Numarul 19 al revistei “Vitralii – Lumini si Umbre” – ACMRR – SRI
http://www.acmrr-sri.ro/upload/vitralii%20no19.pdf
Colonel (r) Liviu Gaitan
Prezentul demers are ca obiectiv dezvoltarea culturii de informații a cititorilor, astfel încât aceștia să înțeleagă dimensiunile actuale ale confruntării permanente care are loc pe „frontul invizibil”, rolul și importanța tot mai mare a serviciilor secrete în lumea contemporană.
SECVENȚE DINTR-O ALTĂ EPOCĂ
Să ne întoarcem puțin în timp. Nu foarte mult. Să spunem 31 de ani. Suntem, așadar, în anul 1983. În cărțile de istorie a informaticii, 1 ianuarie
1983 este considerată data de naștere a internetului. Atunci, ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network) – o rețea de computere
imaginată, pentru Departamentul Apărării al S.U.A., de părintele informaticii americane, genialul inventator C.R. Licklider – schimba metoda de comunicare inter-calculatoare în TCP/IP (acronim de la Transmission Control Protocol/ Internet Protocol). Printre marile inovații ale anului 1983, se remarca IBM Personal Computer XT – a doua generație de computere personale IBM. De asemenea, sistemul de poziționare globală, GPS, inițiat la începutul anilor ’70, devenea accesibil publicului larg. Suntem în plin Război Rece. Președintele S.U.A., Ronald Reagan, propune Inițiativa de Apărare Strategică, prin intermediul căreia se dezvoltă tehnologiile de interceptare a rachetelor inamice. Televiziunile și ziarele numesc pompos acest plan „Star Wars” (Războiul Stelelor). Atunci…
Să ne imaginăm că în toamna anului 1983 în vizorul serviciului secret intra un individ „interesant” din punct de vedere operativ. Motivele pot fi
multiple. Ce face, în anul 1983, serviciul secret, pentru a culege informații despre acest individ? În primul rând, organizează și desfășoară forțe umane consistente. Munca de teren este elementară și obligatorie. Serviciul de informații trebuie să afle totul despre trecutul suspectului, motiv pentru care dispune investigații complexe în legătură cu locul unde a copilărit, unde a învățat, ce performanțe a obținut, situația familială, surse de venituri, cerculapropiat de relații, vicii, pasiuni, aspirații și preocupări prezente. Un ofițer este implantat „sub acoperire” la locul de muncă al suspectului, unde, folosindu-se de diverse pretexte, culege informații din această zonă. Ofițerul care are în coordonare directă cazul trece la recrutarea de informatori/colaboratori pentru culegerea de date sensibile, de la chestiuni de budoar până la convingeri
politice și credințe intime. În paralel, suspectul este monitorizat prin filaj.
Scopul acestei măsuri poate fi: cunoașterea felului de a trăi, de a se comporta, cercul de relații, adrese vizitate etc. Toate aspectele cu relevanță operativă sunt documentate prin fotografiere și filmare. Iar dacă ipoteticul nostru suspect este, așa după cum spuneam la începutul acestui exercițiu de imaginație, cu adevărat interesant pentru serviciul secret, acesta din urmă va trimite o echipă de tehnicieni pentru plantarea de mijloace tehnice la domiciliul și la serviciul obiectivului. De asemenea, corespondența internă și externă a suspectului este interceptată. Toate informațiile obținute sunt evaluate, coroborate, analizate și interpretate, sunt extrase concluziile și anticipate posibilele moduri de evoluție
a situației operative. În linii foarte mari, cu mici variațiuni de la un caz la altul, astfel se desfășura munca de urmărire informativă în anii ’80, cam peste tot în lume. Aceasta presupunea, așadar, utilizarea de personal specializat, dotări logistice adecvate, tehnică sofisticată și o perioadă relativ întinsă de timp. Și acum…
Să ne întoarcem în prezent. Suntem în anul 2014. De data aceasta, individul „interesant” pentru serviciile secrete este conectat din plin la „viața digitală”. Posedă PC, poate chiar laptop, și smartphone, precum și nelipsita tabletă. Personajul nostru este, prin urmare, hiperactiv online, având conturi pe majoritatea rețelelor sociale. Își actualizează periodic profilul pe Facebook. „Dă” like-uri și share-uri la chestiunile care îi plac. Difuzează conștiincios fotografii cu el și prietenii săi. Postează pe net părerea lui despre o mulțime de lucruri, de la clasa politică la biserică și efectele încălzirii globale. În sfârșit, „dă” check-in-uri în locurile din oraș unde se află. De pe profilul său de Facebook aflăm unde s-a născut, unde a învățat, ce locuri de muncă a avut, unde trăiește acum, ce număr de telefon mobil și ce adresă de e-mail are. Știm cu lux de amănunte când și unde pleacă în vacanță, cu cine și ce face acolo.
Însă, pe lângă deja banalul Facebook, individul nostru foarte conectat trebuie să aibă cont și pe Google+. Este o condiție impusă de folosirea gigantului online! Mai nou, vrei, nu vrei, Google+ se activează automat dacă folosești orice serviciu Google (Gmail, YouTube, Google Play etc.) care presupune un user și o parolă. De dragul imaginației, să spunem că check-urile de pe Facebook nu-i satisfac întrutotul nevoile de exhibiționism online: astfel, ne ține la curent cu viața sa socială și prin intermediul rețelei Foursquare. Iar lista sa de interese din diverse domenii (de la auto, la design interior) trebuie să fie clar definită undeva: pentru aceasta există serviciul online Pinterest. Între timp, ne
mai spune una-alta, condensate, pe Twitter. Iar dacă tocmai s-a angajat sau dacă își caută de lucru, trebuie neapărat să-și facă un cont pe LinkedIn (de unde aflăm competențele sale profesionale detaliate, într-un CV virtual complet). Presupunem că are canal de YouTube bine organizat, cu liste de clipuri preferate și chiar câteva înregistrări proprii. Camera performantă de la smartphone îl ademenește, pe lângă fotografiat, să filmeze constant, iar pentru clipurile mici, există noul serviciu de upload video de la Instagram. O concluzie se desprinde: individul nostru comun are o teribilă sete de comunicare. Astfel, folosește cel puțin două servicii de e-mail (cel mai probabil, Yahoo!Mail și Gmail), iar dacă are serviciu, se poate lăuda și cu o adresă de poștă electronică de birou. Serviciul de mesagerie instant de la Yahoo!, din veche obișnuință, se deschide automat, atunci când pornește PC-ul sau ultrabook-ul, însă omul nostru utilizează, desigur, și messengerul integrat din Facebook (care păstrează istoricul tuturor convorbirilor). În sfârșit, din când în când, face videoconferințe (cu rudele și prietenii) pe Skype. Și, pentru că telefonia mobilă costă bani, dar wi-fi gratuit găsește la toate barurile și terasele, comunică prin Viber și WhatsApp! Omul nostru este însă și adeptul cumpărăturilor și plăților online: magazinele virtuale oferă prețuri sensibil mai mici decât cele clasice. Prin urmare, presupunem că și-a achiziționat cel puțin o lucrare de dezvoltare personală de pe Amazon, cea mai nouă pereche de bascheți o are de pe eBay, iar în vacanța ultra-all inclusive din Antalya a plecat cu o ofertă smart de pe Booking.
CAUTĂ PE GOOGLE!
Facem asta, de câțiva ani buni. Ne-a devenit un automatism. Băgăm cuvântul-cheie și, într-o secundă, motorul de căutare afișează toate paginile de web cu referire la termenul solicitat. Orice căutare pe care o faci pe Google, orice mesaj pe care-l trimiți, orice obiect pe care-l cumperi dintr-un magazin virtual, toate acestea se constituie în informații care pot fi stocate pe un server. Viața în era digitală presupune lăsarea unei amprente sau urme electronice. În ziua de azi, din ce în ce mai mulți oameni se informează mai degrabă folosind
motoarele de căutare (Google, Yahoo, Bing) decât din biblioteci sau librării; corespondează prin e-mail și mesaje instant, mai degrabă decât prin cărți poștale sau clasicele scrisori. Pentru foarte mulți dintre noi, Google a devenit o unealtă bună la toate în viața digitală. Tehnologiile Google sunt folosite pentru căutarea de informații, e-mail, chat, fotografii, videouri YouTube, rețea socială, navigare și multe, multe altele. Puțini internauți știu că gigantul online a introdus, începând cu anul 2009, serviciul Google Dashboard, care le permite utilizatorilor Google să vadă ce informații asociate cu conturile lor sunt stocate de compania americană. Natura informațiilor, care sunt stocate numai atât timp
cât ești conectat la un cont Google, s-ar putea să te surprindă. De exemplu, folosind Dashboard, poți vedea toate căutarile pe care le-ai efectuat pe Google, toate locurile pe care le-ai urmarit pe Google Maps, toate mesajele Gmail pe care le-ai dat sau le-ai primit, toate conversațiile „chat” la care ai participat și multe altele. Cine vrea să-ți acceseze întrega biografie digitală nu are nevoie decât de parola ta Google. Tu ai posibilitatea să ștergi aceste date, însă „alții” nu-și bat capul cu asemenea probleme.
Să ne imaginăm, acum, că dintr-un motiv întemeiat, individul care foloseste toate programele și serviciile online enumerate mai sus devine
„suspect” pentru serviciul secret. Cu aproximație, toate informațiile pe care ofițerii/agenții le culegeau în urma amplelor operațiuni de filaj, interceptare, ascultare, infiltrare etc. în anul 1983, se găsesc acum, în anul 2014, la îndemână, într-un singur mediu – digital. O precizare: multe dintre aceste informații sunt publice, iar cele confidențiale pot fi accesate imediat, cu ajutorul specialiștilor. Dar pentru operativitate și eficientizarea activității specifice, există și programe special concepute să culeagă instant toate datele cu relevanță operativă. Să exemplificăm.
În luna octombrie 1997, FBI-ul a pus la punct un software pentru interceptarea e-mail-urilor, care a fost instalat pe serverele furnizorilor de
servicii americane pentru Internet. Atunci când FBI consideră că o anumită persoană desfășoară activități care intră sub incidența legii, se solicită un mandat judecătoresc. Pe baza acestuia, la providerul de internet al „suspectului” se instala un calculator al FBI care monitoriza întreaga activitate pe internet a unei anumite adrese IP. În etapa următoare, se selectau numai mesajele prin e-mail, care erau stocate pe un dispozitiv extern. O dată la două zile, agenții FBI veneau la providerul de Internet și preluau datele astfel obținute. De atunci, au apărut sisteme mai performante, care sunt capabile să monitorizeze simultan un număr imens de adrese IP. Iar cel mai performant dintre toate este PRISM (SIGADUS – 984 XN), un program de supraveghere care colectează informațiile și datele marilor companii de internet, precum
Google și Facebook (de la e-mailuri și search-uri, până la conversații chat, istoricul cumpărăturilor online și fotografii personale – cu alte cuvinte, tot ceea ce ai făcut vreodată pe internet, în ultimii șase ani!). De asemenea, colectează date de la marii operatori de telefonie mobilă din S.U.A.
SISTEME ACTUALE DE LEGĂTURĂ UTILIZATE DE SERVICIILE DE SPIONAJ
Revolutia tehnologiei informației a dus la schimbări fundamentale în societate și este foarte probabil ca astfel de schimbări profunde să se producă în continuare. Unul dintre efectele progresului tehnologic este impactul asupra evolutiei telecomunicațiilor. Comunicarea clasică, prin intermediul telefoniei, a fost depășită de noile metode de transmitere la distanță nu numai a vocii, ci și a datelor, muzicii, fotografiilor ori filmelor. Aceste schimburi de informații nu mai apar numai între oameni, dar și între oameni și sisteme informatice ori numai între acestea din urmă. Folosirea poștei electronice sau accesul la pagini web prin intermediul internetului constituie exemple ale acestei evoluții, modificând profund societatea noastră. Ușurința accesului la informații în sistemele informatice, combinată cu posibilitătile practic nelimitate de schimb sau diseminare a acestora, indiferent de granițele geografice sau naționale, a dus la o creștere explozivă a cantității de informație disponibilă și a cunoștințelor care pot fi extrase din aceasta. Această evoluție fără precedent a dat naștere la schimbări și în modul de lucru al serviciilor de intelligence. Să analizăm pe scurt câteva cazuri de spionaj-trădare deconspirate în spațiul public în ultimii ani, cu accent pe evidențierea sistemelor de legătură impersonală.
Adolf Georgevici Tolkacev
Cercetător la Institutul Aviației din Moscova, el a fost arestat de KGB în iunie 1985, în timp ce încerca să transmită documente secrete de natură militară Statelor Unite. Conform documentelor recent desecretizate de americani, spionul cu numele de cod GTVANQUISH a furnizat, timp de peste 7 ani (1977 – 1985), un volum uriaș de informații din domeniul cercetării și dezvoltării tehnologiei militare sovietice. CIA a optat pentru sisteme de legătură impersonală, spionul fiind dotat cu cerneală simpatică, cu echipamente pentru comunicații pe unde scurte și cu un cifru de tip one-time-pad (un sofisticat sistem de cifru, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea precurtată OTP).
Ana Belen Montes
Montes a fost arestată și acuzată de spionaj, în timp ce lucra ca analist principal la Defense Intelligence Agency (DIA – Agenția de Informații a
Armatei Statelor Unite). Procurorii au stabilit că aceasta primea instrucțiuni din partea serviciului cubanez de informații externe (Direccion General de Inteligencia – DGI) prin intermediul mesajelor criptate recepționate din emisiuni radio pe unde scurte. În anul 2000, Ana Belen Montes a fost instruită de serviciul de informații cubanez să achiziționeze un laptop și i s-au dat dischete de calculator pe care să le folosească la descifrarea mesajelor radio recepționate. De asemenea, a obținut dischete pentru cifrarea informațiilor culese, în vederea trimiterii lor în Centrală. Concomitent, a primit și un program de ștergere a mesajelor cifrate sau descifrate din laptop.
Pentru întâlniri și schimburi de dischete, ea apela un număr de pager, folosind cartele preplătite și utilizând coduri anterior stabilite pentru
transmiterea de mesaje. În octombrie 2002 a fost condamnată la 25 de ani de închisoare pentru spionaj în favoarea Cubei. Cu puțin timp înaintea arestării, în timpul unei percheziții secrete la locuința acesteia, FBI-ul a găsit laptopul și a copiat hard disk-ul (HDD), pe care l-a analizat, descoperind textele șterse, inclusiv instrucțiunile asupra modului de gestionare a mesajelor cifrate. S-a dovedit astfel că folosirea calculatorului pentru cifrarea/descifrarea de mesaje este total improprie, deoarece informațiile stocate în memoria fișierelor se regăsesc pe HDD și după ștergerea lor, iar software-urile de recuperare de date, capabile să refacă întregul conținut al hard disk-ului chiar și după formatare, au o misiune relativ facilă în a le reconstitui. Singurul motiv logic pentru folosirea software-ului în cazul Montes, ar fi comoditatea și viteza de realizare a operațiunilor, însă, după cum s-a văzut, în aceasta situație se neglijează un element esențial al funcționării sistemului, cel al asigurării unei securități depline a materialelor criptografice folosite. Dacă Montes ar fi fost instruită să cifreze/descifreze mesajele manual, dovezile fizice de inculpare a sa ar fi fost mult mai greu, sau chiar imposibil de găsit.
Carlos M. Alvarez Sanchez și Elsa Prieto Alvarez
Carlos Alvarez a inceput sa transmită informații spionajului din Cuba în 1977. În 1982, după căsătoria lor, Elsa a început să lucreze, o perioadă în mod independent pentru serviciul cubanez de informații externe (DGI), ulterior făcând echipă cu soțul ei. Cel care fusese instruit pentru a cifra și descifra mesajele de la/către serviciul de informații cubanez, comunicând cu acesta printr-o varietate de moduri, era Carlos Alvarez. El primea instrucțiunile pe calea transmiterilor radio pe unde scurte. Odată recepționate, mesajele erau descifrate cu ajutorul unei dischete care conținea software-ul de decriptare. În mod similar, se folosea o altă dischetă pentru cifrarea mesajelor pe calculator. După fiecare operațiune de cifrare-descifrare, Carlos era convins că distruge toate dovezile electronice și digitale din calculator, ștergând materialele folosite printr-o banală manevră de delete. În 2005, după ce a primit unele informații despre activitățile suspecte ale soților Alvarez, FBI-ul a început să-i monitorizeze, efectuând și percheziții secrete la locuința acestora. Analizând unitatea HDD a calculatorului, specialiștii informaticieni ai FBI au descoperit mesaje codificate, ceea ce a dus la imediata lor arestare. După cum se poate observa, între cele două cazuri prezentate există o serie de similitudini. În ambele situații, după ce s-au primit informații despre acțiunile lor suspecte, au fost supravegheați și li s-au
percheziționat în secret locuințele, descoperindu-se dovezi cu privire la activitățile de spionaj. Cu toate că Alvarez a fost mai precaut, acționând
consecvent, conform instructajului, pentru distrugerea materialelor folosite la cifrarea/descifrarea mesajelor, datele, odată procesate prin calculator, nu au fost înlăturate din „măruntaiele“ teribilei mașinării electronice.
Andreas și Heidrun Anschlag
La 15 ianuarie 2013, la Tribunalul Regional Superior din Stuttgart a început procesul cuplului de spioni Andreas și Heidrun Anschlag, arestați în 2011 pentru spionaj in favoarea SVR, Serviciul de Informații Externe al Rusiei. Cei doi au cules și transmis SVR mii de informații secrete despre strategia politică și militară a Uniunii Europene și NATO. Cea mai importantă sursă de informații a lor, depistată de contraspionaj, a fost diplomatul olandez Raymond Poeteray, arestat in luna iunie 2012. Se estimează că acesta le-ar fi predat soților Anschlag peste 500 de informații clasificate, referitoare la armata germană, NATO și Uniunea Europeană. De obicei, documentele erau plasate o dată pe lună, în CPI-uri situate în diferite localități din Belgia, de unde, în cursul unor deplasări pe linia serviciului, erau colectate de Andreas Anchlag.
Referitor la modul de comunicare al cuplului de spioni cu agenții de legătură, precum și cu centrala SVR, a reieșit că aceștia foloseau, în principal, ascunzători numite căsuțe poștale impersonale (CPI), pentru a preda/prelua informații de la sursele lor. În paralel, au menținut contacte sistematice cu ofițerii de legătură ruși, de cele mai multe ori primind instrucțiuni prin intermediul mesajelor criptate transmise prin legături unilaterale radio pe unde scurte (LUR). Pentru aceasta, Heidrun folosea un receptor radio, conectat la un decodor și la un calculator. Informațiile culese erau de obicei trimise centralei SVR prin satelit, sub forma unor mesaje „fulger” criptate. De asemenea, accesau portalul YouTube de pe internet, făcând schimb de mesaje secrete prin intermediul unor clipuri video.
Ryan Cristopfer Fogle
În luna mai 2013, o echipă a Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB) l-a arestat, la Moscova, pe Ryan Cristopfer Fogle, secretar III la
Ambasada SUA din Federatia Rusă, sub acuzația de „activități incompatibile cu statutul corpului diplomatic”. Declarat persona non grata, diplomatul american a părăsit teritoriul Rusiei. Asupra sa au fost găsite o serie de obiecte considerate a servi altor obiective decât celor specifice activității pentru care primise acreditarea (o hartă a Moscovei, o busolă, un spray paralizant, o minilanternă, o importantă sumă în valută, plasată în mai multe pliculețe). A atras atenția o scrisoare curioasă, din care reproducem elementele cu relevanță operativă.
„…Suntem dispuși să vă oferim 100.000 dolari pentru a discuta despre experiența și expertiza dumneavoastră, precum și despre colaborarea cu noi…Pentru a intra în contact cu noi, vă rugăm sa mergeți într-un internet-cafe care dispune de legătură wi-fi, unde să deschideți o adresa Gmail ce va fi folosită exclusiv pentru comunicările cu noi. Când vi se cere să vă înregistrați, nu furnizați nicio informație personală care ar permite identificarea dumneavoastră sau a contului pe care îl veți deschide. Nu furnizați niciun fel de date reale, nici numere de telefon sau alte adrese de e-mail. Dacă G-mail vă cere datele de identificare, reluați procedura de înregistrare și evitați oferirea informațiilor solicitate. După crearea unui nou cont, trimiteți un mesaj la următoarea adresă: unbacggdA@gmail.com. Fix după o săptămână, interogați această căsuță poștală, pentru a primi un răspuns din partea noastră. Este important să rețineți că, la deschiderea unui nou cont într-un internet-cafe, nu trebuie să folosiți aparatura personală (de exemplu, o tabletă) care conține eventuale informații ce ar putea facilita identificarea dumneavostră. Dacă așa ceva nu este posibil, cumpărați un laptop nou sau o tabletă, cu bani lichizi și nu cu cardul, pentru a ne contacta. Desigur, vă vom
rambursa contravaloarea acestei achiziții….”
„Piatra – spion”
O afacere de spionaj este dezvăluită în toamna anului 2005 de FSB şi adusă la cunoştinţa opiniei publice. Înregistrări video surprind în flagrant patru diplomaţi britanici (Cristopher Pirt, Paul Crompton, Marc Doe şi Andrew Fleming) în postură de spioni. Potrivit televiziunii de stat, cei patru oficiali ai Ambasadei britanice şi un cetăţean rus au fost depistaţi de FSB şi supravegheaţi (filmaţi) în timp ce descărcau informaţii secrete de pe un computer portabil de dimensiunea unui telefon mobil pe un transmițător instalat într-o piatră falsă, plasată pe o stradă din Moscova. Distanţa de „lucru” era 20 de metri.„La început am crezut că e un punct normal de schimbare a informaţiilor plasat sub o piatră, însă ulterior unul dintre experţii noştri afăcut o cercetare mai amănunţită şi a devenit limpede că piatra conţinea un dispozitiv electronic. Este o tehnologie de spionaj complet nouă”, a spus purtătorul de cuvânt al Serviciului Federal de Securitate.
CONCLUZII
În privința mijloacelor și metodelor specifice folosite, constatăm că tehnicile tradiționale ale activității clandestine specifice, precum căsuțele
poștale impersonale și transmiterea mesajelor pe unde scurte radio sunt încă utilizate pe scară largă, acestora adaugându-li-se uneori și o serie de subtile elemente ale noilor tehnologii. Astfel, stațiile radio pe unde scurte nu mai transmit mesaje citite de vocea umană, ci operează cu sisteme digitale, iar unele căsuțe poștale funcționează cu emițătoare electronice fără fir, ascunse într-un obiect disimulat (piatră, bordură etc.), înlocuind vechile ascunzători. La toate acestea se adaugă folosirea sateliților, a internetului și a unor sisteme de cifrare bazate pe algoritmi complicați. Cazurile de spionaj documentate demonstrează că pe frontul spionajului, și în acest al doilea deceniu al secolului XXI, războiul permanent al structurilor de intelligence nu bate pasul pe loc, elementul esențial fiind creșterea exponențială a capacităților în privinta mijloacelor și tendința de rafinare a strategiilor.
Spionii rămân în tranșeele unui război fără de sfârșit
