Eu împreună cu soția mea de mult timp căutam alternative lacurilor obișnuite pentru a acoperi soba. A lasă soba din cărămidă nevopsită nu este tocmai estetic. Și să o acoperi cu un lac obișnuit nu e de dorit, deși acesta este termorezistent, oricum elimină substanțe nocive când cărămizile se încălzesc, nicidecum fără asta. Totodată el miroase foarte tare și neplăcut când îl aplici, nu poți sta în casă pentru câteva zile, este necesară o aerisire bună a încăperii. Și meșterii dau sfat de a lăsa soba nevopsită, chipurile, de la lac soba nu mai „respiră”.
Până la urmă în fiecare sezon intenționam să lăcuim soba și de fiecare dată renunțam la această decizie.
Și iată cu câteva zile în urmă ne-am vizitat prietenii care s-au mutat cu traiul de la oraș la sat. Acum în mod activ fac reparație în case mai vechi; au construit și o sobă nouă din cărămidă foarte frumoasă. Când conversând am ajuns la lac, băieții ne-au povestit ceva interesant: meșterul care le-a făcut soba știe secretul unei soluții ecologice pentru acoperirea cărămizii. A menționat doar că aceasta e alcătuită din 3 componente: praf de cărămidă (care rămâne după tăierea și șlefuirea sa), lapte de vacă de casă și încă un ingredient despre care meșterul n-a vrut să vorbească.
Ajungând acasă am căutat prin Internet despre așa ceva și s-a constatat că într-adevăr există o astfel de rețetă naturală a „lacului” pentru cuptor, și este alcătuită din trei componente: praf, lapte și … albuș de ou crud. Imediat am decis să încerc să fac acest lac. N-am găsit pe Internet informații privind proporția, așa că a trebuit să experimentez. Empiric am constatat că cea mai bună opțiune este de a amesteca toate componentele 1:1 (la 1 metru pătrat de sobă sunt necesare aproximativ 6-7 albușuri). La început am vopsit cărămizile de probă, am găsit nuanța potrivită, care mi-a plăcut mai mult, și apoi am decis să acoper și soba.
O precizare: după această acoperire cărămizile încă pătează puțin dacă le atingi, dar foarte puțin. Ca să scapi de aceasta e nevoie să acoperi pe deasupra cu încă un strat de albuș curat. Și culoarea va deveni mai aprinsă, dar cărămida nu va luci ca după lac chimic, oricum. Pentru cineva e u neajuns, pentru mine e un plus.
Și încă ceva: după vopsirea sobei cu lac natural în cameră se va păstra un miros dulciu de lapte, dar slab și foarte plăcut.
