Sute de femei din zona Romanului lucrează ca badante în Italia. Potrivit datelor oficiale, în Peninsulă lucrează, cu carte de muncă, în acest domeniu, 146.000 de românce. Multe dintre acestea sînt tratate pur și simplu ca niște sclavi scrie Ziarul de Roman preluat de Romanian Global News.
Și-au lăsat în urmă familia și copiii pentru o viață mai bună. Au ales să plece la muncă în Italia, visînd să se poată întoarce într-o zi acasă cu un cîștig decent și cu capul sus. Ajunse în Peninsulă, pentru multe femei din zona Romanului visul s-a năruit odată ce au acceptat să lucreze ca badante, adică să îngrijească bătrîni.
Fie că au muncit “la fix”, adică tot timpul și l-au petrecut la locul de muncă, fie că au muncit la oră, treptat, aceste femei s-au transformat în sclavi albi și tăcuți, de teama de a nu-și pierde locul de muncă.
Visul italian transformat în dramă
Presa din Italia scrie că, potrivit datelor publicate de Instituto Nazionale de la Previdenza Sociale – instituție similară Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă -, dintr-un total de 738.000 de angajați străini în domeniul asistenței la domiciliu, 145.767 sînt români. Potrivit aceluiași Institut, numărul celor care lucrează ca badante, baby-sitter sau menajere (așa numiții “lavoratori domestici”) a crescut cu 8,37 procente în primele șase luni ale anului. Menajerele și bonele nu lucrează doar în familiile italienilor. Potrivit aceluiași raport, există 3.393 de angajatori chinezi, 3.154 de marocani, 2.240 de francezi, 1.929 indieni și 1.692 de elvețieni. Aceste date se referă numai la badantele care lucrează legal, cu carte de muncă, însă numărul lor este mult mai mare, întrucît există mii de alte femei care lucrează la negru, pentru că angajatorii preferă să nu plătească taxele la stat.
Poveștile femeilor care au ales să îngrijească bătrînii Italiei ascund, însă, de multe ori, adevărate drame. Bani puțini, agresiuni fizice și verbale, lipsa familiei și muncă istovitoare. “Am întîlnit, atît în Italia, cît și la noi în țară, foarte multe femei care lucrează ca badante. Am stat de vorbă cu ele și mi-au povestit despre umilințele pe care le îndură în ceea ce fac. În primul rînd, principala problemă este violența fizică și verbală a bătrînilor pe care îi au în grijă. Nu au timp de odihnă, pentru că bătrînii, nu neapărat din necesitate, vor tot timpul cîte ceva. La acestea se adaugă și presiunea familiei, în cazul unor femei care lucrează «la fix». O femeie mi-a povestit că familia unde stătea o obliga să spele podeaua întregii case în genunchi, doar cu o cîrpă, de trei-patru ori pe zi. Unele chiar au fugit de la locul de muncă, pentru că nu au îndurat umilințele. Apoi, se pune problema salarizării, care este foarte slabă“, spune părintele Alois Moraru, parohul biserici “Fericitul Ieremia Valahul”, din Roman.
La aceste probleme se adaugă lipsa orelor libere și faptul că nu au timp să se îngrijească de propria sănătate.“În realitate, numărul badantelor este mult mai mare, pentru că multe femei preferă să lucreze la negru. Cele care lucrează legal au posibilitatea ca, în cazul în care li se încalcă anumite drepturi, să reclame acest lucru la sindicatele de profil. De cele mai multe ori nu o fac, pentru că sînt conștiente că a doua zi nu vor mai avea loc de muncă. Practic, multe dintre ele sînt transformate și tratate ca niște simpli sclavi“, a mai spus părintele Alois Moraru.
