Am vazut si am citit, cum pentru ani de zile si in trei faze distincte, Banca Centrala a Americii( Rezervele Federale), a tiparit bani si i-au aruncat pe piata, creind un dezchilibru din ce in ce mai mare si doua inflatii, una devenind din ce in ce mai mica si aproape de zero, iar alta din ce in ce mai mare si insuportabila. Prima, care merge spre zero, este inflatia pe care o simt cei din banicile americane, institutiile financiare mondiale si cei de pe Wall Street care au fost ingropati in bani tipariti, iar a doua, este cea pe care o simtim noi cind mergem(din ce in ce mai rar) la cumparaturi.
Aceasta institutie a tiparit sume incredibile chiar si pentru cei mai glumeti oameni, peste 3.700 de miliarde de dolari, unii fiind aruncati pe piata interna de capital iar altii afara. Pe piata interna am cam vazut ce se intimpla si care sint consecintele acestui mecanism draconic, dar pe piata externa, ne-am fi asteptat cu totii sa vedem un anumit nivel de eradicare a saraciei, o mai buna utilare a unor tari care sa poata sa isi produca singure cele necesare vietii de zi cu zi, sa poata valorifica potentialul uman si ambitia tinerilor din acele zone, de a realiza ceva in viata profesionala, sa vedem o participare mai buna a unor tari sarace la un comert, altul decit cel cu materii prime si am fi asteptat mult mai mult in general, in urma acestei tipariri si aruncarii banilor peste granita.
Este la fel de adevarat ca odata ajunsi in afara tarii si intrarii in circulatie, acesti bani fac ca dolarul sa fie mai puternic ai dependenta acestor state de dolar sa fie din ce in ce mai mare, multe dintre ele trebuind sa lucreze pentru mentinerea dolarului la anumite cote de schimb, tocmai pentru ca rezervele lor sa nu fie deteriorate.
In 2015, este programat sa fie demarat un program de redresare economica, ghidonat de ONU, pe nume Millennium Development Goals. De altfel, frumos nume si care pare sa fie bine intentionat, pentru cei ce nu stiu si nu simt minciuna capitalista aproape, in laboratoarele unde este pregatita. Programul se doreste a fi unul de eradicarea saraciei, cel mai important din istoria umanitatii.
Dar, de ce nu a fost derulat acest program in plin proces de tiparire a dolarilor?
Poate tiparirea dolarilor sa ajute in mod efectiv tarile sarace pentru a scapa de saracia crunta si mortalitatea infantile, din cauze rusinoase pentru secolul in care traim?
A fost si este o intrebare pe care mi-o pun mereu: De ce SUA, UE si Japonia, care tiparesc iresponsabil bani, nu au putut sa convinga aceste tari sarace, prin aceste sume, de intentiile lor bune, nu au putut sa dovedeasca Presedintelui Putin ca sistemul lor este indreptat catre rezolvarea pauperitatii si nevoilor bazale ale populati sarace a globului si nu in directia razboiului?
Mai contau citeva zeci de miliarde de dolari tiparite, mai ales daca se investeau in tarile sarace ale lumii, carora Bill Gates si Melinda Gates le duc seringi si citeva scutece, dupa care fac fotografii cu copiii de culoare carora le ofera ceva din mincarea adusa, direct din mina lor?
Ca sa va dau o dimensiune reala a dolarilor tipariti pina acum, trebuie sa spun ca cei 3.700 miliarde de dolari, reprezinta de peste trei ori totalul dolarilor aflati actualmente in circulatie fizic pe glob….
Puteau ei elimina saracia pe glob? Cu siguranta ca DA! De ce nu a fost facuta, este clar pentru toti cei care gindesc si citesc, ce se intimpla.
Puteau furniza tarile bogate, bani tipariti catre tarile sarace? Fara discutie ca DA!
Inainte de criza financiara, ideea de a tiparii bani de catre bancile nationale capitaliste, pentru a cumpara bunuri ce nu mai au miscare si pentru a lasa bancile sa poata exista in continuare, era o idee venita din romanele lui Jules Verne, de neimaginat.
Pretul aurului, pe care multi il vad in mod normal ca o protctie imptriva inflatiei, a sarit in sus, apoi in jos si asa cum spuneam cu citiva ani in urma, ramine cea mai buna solutie de protectie, pentru cei ce nu se grabesc, o solutie pentru cei ce urmaresc fluctuatiile si sint dispusi sau au bani de bagat in aur.
Dar investitorii, au inteles ca tiparirea iresponsabila de banisi usurinta cu care ei ii pot procura, nu este de natura sa ii decida mai bage banii in aur, si ei si-au indreptat atentia catre alte oportunitati in a investii, crezind ca sint mai protejati de acestea. Ei au cumparat bond-uri, mijloace fixe si s-au angrenat in mecanisme speculative, datorita acestei tiparnite de dolari fara oprire si am vazut un pret al aurului in scadere, dar care va creste exponential foarte curind.
Economisti americani vorbesc de necesitatea unei inflatii mai ridicate, fara sa tina cont ca inflatia la nivelul strazii este uriasa si inca nu este atit de mare cit ar putea fi, datorita saraciei induse si lipsei banilor pe piata reala, in economia reala, oamenii avind la dispozitie fonduri limitate pentru cheltuiala si neconsumind gindindu-se la vremurile care vin si indirect limitind inflatia.
Pe de alta parte, acest fenomen este chiar mai daunator, putind duce si cu siguranta se va intimpla, la un nivel ridicat al deflatiei (o scadere masiva a preturilor, care va distruge micii producatori, va reduce nivelul de taxe colectat de stat si implicit serviciile publice nu vor mai functiona normal si va duce in final la crearea lipsei de incredere si saraciei de proportii).
Deci, cum putem conecta situatia actuala la ajutoare oferite tarilor extrem de sarace?
Auzim in fiecare zi de „matching system”, atit in initiativele de ajutor create de guvernele capitaliste cit si in cadrul diferitelor corporatii. Acest sistem inseamna ca, la inititativa guvernului, acesta se obliga sa puna o suma care sa fie egala sau intr-o anumita proportie cu cei ce doneaza in sprijinul unor tari sau comunitati.
Aud mereu in Canada, ca, guvernul de aici va pune bani 1:1 cu donatiile oamenilor, pentru a ajuta diferite popoare in dificultate. Dar lumea nu mai crede, mai ales ca jocul a fost imprumutat si de corporatii, care au facut din el o afecere. Daca oamenii doneaza 100 de dolari, guvernul sau corporatia respectiva, doneaza si ei 100 de dolari, dar nimeni nu intreaba prin intermediul cui ajung materialele si banii acolo si de ce ajung sume asa de mici(la 10 dolari donate, la acei oameni amariti, ajung in jur de 56 de centi).
Pai, guvernul sau corporatiile doneaza 100 dolari, dar transportul este al lor sau companii abilitate de ei, platile le fac bancile lor, transporturile testre in acea zona le fac companiile acreditate de ei, si pina la urma, guvernul sau corporatiile nu au platit nimic, si-au intretinut locurile de munca si banii suportati au fost de la oamenii care au donat cu mila lu Dumnezeu in suflet, iar cind este vorba de discursuri la ONU, ei afiseaza tot arsenalul „oamenilor de bine” cu “suflet mare”.
Ce ar putea totusi sa fie facut pentru ca banii tipariti sa ajute tarile sarace si sa duca chiar la o colaborare favorabila cu tarile in curs de dezvoltare?
Una dintre variante, ar fi ca un anumit givern din tarile dezvoltate, sa doneze niste bani in ideea de investitii intr-o tara saraca, iar Rezervele Federale, care tiparesc bani, sa mearga la „matching” si sa adauge din banii tipariti, aceasi suma, care ar duce in plan intern la o mai mica inflatie, iar in plan extern la un grad mult mai ridicat de credibilitate. Pentru tara sprijinita, va duce la o imbunatatire a structurilor economice ale ei si o capacitate mai mare de a dezvolta alte ramuri si exportul.
Guvernul american nu a fost in stare ,chiar in urma tiparirii, sa ofere tarilor sarace, un sprijin mai mare de 0,7% din GNI (Gross National Income).
Daca acest guvern american si cele vestice in general, ar fi cazut de acord cu bancile centrale, sa puna si ei bani tipariti, pina la concurenta cu ce doneaza guvernul, suma era cu mult mai mare si mai utila, iar acea tara putea reprezenta un punct comercial de interes pentru americani.
O alta variant pe care o vad ca o solutie de dezbatut ar fi implicarea a mai multor parti si am sa dau un exemplu.
Rezervele Federale tiparesc bani, ceea ce au facut de ani de zile. Guvernul american trimite ca ajutor unei tari, suma de 100 de milioane, Rezervele Federale aplica sistemul “matching” si tiparesc 100 de milioane pe care nu le mai pun pe piata ci le trimit in tara cu probleme economice, la paritate cu ajutorul guvernului.
In acest moment, in tara respectiva se afla 200 de milioane de dolari si acum se pune problema investitionala, fortata de americani printr-un contract in care sa se prevada exact in ce domeniu si pentru ce obiectiv sint necesari banii, care vor devenii investitii.
In continuare, guvernul american poate contacta o firma de genul John Deer, de exemplu, care se ocupa cu echipamente pentru agricultura si care va investii in tara respectiva.
Guvernul tarii respective, va emite bonduri si le va oferii lui John Deer, care in baza lor, nu va mai oferii bani, ci in contravaloarea banilor, va oferii utilaje agricole, urmind ca tara respectiva sa isi recupereze bondurile, treptat la un retur de maxim 4-5% annual, pentru a fi mai mic decit banii de la FMI sau alti sacali financiari internationali.
Deci, in acest moment, in tara sint 200 de milioane de dolari si utilaje. Cu cei 200 de milioane se cumpara tot ceea ce este necesar in zona agricola care va fi finantata si unde vor venii investitiile si din acest moment nu mai ramine decit guvernul tarii respective sa plateasca esalonat cei 100 de milioane de dolari, luind banii de la Asociatia Agricola din zona, dupa vinzarea produselor.
O alta solutie, ar fi ca John Deer sa primeasca bonduri chiar de la guvernul local din tara cu probleme, unde amplaseaza investitia si sa se inchida un circuit in care fiecare are interes ca treaba sa mearga bine. Deci cu bani putini si tipariti, americanii puteau si inca mai pot sa pastreze la ei inflatia in limite normale, sa revina la economia reala si sa se traiasca din eficienta ei, sa arunce dolari in afara tarii si sa aduca companiile lor in tara saraca, care sint aproape falimentare in America datorita lipsei contractelor.
La rindul lor, tarile sarace si chiar cele in curs de dezvoltare, vor incepe sa reconstruiasca increderea in America, vor primii asistenta tehnica favorabila, vor avea bani pentru investitia initiala, din cei 200 de milioane de dolari si vor putea sa demareze un comert cu un profit corespunzator.
Sigur ca mecanismul cum il vad eu, este mai complex, dar l-am prezentat in principiu si am urmarit sa aduc elemente care aici inca functioneaza si mecanisme incurajate de guvernul canadian, dar mai ales de cel american, insa impiedicate de marile corporatii si cei din finante, carora nu le mai ajunge furatul.
Este solutia ca tiparirea banilor sa aduca avantaj americanilor si tarilor respective, iar prespectiva este foarte favorabila datorita posibilitatii de extindere a investitiei, fara ca tara respectiva sa mai aiba nevoie de ajutor.
Se poate face asa ceva? Cu siguranta ca da, chiar daca mai sint elemente care trebuie sa intre in negocieri.
Vrea America sa faca asa ceva? Pai, se pare ca NU, pentru ca Administratia Americana este adepta “ajutorului”trimitind un raspindac ca Bill Gates sa duca niste antibiotice si alte medicamente, dupa care sa duca stocul la orez la Mercantil Chicago in sus si sa isi ia banii inapoi inzecit, lasind impresia ca a ajutat, dar in urma lui oamenii mor de foame si copii sint ingropati de vi, fara apa si fara alimente, dar si fara posibilitatea de a le produce.
Un material interesant de studiu si un mecanism care poate fi luat in seama, este si in cartea lui Andrew Jackson si Ben Dyson, “Modernizing Money”, in care, in mare, ei vad situatia din alt punct de vedere si anume ei spun ca, Guvernul American sa ofere bonduri catre Rezervele Federale, care la rindul lor sa nu ceara nici un retur( sau “yelds”adica, dobinda la ele) si sa ofere banii pe aceste bonduri.
Pentru ca aceste bonduri nu ajung la maturitate, din cauza faptului ca nu sint grevate de dobinda, sumele nu vor fi adaugate la datoria nationala.
O alta alternativa pe care o vad ei, include crearea de bani de catre Rezervele Federale pentru cumpararea de bonduri ale guvernului in tara pe care doresc sa o ajute, in felul asta, guvernul respectiv va primii banii necesari, tipariti de Rezervele Federale, iar guvernul american va pune bani la paritate cu ceea ce a tiparit si trimis Rezrevele Federale acolo.
Deci practic , tara respectiva va platii numai pentru a-si recupera bondurile, insa acest mecanism este generator de coruptie in tarile sarace, dar cei doi autori sint americani si ei traiesc intr-un alt mediu si teoretizeaza mecanismele avind in vedere un model economic.
Aceste optiuni am dorit sa vi le aduc in analiza, pentru a vedea ca prin intermediul tiparirii de bani se pot balansa economic zone intregi ale globului iar America poate deveni din nou tara prospera si cu imaginea bunicului pe peluza casei care se joaca cu nepotii pe iarba verde si nu imaginea unor soldati inarmati pina in dinti (Rambo), care merg sa omoare oameni care reactioneaza ca atare si dovedesc aversiune maxima fata de americani, chiar daca americanul de rind nu doreste razboi si nici nu stie ce fel de manevre politice au avut loc.
Daca banii vor fi oferiti tarilor sarace respective, in domenii legate de educatie si sanatate, acestea nu vor putea reprezenta imediat nici un pericol pentru competitivitatea produselor americane pe piete apropiate.
Beneficiul creat de tiparirea unor sume infime comparate, si trimiterea lor in tarile sarace, in cadrul unui plan serios, ar fi o solutie, fara discutie.
In ziua de astazi, crearea de bani din nimic, este o metoda des utilizata de multe banci nationale si o unealta politica a capitalismului.
In opinia mea, acum este singura si ultima sansa ca ceste tari sarace sa fie ajutate cu bani tipariti de americani.
Daca nu o vor face, veti vedea acest mecanism functional in bancile BRICS si vom vedea o reala functionare a lui in economiile tarilor slab dezvoltate si in curs de dezvoltare.
Pot tiparii americanii bani pentru aceste tari sarace? De ce nu!?
Insa eu cred ca turbulentele din politica Americana nu vor fi in masura sa duca la acest tip de decizii si vad ca viabila varianta BRICS care va crea atit fondurile de ajutor, cit si un volum de investitii ce vor declansa o adevarata revolutie in economiile lor, cu cistig de ambele parti, atit cei din BRICS cit si tarile respective, care vor devenii aliati economici si militari ai tarilor din BRICS. Unde va fi America in aceasta ecuatie? Depinde de urmatoarele luni, mai ales pentru ca in structurile politice americane au intervenit masiv Republicanii, pentru care razboiul pare sa fie mult mai simplu decit pacea si constructia, ceea ce va fi valorificat fara discutie de China si Rusia…
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
