca este inceputul de drum al tuturor realizarilor si imaginea unei societati.
Pentru zeci de ani, atit in Romania cit si in tarile dezvoltate capitaliste, scolile vocationale sau de profesii, au avut de suferit din doua mari motive si anume: au fost considerate ca oferind tinerilor un statut social si profesionalde nivel minim, iar in al doilea rind o cerre destul de mica legata de inventii si inovatii practice, computerele acaparind mai tot spectrul in aceasta zona.
Politicienii msacarici din lagarul capitalist, au inteles ca invatamintul trebuie sa fie o afacere, si ei se pot da ca exemple academice, oferind din ce in ce mai mult, imaginea succesului prin necesitatea absolvirii unui mediu universitar.
In acelasi timp, acesti politicieni nu au dovedit cu nimic, ca fiind absolventi ai unor universitati, sint capabili sa rezolve problemele care confrunta societatea, ci mai degraba le-au amplificat.
Din punct de vedre al parintilor, acestia au „deviat” traseul tinerilor de la scolile atelier, catre mediul universitar, lasind o mare gaura in mediile profesionale din sectiile de productie.
Imi amintesc de perioada de dinante de 89, cind fiecare dintre parintii romani, erau convinsi de faptul ca macelarul cistiga mai mult decit inginerul, ca aprozaristul cistiga mai mult decit profesorul, ca cizmarul cistiga mai mult decit psihologul, ca portarul de la spital cistiga mai mult decit economistul si asa mai departe si cu toate acestea, fiecare familie de la oras sau sat, isi dorea sa aiba copiii angrenati in mediul academic. Nu intrase capitalismul in oasele noastre si nu stiam ca banul conteaza mai mult decit orice…
Un studiu foarte interesant al institutului de consultanta in management, McKinsey, denumit simbolic „Education to Employment: Getting Europe’s Youth into Work”, arata cit de mult au fost neglijate aceste scoli vocationale si cit de mult au tinerii nevoie de ele.
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:6-9tNAju9SQJ:www.mckinsey.com/insights/social_sector/~/media/mckinsey/dotcom/insights/social%2520sector/education%2520to%2520employment%2520getting%2520europes%2520youth%2520into%2520work/education%2520to%2520employment%2520getting%2520europes%2520youth%2520into%2520work%2520full%2520report.ashx+&cd=2&hl=en&ct=clnk&gl=ca
http://www.mckinsey.com/insights/social_sector/converting_education_to_employment_in_europe
In patru din sapte tari in studiu, peste jumaatte dintre tinerii intervievati, care erau angrenati in mediul academic, au declarat ca ei ar fi preferat sa fie in scolile vocationale, decit sa plateasca atitia bani pentru studii de ani de zile, dupa care nu isi pot gasii un loc de munca. Ei au facut pasul catre universitati, pentru un statut social, care s-a dovedit a fi inselator in acest capitalism arogant fata de tineri si orientarea lor in viata profesionala.
Trebuie sa reamintim ca in Europa, tinerii intre 15 si 25 de ani, inregistreaza o rata medie a somajului mai mare 25%.
„Democratizarea” universitatilor prin admiterea in cadrul lor pe baza unor criterii naive, precum si crearea de catre liderii politici a unor medii de “afeceri” in invatamint, in loc sa fie un mediu educativ indreptat catre progresul mai mult sau mai putin planificat al societatii, au dus la un mod ineficient si extrem de scump pentru a definitiva studiile universitare, tinerii absolventi americani avind datorii care totalizeaza peste 1000 de miliarde de dolari, multe din aceste debite fiind delicvente datorita imposibilitatii gasirii unui loc de munca.
Internetul a adus posibilitati multiple pentru studiul in invatamintul vocational, prin informatii tehnice de toate felurile apelate cu simplitate.
Conceptul acesta, „Competency-Based Education” incearca sa transmita un nivel ridicat cunostiinte de ordin practice ( competente), mai degraba, decit cunostiinte teoretice de nivel academic.
Aceste cunostiinte obtinute in scolile vocationale sint intr-un cadru de timp indelungat, ele fiind posibil de imbunatatit pe parcursul intregii vieti, fata de patru sau cinci ani in universitati, dupa care se pare ca procesul de invatamint nu mai este necesar in cele mai multe cazuri sau dinamica este cu mult mai scazuta.
In general, la scolile vocationale, cunostiintele sint structurate pe module, iar cel ce studiaza isi poate lua aceste module functie de activitatea pe care doreste sa o desfasoare sau in care vrea sa profeseze. Aceste module pot fi studiate cu intreruperi, functie de interesul profesional al elevului, frecventind cursuri serale sau la zi si combinind cunostiintele practice de la locul de munca, cu cele teoretice.
Resume-ul celui ce studiaza in scolile vocationale, poate fi imbunatatit permanent prin intergrarea elevului in studiul altor module de interes professional.
Din punct de vedere al chltuielilor, sumele sint cu mult mai accesibile, un exemplu ar fi pretul practicat de Southern New Hampshire University College of America, care ofera cursuri de competenta profesionala, eliberind diploma, cu 2500 de dolari pe an.
Udacity, o companie care are ca obiect de activitate educatia, are o colaborare foarte buna cu marea corporatie AT&T, care furnizeaza cursuri de calitate pentru diverse profesii si calificari pe o perioada de la 6 la 12 luni, costind 200 de dolari pe luna.
Dev Bootcamp, ofera cursuri de noua saptamini intr-un sistem foarte interesant si care ar trebui sa fie impus in unele sisteme de invatamint care colaboreaza cu corporatii sau firme recunoscute ca investitori. Cursurile de la Dev Bootcamp sint platite partial de o “taxa de success”. Ce inseamna asta? Compania pregateste profesional elevi, pe perioada celor noua saptamini, dupa care ii ofera angajatorilor, ea impunind acestui angajator un prêt, dar numai dupa ce respectivul tinar lucreaza la companie 100 de zile pe profilul lui tehnic.
Daca angajatorul nu doreste sa il angajeze pe acest tinar, Dev Bootcamp il preia in pregatire pentru un nou ciclu, dupa care il ofera altui angajator. Daca tinarul este preferat de angajator dupa cele 100 de zile, compania angajatoare trebuie sa plateasca acea taxa de succes, care este in parte absorbita de scoala voactionala, iar o parte este rambursata elevului care a studiat, care in final plateste si mai putin, functie de interesul lui de a studia.
Deci in acest sistem, este interesat si elevul sa invete, si scoala vocationala sa scoata specialisti de calitate, dar si angajatorul, care se poate baza pe competentele tinarului.
Este un sistem educational care ar fi extreme de util economiei romanesti.
Sint destule voci, care spun ca MOOCS (massive online open courses), sint o mare piedica in pregatirea tinerilor in cadrul pregatirii academice, acest program avind in vedere sa furnizeze cunostiinte la nivel academic pe internet.
In acest system, rata reusitei ca un tinar sa fie bine cotat profesional, este foarte mica, iar rata de renuntari la aceste cursuri online este extrem de mare, de peste 95%.
Programele de educatie coroborate cu practica, au dat cea mai mare rata de success, pentru ca se concentreaza pe studiul competentelor.
Acest sistem este favorabil si pentru faptul ca se creaza o alternativa profesionala la colegii si facultati, acestea fiind fortate sa aplice un program de studiu mai eficient, daca vor sa aiba studenti la clase, pentru banii pe care ii percep.
Romania trebuie, in opinia mea sa mearga inapoi la faza in care cea mai mare parte a liceelor erau arondate la marile intreprinderi si combinate, acestea vor trebui sa ofere finantari pentru aceste forme de invatamint intr-o intelegere fiscala cu statul.
Exista posibilitati si mecanisme si am studiat unul foarte interesant in Chile, asupra caruia voi reveni.
Mereu am avut o intrebare, chiar si aici in mediul academic. Cum se poate ca acesti capitalisti sa faca aprecieri critice la adresa valorii liderilor politici de stinga din Romania si alte tari, de dinainte de 89, si sa spuna ca erau analfabeti si slab pregatiti, dar acestia doreau sa creeze un sistem de invatamint, sa construiasca scoli, laboratoare si toate formele de invatamint accesibile tuturor tinerilor si chiar adultilor, iara acesti lideri politici vestici si capitalisti in general, care au studiat si au atirnat pe pereti diplome de la cele mai galonate universitati si colegii, acestia isi doresc sa darime scolile si sa construiasca biserici, sa “demoleze” sistemul de invatamint prin programe stupide si sa faca afacere din relatia profesor – student?
Cum se poate asa ceva, dupa care sa se vina si sa se discute de superioritatea sistemului capitalist…… Pai cine il construieste si cum il consolidam, daca eliminam mecanismele din sistemele edcationale si nu avem nici un fel de imaginatie in a crea un sistem educational adaptat cerintelor si economiei.
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
