Ascensiunea și decăderea imperiilor
A venit poate timpul sa privim actualitatea mondială și din alt unghi. Cei care îmi urmăresc ideile pe care țin să le împărtășesc pe acest mediu neoficial de informare au observat poate că nu obișnuiesc să prezint lucrurile doar în aparență, așa cum sunt ele redate de canalele mainstream de informare, adică de manipulare a opiniei publice. Poate că de multe ori unghiurile pe care le deschid pot părea simple speculații. Nu sunt deținătorul Adevărului, așa cum nu cred că este cineva în lumea asta, nici ca indivizi, nici ca servicii de intelligence, nici ca guverne sau sistem, în ciuda eforturilor unor grupuri de a controla și în ciuda eforturilor concertate de a ni se arăta că trăim într-o lume controlată, în care sentimentul dominant este teama. Până și în cel mai bine controlat sistem din lume există acel epsilon, care înseamnă probabilitatea ca lucrurile să scape de sub control, este destinul, hazardul sau lebăda neagră, numiți-o cum doriți.
Ne aflăm în ceea ce se poate numi începutul unui război mondial postmodern, un război al secolului XXI, cu arme neconvenționale, cu strategii militare complexe, neobișnuite, steaguri false, cu armate profesioniste, gherile, organizații teroriste și cu tehnologii de impact global,unele aflate încă în fază experimentală. Și totuși, e ceva nou? Principiile războiului sunt aceleași de la Sun Tzu încoace.
SUA, ultimul mare imperiu care a desenat hărți și civilizații se află pe drumul fără întoarcere, adică în cădere. Ca orice mare imperiu încearcă fie să-și atenueze prăbușirea, fie să o mascheze. Din păcate pentru ei însă, nu există o rețetă în istoria umanității care să arate pașii de urmat pentru a avea succes în cele două deziderate. Pentru a avea un punct de plecare în imaginea pe care doresc s-o descriu, o să ne imaginăm că tot ce se întâmplă astăzi pe planetă din punct de vedere politic, economic și militar are o legătură directă sau indirectă cu Statele Unite. Și e important să plecăm de aici, pentru a ieși din capcana la care lucrează de zor serviciile specializate, care încearcă să sustragă sau să minimizeze rolul și importanța SUA în diverse zone sau teatre de operațiuni. Așa ceva nu există, totul, dar absolut totul are o legătură cu ce face sau ce este SUA. Arătam în prima parte că globalizarea este unul din tiparele clasice ale imperiului.
În al doilea rând, când spunem că SUA se află în cădere liberă, ca să folosesc o sintagmă deja celebră a lui Stiglitz, să nu ne gândim că forța sa nu este la fel de mare sau că există o altă forță mai puternică astăzi. Nu, nicidecum. Toate cifrele arată că SUA sunt încă cea mai mare putere economică, militară și politică a lumii. Spunem însă că se manifestă acele riscuri structurale care vor conduce la prăbușirea marelui imperiu. Când se va întâmpla asta, nu știm, dar putem analiza semnele, putem identifica crizele și le putem compara cu alte crize, pentru a ne face o idee.
Un imperiu nu se prăbușește dintr-o singură cauză, fie ea externă sau internă, este un cumul de forțe care determină destructurarea sistemului și nu se întâmplă dintr-odată. Sunt însă anumite elemente declanșatoare, călcâiul lui Achile, pe care de regulă protectorii sistemului încearcă să le identifice și să le țină sub control. Cu toată tehnologia, ingineriile financiare și ingineria socială pe care SUA le-au dezvoltat, nu cred că există încă soluții pentru a împiedica manifestarea slăbiciunilor proprii.
Suprapunerea crizelor mondiale astăzi nu este întâmplătoare. Criza financiară este o criză a modelului financiar bazat pe petrodolar, impus de SUA. S-a încercat fentarea realității, prin inducerea ideii de criză a derivatelor financiare, s-a scurtat durerea și redus intensitatea, transferând cauzele crizei în mecanismele financiare complexe de pe tot globul. Cauzele însă persistă și vor persista până la sfârșitul monedei de referință. Criza resurselor este determinată de depășirea vârfului petrolului, resursa cheie a progresului cunoscut de acest imperiu, SUA fiind cel mai mare consumator de petrol. Din nou, Ministerul Adevărului s-a reinventat și a dat naștere revoluției gazelor de șist. E o bulă speculativă, o aparență de substituție a resursei cheie, pe o resursă absolut limitată cantitativ, greu de obținut și cu efecte catastrofale pentru ecosistem. Deși există această mașinațiune dusă spre perfecțiune de menținere a aparențelor, acest Minister al Adevărului, care constă în presa mainstream, TV și cinematografie, nu poate masca analiza tendințelor. Informația circulă liber, iar instrumentele de analiză sunt tot mai complexe. Creșterea sărăciei și erodarea clasei de mijloc în ultimii 30 de ani în SUA este una dintre aceste evidențe. Răcirea relațiilor cu cei mai apropiați parteneri politici, economici și militari este un alt semn. Creșterea la nivelul maxim a cheltuielilor militare reprezintă de asemenea un semn al slăbiciunii și lipsei de încredere. Părăsirea unor zone de importanță geostrategică și geoeconomică, pentru a concentra eforturile pe Asia de Sud-Est este o altă evidență. Acestea sunt semne ale slăbiciunilor interne, ale pierderii suflului. Suflul este ca o respirație organică, el vine din interior. Dacă suflul se pierde, înseamnă că organic ceva s-a defectat, organismul a obosit. Merită de analizat ce anume a obosit în SUA, dar asta ar fi un demers prea solicitant. Poate că pur și simplu, acest organism imperial nu mai poate gestiona factorii de risc, nu se mai poate reinventa. Întrebarea e: când se va prăbuși total, ce anume din acest sistem complex va mai rămâne și ce anume va veni în loc?
http://donquijote-cronicarul.blogspot.ro/
