Astăzi, ne vom hrăni spiritul cu bucuria și gingășia poeziei lui Octavian Goga, scrise în cinstra anotimpului pe care-l traversăm. De asemenea, clipul și muzica de la sfârșit ne vor duce în sânul naturii, acolo unde fiecare dintre noi se simte acasă.
Toamna, de Octavian Goga
Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiță
Li se usucă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul
Cu podoaba zdrențuită
Tremură de frig porumbul.
Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.
De vifornița păgână,
Se-indoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus, pe cumpăna fântânii.
Îl ascult și simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie;
Ni s-aseamană povestea,
Pui golaș de ciocârlie.
