Zilnic ajung să citesc foarte multe site-uri și blog-uri (blog-uri în special) și românești și cele din afară. Sunt multe articole și mi-aș dori să le citesc pe absolut toate însă dacă mi-aș propune să fac asta, nu aș mai face nimic altceva zile întregi.
Văd multe articole de genul „Ce să nu spui cuiva care…” (trece prin divorț, care e alb/negru/galben etc. … ați prins ideea). Azi, citind un astfel de articol, m-am întrebat:
Bun, dacă nu-i spunem cuiva ceea ce gândim despre problema pe care spune că o are, cum îi putem da un răspuns, un sfat? Și doi la mână, de ce am alege să ne abținem din a ne spune părerea exact așa cum e?
Apoi m-am gândit că sunt multe persoane care au o mare problemă în a auzi adevărul și se supără dacă cineva îndrăznește să-l grăiască în fața lor. Asta ne-a transformat în niște indivizi atât de superficiali, care au relații superficiale cu ceilalți și care nu sunt în stare să accepte ceva mai mult în afara superficialității și a intereselor.
Spunem că suntem unici. Da, suntem unici…unici în minciunile pe care ni le spunem, unici în minciunile pe care le spunem celorlalți.
Chiar și unor oameni care nu pot sau nu vor să accepte o părere sinceră, tot le putem spune adevărul însă trebuie să apelăm la diplomație dacă vrem să ne mai sune vreodată să ieșim la o cafea.
Este trist dar adevărat și este și mai trist faptul că toți acești oameni cărora nu le putem spune adevărul în față, nu ajung să ne cunoască vreodată. Cum ar putea să ne cunoască dacă nu vor să știe, de fapt, ceea ce gândim despre ei, despre un anume subiect și/sau despre viață în general?
Eu am învățat că este bine să ai mare grijă ce vorbești, cum vorbești, cât vorbești, cu cine vorbești și cui îi dai o mână de ajutor.
Dar dacă tot trebuie să ne ferim mai tot timpul, când mai apucăm să ne spunem propriile păreri? Când mai apucăm să fim noi înșine? Când mai apucăm să le arătăm celorlalți cum suntem noi cu adevărat, fără masca superficialității pe care o purtăm mai mereu?
Îmi cer scuze dacă am pus prea multe întrebări, însă eu chiar mă gândesc la astfel de lucruri și sunt sigură că și tu, cel/cea care citești acum tot ceea ce am scris eu aici, așa că te invit să-mi spui răspunsul tău sincer referitor la întrebările de mai sus.
