Ieri am urmarit un reportaj din Germania despre modul salbatic in care germanii din vest au distrus intreprinderi perfect viabile din estul tarii dupa 1991, numai pentru ca fusesera proiectate si executate de specialisti din DDR … Zeci de mii de muncitori si-au pierdut slujbele, intreaga zona a fost calamitata economic : va suna familiar ?
Am trecut eu insumi printr-o experienta similara in Brasov. Uzina „Tractorul”, la al carei liceu am lucrat ca profesor pana in 1981 – data la care am parasit Romania – producea o gama de tractoare licenta Fiat care erau destul de fiabile si se vindeau bine si la export.
M-am reintors in tara in 1991 si am ajutat la dotarea biroului de proiectare al uzinei cu microcalculatoare ultima generatie si pachete soft CAD/CAM si plottere HP. Acestea se aflau inca pe lista exporturilor interzise de CoCom, temuta organizatie americana care supraveghea toate exporturile de tehnologii inalte catre statele blocului estic; Am crezut sincer ca uzina va putea fi salvata.
In 2003, am luat legatura in calitate de jurnalist cu liderii celor doua sindicate din „Tractorul”, care inca mai sperau in salvarea uzinei pe calea privatizarii cu ajutorul unui investitor strain. Am scris un articol de lobby pe tema asta in Transilvania Expres, am discutat cu directorul general de atunci, Tiberiu Filip, cu alti membrii ai consiliului de directori ai uzinei. Candidatul la cumpararea pachetului majoritar, firma italiana Landini, a si semnat un pre-contract, totul parand sa mearga bine. Peste cateva luni, privatizarea a fost abandonata si uzina si-a inchis definitiv portile … Sindicatele au acuzat managementul uzinei de torpilarea negocierilor.
Astazi, speculantii imobiliari straini sunt aceia care se ocupa de „ecologizarea” celor 40-50 de ha cat avea ca suprafata fosta uzina, in vederea construirii unui intreg cartier de locuinte pe ruinele acesteia, in valoare de 1.4 miliarde de euro. Profiturile si spagile aferente afacerii au fost mai mult ca sigur colosale, insa muncitorii ramasi fara lucru la Brasov au fost nevoiti sa paraseasca tara si sa lucreze in agricultura sau sectorul constructiilor din Spania sau Italia, in conditii destul de grele. Taranii nostri nu mai au un producator local de tractoare si recurg din nou la sapa, „Tractorul” fiind singurul producator din sud-estul Europei. A meritat asadar distrugerea uzinei si a traiului celor catorva zeci de mii de muncitori si a familiilor lor, care depindeau de aceasta ? Eu sunt convins ca nu.
In 2003, am luat legatura in calitate de jurnalist cu liderii celor doua sindicate din „Tractorul”, care inca mai sperau in salvarea uzinei pe calea privatizarii cu ajutorul unui investitor strain. Am scris un articol de lobby pe tema asta in Transilvania Expres, am discutat cu directorul general de atunci, Tiberiu Filip, cu alti membrii ai consiliului de directori ai uzinei. Candidatul la cumpararea pachetului majoritar, firma italiana Landini, a si semnat un pre-contract, totul parand sa mearga bine. Peste cateva luni, privatizarea a fost abandonata si uzina si-a inchis definitiv portile … Sindicatele au acuzat managementul uzinei de torpilarea negocierilor.
Astazi, speculantii imobiliari straini sunt aceia care se ocupa de „ecologizarea” celor 40-50 de ha cat avea ca suprafata fosta uzina, in vederea construirii unui intreg cartier de locuinte pe ruinele acesteia, in valoare de 1.4 miliarde de euro. Profiturile si spagile aferente afacerii au fost mai mult ca sigur colosale, insa muncitorii ramasi fara lucru la Brasov au fost nevoiti sa paraseasca tara si sa lucreze in agricultura sau sectorul constructiilor din Spania sau Italia, in conditii destul de grele. Taranii nostri nu mai au un producator local de tractoare si recurg din nou la sapa, „Tractorul” fiind singurul producator din sud-estul Europei. A meritat asadar distrugerea uzinei si a traiului celor catorva zeci de mii de muncitori si a familiilor lor, care depindeau de aceasta ? Eu sunt convins ca nu.
http://www.mytex.ro/…/voalat-ministerul-agriculturii-deplan…
