Adevărata biografie a Elenei Udrea din Pleșcoi

Elena Udrea e fiica unui ţigan din Pleşcoi, şofer de autobuz (angajat la Întreprinderea Judeţeană de Transport Local Buzău, pe autobuzele 6 şi 7), decedat în martie 2009 si înhumat pe şest la Ghencea de fii-sa. Şoferul se numea Dumitru (dupa alte surse, Gheorghe) Udrea (NeaMitică), originar din Pietrosu.

Într-o zi, acesta a făcut o cursa lungă-lungă, pînă în comuna lui Nicolae Labiş, Mălini (jud. Suceava). Acolo a întîlnit-o pe Maria Veliceasa (născută in 1951), femeie de serviciu la Dispensarul din localitate. Cei doi s-au căsătorit, iar la 26 decembrie 1973 s-a născut un copil de sex feminin, care avea să primească două nume: Elena,Gabriela.

Faptul că este ţigancă a fost recunoscut de Mădălin Voicu, care a declarat, invitat fiind la una din emisiunile lui Mihai Morar, că: “Mă abţin, pentru că Elena Udrea este co-etnica de-a mea. Nu vreau să spun mai multe, dar ştiu ce vorbesc, pentru că le cunosc “pedigree-ul” tuturor. Sunt sigur de ce spun”, a declarat artistul si omul politic de origine rromă.

Bunicul din partea mamei, Vasile Veliceasa, a fost un beţiv, care avea ca avere 2 bordeie si ceva teren din care vindea cate o bucată când rămânea fară bani. Căsătorit de 2 ori, a avut 8 copii: 4 i-a ţinut in bătătură (Ioniţă, Paraschiva, Garoafa şi Gheorghe) iar pe ceilalţi 4 i-a dat la caminul pentru copii fără posibilităţi (Costică, Pavel,Viorica şi Maria,viitoare mamă a paraşutei).
Familia Udrea a locuit în Pleşcoi, apoi in gazdă la Buzău începand cu 1979 când Gabriela avea 6 ani, în casa unei femei pe nume Mariana Dragomir,contabilă la ADAS. Soţul acestei femei lucra pe acelaşi autobuz, cu schimbul, cu Mitică Udrea. Tot acolo s-a angajat si Maria ca taxatoare de bilete pe autobuz (cum era pe atunci). Atunci când Elena Gabriela Udrea era în clasa a VI-a (la scoala nr. 16), familia s-a mutat la o altă adresă in Buzău .

În ultimele clase de liceu (facut la B.P.Hasdeu, intre 1988-1992) , fata a început să-şi “alerge caii”, devenind, efectiv, prostituată. În mod concret, ea “presta” la o matroană pe nume Petruţa, care ţinea un bordel clandestin, în două apartamente, pe aceeaşi scară (unul lîngă altul), dintr-un bloc cu 4etaje, situat în Cartierul Micro V din Buzău .

“Tanti” Petruţa îi făcea “lipeala” şi cu clienţi din Bucureşti, unde “eleva” Găbiţa se ducea cu trenul, dar se întorcea cu limuzina, plină de bani şi atenţii. Miliţia de Moravuri din Buzău o avea în evidenţă.
La şcoală, Ciocănitoarea Woodrea mergea tîrîş-grăpiş, fiind aproape repetentă. După ce s-a mutat cu familia de la Pleşcoi la Buzău, la vîrsta de 6 ani, Elena Udrea şi-a petrecut verile în satul Pietrosul(comuna Costesti), situat pe Valea Buzăului, la bunicul din partea tatălui (Gheorghe Udrea, zis Cantoneru), unde acesta avea o moştenire de familie. Aici l-a cunoscut pe Cătălin Predoiu, care, şi el venea, în timpul verii, la bunici, care locuiau la capătul uliţei, în acelaşi sat. Mai mare cu cca. 6 ani decît ea, Cătălin Predoiu i-a devenit bun prieten. Legătura lor a fost una trainică (se pare că tălâmbul ăsta, cu gură de babă, a fost primul ei amant), ulterior, “împerecherea” stînd la baza ascensiunii politice a “independentului” Predoiu.

Prietenia din copilărie şi adolescenţă dintre Elena Udrea şi Cătălin Predoiu este necunoscută publicului larg, care nu a priceput, nici pînă astăzi, cum acest Neica-Nimeni a câştigat încrederea Dictachiorului Traian Băsescu şi a rămas ministru în mai multe variante de guvern, cu sau fără partid la spate. Acest mutulică a introdus-o în cercurile “bune” ale tinerilor din Buzău şi a sfătuit-o să dea admitere la liceul pe care îl absolvise el, cu 2 ani mai devreme (B.P.Haşdeu), secţia limbi (?!) străine.
Unul dintre prietenii lui Cătălin Predoiu, poreclit Papuc, a fost cel care a prezentat-o pe Gabriela (aşa cum o ştiau colegii de clasă şi anturajul pe Elena Udrea) celebrei matroane locale “Tanti Petruţa”.
“Tanti Petruţa” a fost cea care a propulsat-o mai departe, în cercurile prostituţiei din Bucureşti, aceasta fiind în legătură cu unul dintre faimoşii “peşti” ai Capitalei anilor ’90, Ion Răget, poreclit Prinţişoru’.”Tanti Petruţa” îi furniza, la comandă, Prinţişorului, pe bază de comision,”prospătură” pentru străinii cazaţi la Intercontinental, în marea lor majoritate arabi şi turci, care se dădeau investitori străini aflaţi în prospectarea pieţei. Prietena şi partenera Nimfei din Pleşcoi, Beatrice Comăniceanu, l-a cunoscut, şi ea, foarte bine, pe putregaiul Răget, pe care l-a şi apărat în instanţă, cam prin anul 2002, cînd acesta a primit cîţiva ani cu suspendare (apoi, borfaşul a fugit în Spania).
În paralel, Elena Udrea şi prietena ei, Beatrice Comăniceanu, mergeau “la produs ” şi în zona căminelor studenţeşti de la Grozăveşti. Acolo e un restaurant-bordel, al arabului Nassar (cumnat cu parlamentara PSD Rodica Nassar), unde se culcau, pe bani, mai ales cu studenţi medicinişti (tot arabi).

Generalul Cornel Baltă ştie totul despre “cartea de muncă” a Elenei Udrea. Prinţişoru’ a fost cel care i-a făcut Elenei Udrea cunoştinţă cu tiganul Dorin Cocoş, un obscur bişniţar, care aducea marfă din Turcia şi o vindea în bazar. E adevărat ce spune în presă”avocata” Beatrice Comăniceanu, că l-au cunoscut pe Cocoş într-un club, dar probabil că acolo era şi “şeful” lor, Răget.
În tot ceea ce face, de cel puţin 15 ani încoace, Elena Udrea se serveşte de practicile de “magie neagră” ale cunoscutei vrăjitoare Cati, de la Mărăcineni, bună prietenă cu mama Elenei Udrea (aproape de Pleşcoiul natal al tatălui ei). Se pare că aşa le-a sucit minţile lui Dorin Cocoş şi Traian Băsescu. Prin farmece şi magie neagră, făcută de vrăjitoare, Cocoş a luat-o de nevastă pe curviştină, deşi ştia ce “specializare” are Găbiţa şi ce muncă prestează în schema de afaceri a Prinţişorului.
http://cristinamarcus.wordpress.com/2011/06/28/adevarata-biografie-a-elenei-udrea/

Elena Udrea – „Agentul israelian”

Ex-consiliera prezidenţială de suflet a lui Traian Băsescu, Elena Udrea, s-a dovedit a fi, începînd din anul 2005, avanpostul cel mai înaintat al lui Alexandru Bittner în noile structuri de putere de la Bucureşti, individ care nu s-a sfiit să recunoască în emisiunea lui Robert Turcescu că, fiind etnic evreu, cu cetăţenie americană şi mason, este şi un apropiat colaborator al Mossad-ului în România. Aşa se face că nu mai pare deloc întîmplător faptul că Ion Cristoiu o asocia pe Elena Udrea, cea strecurată în culisele puterii, cu figura unui agent israelian: 15 septembrie 1982. Armata israeliană intră în Beirutul de Vest. Cu misiunea expresă de a scoate din ascunzători şi a aresta pe toţi militanţii Palestinieni ai lui Yasser Arafat, mulţi dintre ei activînd sub acoperire. Pe Hamra, artera occidentală a capitalei libaneze, înaintează cu viteză redusă o coloană de tancuri israeliene. De-a lungul trotuarelor, păşesc infanterişti cu degetul pe trăgaci. Din cînd în cînd, coloana se opreşte şi, de pe unul dintre tancuri, un ofiţer israelian de contrainformaţii, cu un carneţel în mînă, striga printr-o portavoce: Abdul, apartamentul 10, etajul 5, imobilul numărul 120, coboară! Din clădire, coboară numitul Abdul, militant palestinia sub acoperire. E arestat, urcat în camion şi trimis în lagăr. Paşnicii locuitori ai zonei Hamra sînt uluiţi. Recunosc în ofiţerul de tanc, îmbrăcat în uniforma armatei israeliene, pe Abu Rish, cel căruia pînă nu de mult îi spuneau, amuzîndu-se grozav, „nebunul cu clopoţei”. Cu un an în urmă, în zonă se pripăşise un bărbat la vreo 35 de ani, cu priviri rătăcite. În laţele netunse purta pene şi panglici colorate, iar la gît, o salbă de clopoţei, îşi făcuse pe un maidan un adăpost din lădiţe şi cartoane, în faţa căruia răsfoia de la coadă la cap, ca orice om cu minţile rătăcite, cîte o revistă veche, cu poze colorate. Trăia din pomenile locuitorilor şi ale ofiţerilor de la comandamentul sirian al Forţei Arabe de descurajare, adăpostit într-un hotel din zonă. Nebunul cu clopoţei era ofiţer al Serviciului Secret al Armatei israeliene! Fusese trimis sub acoperire în Beirutul de Vest ca să afle pe militanţii palestinieni ascunşi sub identităţi libaneze…”.

Elena Udrea, cunoscută în 2005 şi ca „blonda de la Golden Blitz“, a fost timp de 10 luni, cît timp îndeplinise postul de şef al Cancelariei prezidenţiale pe lîngă Traian Băsescu, întruchiparea vampei prostuţe: fuste strîmte şi scurte în culori ţipătoare, decolteul cel mai larg, un „aer zurliu de femeiuşcă zăpăcită”, mai tot timpul veselă şi fierbinte.

Ea şi-a dat această mască jos abia cînd, la finele lui octombrie 2005, în urma unui imens scandal de presă a trebuit să demisioneze după 10 luni de activitate, în care a avut pe mînă toate informaţiile secrete ale României, provenite de la serviciile de informaţii, prin rapoartele ce ajungeau zilnic şi în mîinile ei. De aceea, aprecia dl. Cristoiu, şocul publicului „a fost asemănător cu cel al libanezilor cînd au descoperit că ofiţerul israelian atît de sever nu era altul decît nebunul cu clopoţei care i-a făcut să rîdă timp de un an şi ceva” (Timp de 10 luni, cît a stat la Cotroceni, Elenei Udrea i s-au reproşat de către toată lumea, toaletele sale provocatoare, năstruşniciile din apariţiile publice. Nu numai o femeie în toată firea, avînd experienţa a 7 ani de avocatură de succes, dar şi un copil de grădiniţă, ar fi sfîrşit prin a se conforma standardelor minime de vestimentaţie şi comportament. De ce n-a făcut-o Elena Udrea? E o întrebare cu atît mai normală, cu cît… cînd nu mai lucra la Cotroceni, şi deci se putea da în stambă cît voia, a dovedit că poate fi şi altfel decît „blonda Golden Blitz”. Să ne dea un răspuns posibil fascinanta poveste a „nebunul” clopoţei?” (Ion Cristoiu, Cine e cu adevărat blonda de la Golden Blitz? În J.N.)
Peste două capitole vom prezenta anvergura legăturilor Bittner -Udrea & Comp., despre care familia Cocoş-Udrea spunea că aparţin perioadei dinaintea anului 2004, cînd ea a devenit o apropiată a lui Traian Băsescu. S-a dovedit a fi o minciună, iar dovada a făcut-o un ziar de scandal. Astfel, ziarul „Cancan“ a publicat în 19.04.2007 fotografiile unei întîlniri recente dintre soţul Elenei Udrea şi Bittner, cu următorul comentariu: „ce a făcut soţul Elenei Udrea, ieri…? Dorin Cocoş, soţul Elenei, a avut o discuţie foarte aprinsă la prima oră a dimineţii, dar nu cu soţia. Ci cu afaceristul Alexandru Bittner, în discretul restaurant Parco del Principi, în Herăstrău. Din cîte se pare, tema discuţiei a fostul modul în care dezvăluirile s-ar putea răsfrînge grav asupra cercului de interese… specializat în tunurile de proporţii, imobiliare şi nu numai, care au propulsat-o pe Elena Udrea în ultimii 3 ani, ca vîrf de lance în deschiderea uşilor înalte”. Un asociat ocult al afacerilor Bittner-Cocoş este şi cel mai important lider al comunităţii evreieşti din România, José Iacobescu. Totodată şef al ordinului masonic evreiesc B’nai B’rith pe România (ca şi în conducerile centrale din Europa şi din SUA ale B’nai B’rith), lacobescu este şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a României. În combinaţiile Bittner-Cocoş, José Iacobescu apărea ca asociat cu aceştia în firmele Dalli Exim SRL (celebra companie ce a preluat concesiunea parcărilor din Bucureşti), Centrul de Asistenţă Medicală SA (firmă celebră pentru afacerea concesionării eliberării certificatelor medicale pentru muncitorii români care pleacă în străinătate), Telemedica SA, CTFM SA ş.a. În ceea ce o priveşte pe Elena Udrea, legăturile ei cu interesele israeliene s-au realizat nu doar prin „mafia lui Bittner”, dar, fapt mai puţin cunoscut, şi prin aceea a lui Arin Stănescu (alias Ariei Şalev, ca evreu), „lichidatorul” din spatele mai multor lideri ai Partidului Naţional Liberal (în frunte cu Valeriu Stoica), fapt ce explică „intrarea ei în politică”, în anul 2004, tocmai la acest partid.

Articol scris de

CORNEL-DAN NICULAE