prima parte FASCISMUL BĂSESCIAN
Pe 2 aprilie 2001, primarul Sectorului 5 al Capitalei, plutocratul Marian Vanghelie, mare comerciant și proprietar de supermarketuri, dar analfabet (cum scrie presa), începe distrugerea magazinelor micilor comercianţi și producători români dinPiaţa Rahova.
Zeci de funcționari ai Primăriei Sectorului 5 însoţiţi de gardieni publici trec la evacuarea cu forţa din piaţă a unui număr de 
aproape 60 de firme comerciale şi a angajaţilor acestora care îşi desfăşurau activitatea acolo de ani de zile.
Motivul pentru care se începe evacuarea și distrugerea magazinelor este unul inedit: primarul semidoct Vanghelie declarase anterior presei că “firmele de comercianți români este …ilegale şi nu are…certificat definitiv de urbanism”.
Nimeni până atunci nu pretinsese unui proprietar de chioșc să aibă certificat de urbanism. Era o enormitate. În nici o țară a lumii nu se cere certificat de urbanism pentru ca să instalezi o tarabă ambulantă sau un chioșc.
În orașele din SUA sunt milioane de mici comercianți stradali care vând pe stradă mâncare la casoletă, omlete, cârnăciori etc. Și nimeni nu le cere certificat de urbansism.
Cu toate acestea, deși primarul Vanghelie nu a venit încă, oamenii lui Vanghelie demarează distrugerea magazinelor și a buticurilor private din sectorul 5.
Angajaţii Primăriei Sectorului 5 iau cu asalt Piața Rahova, dar comercianții opun rezistență, așa că ”ofensiva” se oprește și se declară un armistițiu. Se așteaptă venirea primarului Vanghelie. Declasații societății, pegra, oamenii fără adăpost, pensionărimea, se adună iute și alcătuiesc o mare mulțime. Toți acești oameni îl simpatizează foarte tare pe Vanghelie fiindcă ei se recunosc în primarul semidoct și stupid care vorbește făcând greșeli grave de exprimare.
Este ora 14.00. Sau 15.00
Apare Marga Grigore, directoarea societăţii “Nifert” care administrează piața în concesiune și spune militarilor, gardienilor și angajaților Primăriei Sectorului 5: “-Domnilor, sunteţi pur şi simplu instigaţi să faceţi o ilegalitate! Clădirea în care sunt cele 60 de magazine este proprietatea societăţii mele care a închiriat-o de la Primăria Sectorului 5 cu contract care expiră peste doi ani! Dl Vanghelie nu are ce căuta în această clădire înainte de anul 2003. Dispoziţia primarului Vanghelie de evacuare a fost contestată de noi la tribunal şi se află pe rol în curs de judecată. Judecătorii nu au luat o hotărâre, iar dl Vanghelie ne-a cerut deja să evacuăm clădirea ! Este un abuz inimaginabil !”
Baricadaţi înăuntru, micii comercianţi români au început să strige plângând către jandarmi să nu-i evacueze. Un bătrân care avea o tarabă de legume a strigat către jandarmi : “-Nu trageţi în noi, tată, că Vanghelie este un hoţ mare, taică! E vorbit cu patronii pieţei private de alături ca să ne alunge pe noi şi să rămână ei cu gașca lor, nu i-ar mai răbda Dumnezeu pe lumea asta, că nu se mai satură! Nu le mai ajunge de cât au furat, acu vrea să ne omoare pe noi !”
Tăcerea este apăsătoare . Jandarmii nu știu ce să facă, dar au înconjurat complexul. Îl așteaptă toată lumea pe primarul Vanghelie.
Baricadați înăuntrul pieței, în complex, micii comercianți români își simt sfârșitul aproape și strigă:
-Mergeți careva care știți engleză și dați telefon la Ambasada Statelor Unite! Să vină americanii aici să vadă ce face dictatura neocomunistă fascistă! Să cerem ajutor la americani!
Doi tineri comercianți încearcă să iasă dincolo de zidul de jandarmi, dar ziariștii (probabil ofițeri acoperiți care făceau pe ziariștii) pun mâna pe ei și-i predau jandarmilor care-i bagă în dube.
La orele 18.30 apare primarul Vanghelie și, după o scurtă consfătuire cu ziariştii a luat comanda trupelor de jandarmi şi ale forţelor SPIR care cu “profesionalism” au spulberat uşile pe după care se baricadaseră protestatarii .
Primarul Marian Vanghelie personal taie cu un flex lacătul cel mare de la intrare pe care-l puseseră comercianţii. Pe holurile 
complexului în care se aflau magazinele micilor comercianți începe lupta. Răsună țipete și strigăte.
Jandarmii români ajutați de funcționarii Primăriei 5, de polițiști, gardieni și de jurnaliști iau cu asalt magazinele micilor comercianţi români din interior.
Întregul interior al clădirii devine un teren de bătălie. Mascaţii cu cagule intră în micile magazine particulare, dărâmă şi distrug tot. Lupte grele continuă la etajele de sus ale complexului.
Cel mai tare lovește un jurnalist înalt, negricios, cu pumnii mari și cu părul dat pe spate, cu ochi sclipitori și răi în orbite vinete. Un bătrân se roagă de el:
-Domnul jurnalist, nu mai da, taică…
Alt comerciant îi strigă:
-Ce jurnalist, bă? Ăsta e ofițer acoperit, este căpitanul Durcescu de la Securitate!
Întregul complex este un teatru de război. Se duc lupte grele la toate etajele.
Oamenii strigă:
-Chemați Ambasada Americană! Chemați Ambasada Americană să vadă ce ne fac Năstase și comuniștii!
Dar americanii nu vin și luptele continuă. În fruntea jandarmilor este primarul Vanghelie care lovește cu o rangă în stânga și în dreapta.
După o oră micii comercianți se retrag la ultimul etaj și în sfârșit sunt înfrânți. Rezistenţa cedează. Patronii protestatari răniţi sau leșinați sunt scoşi pe brațe afară din propriile lor magazine, sunt puşi în cătuşe ori duşi pe sus şi băgaţi în dube.
Funcționarii primăriei se reped la tarabele cu alimente și fructe ale micilor comercianți și le răstoarnă strigând către mulțimea care privește:
-Veniți și luați! Nu plătiți nimic! E gratis! E din partea Primăriei! Face primăria cinste!
Mulțimea se repede urlând și se aruncă asupra fructelor și alimentelor. Sunt români declasați, drogați, oameni fără adăpost, pleava societății. Își încarcă brațele cu mere, cu banane, cu pungi de zahăr și sticle de ulei urlând:
-Trăiască dom Băsescu! Trăiască dom Năstase! Moarte patronilor! Jos bogătanii!
În Piața Sudului un alt primar, Popescu Cristian Piedone, un obez de 200 de kilograme, răstoarnă și el tarabele micilor comercianți din piață.
Înconjurat şi protejat de puternice gărzi poliţieneşti, Piedone, un individ de-a dreptul monstruos, cu o burtă uriaşă, înalt de doi metri şi cântărind două sute de kilograme năvălește în pieţe sau în magazinele micilor firme, răstoarnă tarabele cu mărfuri pe jos în aplauzele tuturor ziariştilor prezenţi şi sub privirile indiferente ale poliţiştilor invita cetăţenii care priveau să ia gratuit marfa :
“-Veniţi încoace, haideţi, luaţi marfă de aici! Gratis! Vă dau eu! Nu vă costă nimic! E pe degeaba! Veniţi şi luaţi ce vă trebuie, nu daţi nici un ban !”
Asta în timp ce proprietarii mărfurilor de pe tarabele răsturnate plâng și se roagă de el să le dea mărfurile înapoi. Ani de zile 
acest individ a terorizat pe micii comercianţi şi producători români alături de bandele de jurnalişti şi de cohortele de inspectori sub protecţia poliţiei, făcând lucruri care în orice ţară civilizată cad sub incidenţă penală şi se pedepsesc cu aruncarea după gratii. Acest autor de jafuri în văzul lumii şi instigator la furt calificat nu numai că nu era luat la întrebări de nimeni, dar era încurajat şi mediatizat intens de cea mai mare parte a mass-media.
Posturile de televiziune Antena 1 (prin emisiunea de ştiri Observator ) sau Prima Tv îl filmau în direct pe Piedone când răsturna tarabele micilor comercianți și striga la mulțime să vină și să ia alimentele.
Ziariștii și televiziunile prezentau seara în direct la televizor această acțiune de jefuire a micilor comercianţi şi comentatorii de ştiri îl ridicau în slăvi creându-i o aură de erou naţional.
Mai mult, ziariştii de la Prima TV și de la Antena 1 precum și ceilalți jurnaliști îl numeau permanent pe acest individ “colegul nostru Piedone”.
Ziarul Adevărul îl numea “haiducul Piedone care ia de la bogaţi şi dă la săraci” (a se vedea colecția ziarului Adevărul).
Primarul Piedone răsturna tarabele micilor comercianți și strigă la gloata de declasați :
-Fac eu cinste! Luați tot ce vedeți pe jos! Gratis! Nu dați un ban!
Gloata se repezea cu un urlet asupra prăzii strigând:
-Trăiască Piedone! Moarte bogaților! Jos cu tarabagii criminali!
A doua zi apărea scris cu litere mari în ziare: “Colegul nostru Piedone, haiducul Piedone ia de la bogaţi şi dă la săraci”.
Demolările în forţă au continuat cu sălbăticie în Piaţa Veteranilor, în întregul cartierMilitari și în toate celelalte sectoare ale Bucureștiului precum și în marile orașe ale țării.
Acum nu se mai distrugeau doar magazinele noi ci şi cele vechi care aveau autorizaţii şi planuri de urbanism aprobate legal de vechii primari generali ai capitalei, Halaicu şi Lis.
Se distrugeau şi magazinele care fuseseră autorizate de primăriile de sector după ce acestea primiseră aviz din partea Primăriei Generale să elibereze astfel de autorizaţii.
Micii investitori români (comercianții) căzuseră de fapt într-o capcană. Avuseseră încredere în ce declaraseră autorităţile Primăriei Generale București, anume că ei pot ridica magazine dacă au aprobarea primăriilor de sector.
Primăriile de sector se grăbiseră să dea aprobările necesare, dar după un timp Primăria Generală se răzgândise şi începuse acum distrugerea tuturor magazinelor fără excepţie, vechi sau noi, cu autorizaţie sau fără autorizaţie.
Începe distrugerea chiar a magazinelor care funcționau ca magazine private de pe vremea lui Ceaușescu (foarte puțină lume știe că dictatorul Ceaușescu dădea aprobare ca handicapații să aibă magazine și ateliere private dacă puteau să se întrețină).
Inspectorii Primăriei Generale şi oamenii lui Băsescu (primarii de sectoare) distrugeau acum nu doar buticuri şi magazine mici dar şi restaurante şi terase unde investițiile se ridicau la sute de mii de euro.
Forţele de represiune au avut de furcă un timp cu un ” foarte periculos şi obraznic patron” pe nume Nicolae Rădulescu care în loc să cadă cu fruntea în ţărână în faţa funcţionarului român “a încercat să se folosească de calitatea lui de handicapat şi de faptul că de 30 de ani sta paralizat în scaunul cu rotile”, după cum scria scrupulos un jurnalist.
Rădulescu a ridicat bastonul strigând de pe căruciorul de handicapat către forţele de represiune : “- Nu vă las să-mi distrugeţi munca! E magazinul meu! Nu plec din el pentru că nu mai am din ce trăi dacă plec de aici! De ce să plec? Aşa vrea Băsescu? Cine e descreieratul ăsta să-mi poruncească mie să ies din casa mea? Cu ce drept? Eu am făcut comerţ şi pe vremea lui Ceauşescu! Ceauşescu ne lăsa pe ăştia handicapaţi să facem comerţ!”.
În momentul acela toţi jurnaliştii şi pensionarii prezenți la fața locului au început să strige în batjocură “-Handicapatul ceauşist! Handicapatul ceauşist!”
Și forţele de ordine ale Primăriei au dat buzna peste el luându-l pe sus cu cărucior cu tot. Ulterior l-au pus în libertate.
Nicolae Rădulescu s-a adresat în scris lui Ion Iliescu și lui Adrian Năstase, dar nu se ştie ce răspuns a primit. El a fost văzut ultima dată în mai 2002 dus pe braţe de un nepot al lui. Cerea audienţe la mai marii Primăriei Bucureşti, dar nu a putut vorbi decât cu arhitectul Dobre. Se pare că demersurile lui nu s-au soldat cu nici un rezultat. Oricum, alimentările magazinelor lui cu electrictate, cu apă și gaze fuseseră oprite de către oamenii primăriei, racordurile tăiate şi lui Rădulescu în frigidere i se depreciase marfă de câteva zeci de mii de euro.
Faptul că în România până şi comercianţilor handicapaţi le erau distruse magazinele şi le erau “înmuiate” spinările cu bastoanele de cauciuc n-a alertat în nici un fel ambasadele “democraţiilor europene”.
Dimpotrivă, Uniunea Europeană a apreciat “eforturile României de a deveni o democraţie stabilă “ şi a reamintit primăriilor că normele europene cer ca la intrarea în clădirile publice să existe rampe pentru accesul handicapaţilor.
Întrucât primarul Băsescu declarase că nu se supunea decât hotărârilor Curţii Supreme de Justiţie, au existat proprietari de magazine care au obţinut astfel de hotărâri prin care Curtea Supremă interzicea demolarea magazinului.
Unul dintre aceşti proprietari era Florin Pelmuş, patronul firmei Orhideea, care deţinea un magazin de confecţii în Piaţa Romană.
Magazinul avea toate aprobările, fusese ridicat pe strada Tache Ionescu în urmă cu peste 12 ani, chiar la începutul lui 1990.
În zorii zilei de 21 martie 2003 inspectorii Primăriei Capitalei însoţiţi de buldozere, gardieni şi oamenii de ordine au apărut în faţa magazinului pe uşa căruia era lipită decizia Curţii Supreme de Justiţie care interzicea distrugerea magazinului. Oamenii lui Băsescu și funcționarii Primăriei Generale au citit-o, au început să râdă, au scuipat pe decizia Curţii Supreme de Justiţie şi au trecut la acţiune. În mai puţin de două ore întregul magazin a fost dărâmat la pământ şi distrus cu toată marfa care era înăuntru. (va urma)
Gheorghe PANAITESCU
