In acest context cel putin doua lucruri imi sunt clare:
1) nimeni nu ignora Romania;
2) nimeni nu doreste Romania.
Aceste doua teze, doar aparent paradoxale, se conciliaza in urmatorele enunturi alternative:
– nimeni nu vrea Romania ca partener dar toti o vor ca satelit;
– nimeni nu vrea sa se coordoneze cu ea dar toti vor sa li se subordoneze;
– nimeni nu o vrea independenta, toti o vor colonie;
– nimeni nu o accepta drept membru al familiei sale dar nimeni nu doreste ca ea sa devina membru al altei familii.
In incercarea de a ne domina sau macar de a nu ne lasa sa fim dominati de concurentii lor, strategii lumii au ales sa utilizeze arma exagerarii defectelor noastre creind mitul incompatibilitatii cultural-civilizationale a romanilor cu Occidentul euro-atlantic.
Acest mit serveste atat puterilor euro-asiatice (in primul rand Rusiei) cat si celor euro-atlantice.
Caracterul exceptional al coruptiei la romani, spre exemplu, este un mit care permite:
a) Rusiei sa „demonstreze” Occidentului ca nu are cum sa integreze deplin Romania structurilor sale (cel putin nu fara riscuri majore);
b) SUA sa intervina direct in guvernarea Romaniei folosind justitia pentru a elimina de la guvernarea tarii pe liderii cu agenda nationala (uneori denuntati ca fiind pro-rusi);
c) UE sa mentina Romania ca membru de mana a doua intr-o ordine continentala neo-iobagista in care pana si universalismul imperial are geometrie variabila si evolueaza cu mai multe viteze.
Romania – spune un alt mit de asemenea unanim imbratisat – nu a fost si, se subantelege, continua a nu fi pregatita sa intre intr-o democratie transnationala europeana asa cum, chipurile, ar fi UE, si sa contribuie la edificarea Europei politice, a Statelor Unite ale Europei; proiect al europenilor celor mai „avansati”, respectiv al „adevaratilor” europeni – catolici si protestanti, din vest si din nord, din lumea industriei si finantelor, neo-conservatori si neo-liberali.
Aici nu mai este vorba despre „coruptia structurala” ci despre o „incapacitate structurala”, o „neputinta congenitala” a romanilor de a participa cu succes la actul guvernarii asa cum este el inteles si savarsit in civilizatia occidentala spre care ei aspira nejustificat si in institutiile careia s-au strecurat la fel de nejustificat.
Cum modelul „bunei guvernari” ar fi unic si universal valabil, rezulta ca romanii sunt inclusiv incapabili de autoguvernare. Asadar nu numai ca incurca gestiunea UE dar nici nu au indreptatirea la un stat propriu sau, cel putin, la administrarea acestui stat prin ei insisi.
Pe ce se bazeaza asemenea teze? Cand concluziile sunt atat de ferme si de „utile” ele seduc prin propria lor afirmare, nemaifiind nevoie de argumente.
Daca cineva ar cauta argumente rezultatul ar fi mai mult decat dezamagitor pentru propagandistii mitului. Romania nu s-a opus nici unei reforme constitutionale a UE acceptand sa transfere institutiilor europene, fara nici o garantie de contrapartida, toate atributele suverane care i-au fost cerute. Prin acceptarea MCV Romania a acceptat chiar competente supranationale de control care nu se aplica nici unui alt membru (cu exceptia Bulgariei).
Romania si-a platit fara cracnire contributia la bugetul european comun fara a primi din partea UE fonduri europene macar egale cu aceasta. A fost, deci, un contributor net (care a dat mai mult decat a luat) si niciodata nu i-a trecut prin cap sa spuna, asemenea Marii Britanii, „eu imi vreau banii inapoi!”.
Romania si-a diminuat capcitatea productiva a economiei nationale in favoarea economiilor occidentale bazate pe export (in special Germania), oferindu-se acestora ca o mare piata de desfaceri.
Romania a pus resursele sale naturale si forta de munca ieftina la dispozitia investitorilor straini (europeni si nu numai) foarte interesati sa isi valorifice capitalurile aici, inclusiv cu pretul coruperii administratiei romanesti.
Romania a oferit statelor occidentale lovite de sovinismul si decandeta bunastarii, mana de lucru calificata pentru meserii pe care cetatenii lor nu mai vor sa le practice.
Aceasta mana de lucru a creat acolo crestere economica, generand totodata venituri bugetare si noi locuri de munca.
Romania s-a lasat saracita de elitele sale intelectuale, de talentele sale cele mai autentice si mai educate, contribuind astfel la imbogatirea si progresul strategic al Occidentului euro-atlantic, in aceeasi masura in care si-a pus in pericol propriul viitor.
In timp ce elitele Romaniei, formate pe bani romanesti, aduc buna guvernare si prosperitate altora, romanilor li se spune ca trebuie sa accepte a fi condusi din afara caci, intr-adevar, in tara nu le-a mai ramas decat o elita-surogat formata din ciurucuri si tradatori.
Si atunci, de ce atata „of” si vai”!?
Daca cineva nu a fost pregatit sa integreze Romania in familia occidentala acela a fost Occidentul insusi. El a fost, in schimb, pregatit si bucuros sa o colonizeze.
Un al treilea mit – cu atat mai usor de acreditat cu cat elitele autentice romanesti isi parasesc in mars fortat patria – este acela ca Romania are vocatia de a fi ghetoul european al romilor.
Legatura pe care atat discursul mediatic cat si cel politic occidental o fac intre insecuritatea cetatenilor europeni, „invazia” romilor si pretinsa „origine romaneasca” a acestora (origine cel putin civica daca nu si culturala) sustine ideea ca Romania, prin insasi identitatea sa etnica (in cel mai bun caz incerta daca nu cu desvarsire roma), pune in pericol civilizatia europeana.
De aceea romii trebuie expulzati si concentrati in Romania iar aceasta trebuie izolata in afara spatiului Schengen si nu numai.
„Manelizarea” mass-mediei (independenta in relatia cu statul roman iar nu si in cea cu clanurile oligarhice ori cu diverse cercuri de interese straine), precum si cea a politicii romanesti, nu fac decat sa confirme o asemenea idee.
Nu este clar care sunt politicile de integrare a romilor si care este eficienta lor. In schimb presatabloidizata – cea mondena si cea de scandal – se delecteaza cu prezentarea detaliata si necritica a ceea ce traditiile rome au mai mult in contrast cu traditiile culturale romanesti si europene; ba chiar si cu evolutia comunitatilor rome pe calea convergentei cu valorile civilizationale europene.
Aducerea obsesiva a interlopilor de origine roma in procesele intentate liderilor politici romani (mai mult sau mai putin corupti), cu mediatizarea aferenta, nu este, nici ea, o intamplare oarecare; sau, daca este, atunci interesul national cere sa fie oprita imediat, cel putin in dimensiunea sa mediatica.
In conexiune cu mitul exceptionalismului coruptiei romanesti si cu cel al identitatii culturale rome a Romaniei se degaja si mitul problemelor cronice, de factura structurala ale justitiei romane.
Aceasta este prezentata ca fiind in acelasi timp blocata si dezlantuita, controlata si haotica, nesofisticata si impredictibila.
Pe terenul mitului contrariile pot coexista cu usurinta.
Pe o atare imagine s-a cladit concluzia ca justitia romana trebuie pusa sub controlul strainatatii.
Acesta se exercita la vedere. Or, daca un stat cu o justitie ineficienta este un stat nefunctional, un stat cu o justitie controlata din afara nu mai este stat de loc.
„Cum credeti ca vin capitalurile de calitate, acelea care va aduc dezvoltare iar nu numai coruptie si infeudare, daca investitorii potentiali vad si aud de dimineata pana seara numai despre descinderi cu mascati ca in cartelurile mafiote din America Latina sau Orientul Indepartat, arestari de lideri politici bazate pe denunturile interlopilor romi, afaceri ruinate de luptele intre clanuri si altele la fel?” – m-a intrebat recent un distins diplomat strain.
„Veti ramane doar cu afaceristii dubiosi protejati de justitia romana aflata sub controlul real al catorva guverne straine!” – a adaugat el. (Si nu era un diplomat rus, cum probabil ar fi fost tentat sa banuiasca dl Joe Biden.)
Intr-adevar, din „statul romilor” – aflati si ei sub povara nedreapta a unor stereotipuri negative colportate masiv si nu tocmai innocet in Occident – capitalurile sanatoase fug iar regimul „jurisdictiei consulare” (desfiintat de Al. I. Cuza in zorii afirmarii existentei si demnitatii noastre nationale) reinvie in forme si sub acoperiri din cele mai perverse.
(Acum nu numai „supusii straini” ci si romanii sunt „judecati” de functionarii diplomatici ai altor guverne, carora o natiune in declin le-a concesionat aceasta functie.) Cum sa primesti un asemenea neam in casa ta?!
Ce doreste, insa, Romania? Daca ceva este cu adevarat exceptional la romani aceasta nu este nici macar dezbinarea, care caracterizeaza, probabil cu o mai mica intensitate, si alte popoare.
Exceptional la romani este spiritul auto-critic care ajunge la limita la care poate fi definit ca auto-demolator.
Pe el s-au bazat, desigur, si creatorii mitologiei anti-romanesti.
Mai exact ai mitului complex al incompatibilitatii cultural-civilizationale dintre Romania si Occidentul euro-atlantic; mit care justifica atat izolarea cat si dominarea externa a natiunii romane.
Iata de ce romanii trebuie sa isi asume, la randul lor, o parte de raspundere. O raspundere care nu scuza, insa, abuzul celorlalti.
Independent de vina, cu timpul cetatenii Romaniei au inceput sa resimta dureros – cum putea fi altfel?! – efectele miturilor amintite anterior.
Dincolo de inconvenientele practice, aceastea i-au facut sa se simta umiliti si tradati. De catre cine? Tocmai de cei pe care i-au iubit si respectat totdeauna: americanii, in special, si vest-europenii.
Reactia la descoperirea „refuzului” euro-atlantic („refuz” subliniat din motive evidente de propaganda rusa) a fost inevitabila, fireasca: americanofobia si euro-scepticismul.
Doua sentimente socante la un popor in mod traditional pro-occidental, euro-entuziast si americanofil.
Americanofobia si euro-scepticismul care se strecoara tot mai mult in sufletele romanilor si in societatea romaneasca sunt, prin ele insesi, o amenintare la adresa securitatii nationale a Romaniei.
De asemenea, instrainarea Romaniei de SUA si UE va afecta interesele vitale americane si vest europene in regiunea Balcanilor si Marii Negre, precum si procesul de continuare al integrarii si extinderii UE.
In acest sens reactia societatii romanesti fata de criza ucraineana este semnificativa.
In mod instinctiv romanii s-au plasat de partea Ucrainei, fata de care pana atunci nu aratasera o mare simpatie.
Pe de alta parte, in disputa dintre Occidentul euro-atlantic (SUA si UE) si Rusia romanii au aratat, lucru rar in istoria lor, mai multa intelegere pentru pozitia rusa.
Intr-un fel se poate spune ca suntem cu Ucraina impotriva Rusiei si cu Rusia impotriva Occidentului. Surprinzator si periculos! Iata la ce efecte perverse a condus politica de „excludere si refuz” aplicata de Occident Romaniei prin „strategia disocierii culturale a romanilor”.
Aceasta americanofobie si acest euro-scepticism emergent pot fi anihilate numai printr-o politica adecvata (adica realista, corecta, inteligenta si prietenoasa) a SUA, precum si prin revenirea UE la proiectul federal bazat pe principiile egalitatii si solidaritatii, ale coeziunii economice, sociale si teritoriale.
In ceea ce priveste SUA, o asemenea politica este impiedicata de mitul exceptionalismului inadecvarii si incompatibilitatii romanesti alimentat chiar de unele cercuri americane in speranta ca astfel vor putea interveni in Romania si ii vor controla politica.
Cu cat mitul se consolideaza cu atat americanofobia romanilor se acutizeaza si cu cat aceasta se acutizeaza cu atat risipirea mitului devine mai dificila.
Iata un cerc vicios care trebuie taiat. El poate fi taiat doar in SUA. Va fi asa numai in masura in care americanii vor intelege ca mitul, ca orice mit, nu este un adevar si ca perpetuarea lui contravine intereselor americane.
Cat despre UE, lucrurile sunt si mai complicate. Pe de o parte, nu numai ca Romania se gaseste intr-un raport defavorabil de forte cu protagonistii UE dar acestia au mult mai putine motive decat SUA sa vada in Romania un partener util spre indispensabil la frontiera estica a uniunii.
Germania, Franta si Italia dar si Spania si Marea Britanie nu au nevoie de Romania pentru a se intelege cu Rusia si a conveni asupra unei arhitecturi de securitate la nivel continental.
Dimpotriva, pentru ele ar fi mai potrivit ca romanii sa fie doar un obiect al istoriei plasat intr-o „tara a nimanui” care separa Europa germana de Asia rusa.
Pe de alta parte, sub aspect formal Romania este membru al aliantelor occidentale si in special al UE, in interiorul carora are o serie de drepturi precise cu garantiile juridice aferente.
Din aceasta perspectiva euro-scepticismul si decuplarea de UE in favoarea unor formule alternative situate mai la est, nu trebuie sa reprezinte decat ultimul recurs.
Pana la a se ajunge acolo, guvernul roman trebuie sa lanseze o strategie menita a reafirma si promova drepturile Romaniei ca stat membru, asa cum rezulta ele din tratate, precum si a mari influenta sa politica si economica in cadrul UE.
Pe o astfel de baza se va putea actiona eficient pentru revenirea la proiectul Europei politice de tip federalizare sa functioneze in folosul tuturor membrilor sai.
Ce sanse sunt ca asemenea schimbari de curs istoric sa se produca? Foarte putine! In aceste conditii nu se poate trage decit o singura concluzie: Romania este in pericol! Poate cel mai mare din istoria sa.
Adrian Severin
ce ne facem cu hidrogenul din apa si cu spagile de la Bruxelles?
AS face o analiza alambicata, ceva concret spune totusi:
” Daca ceva este cu adevarat exceptional la romani aceasta nu este nici macar dezbinarea, care caracterizeaza, probabil cu o mai mica intensitate, si alte popoare.
Exceptional la romani este spiritul auto-critic care ajunge la limita la care poate fi definit ca auto-demolator.”
Păi, măi dobitocule, nu ești parte la această analiză ca participant?
Superanaliza!Bravo! Mare pericol în tara: din 17. noiembrie România a devenit cel 17. Land german , o extindere normala a UE prin anexare democratica; vine o perioada de haos politic cu niste probleme incontrolabile.Stabilitatea fragila de pe perioada lui Ponta nu va rezista la joc politic si diplomatic, mai ales ca programul lui Johannis este o nebuloaza toatala ; nimen nu cunoaste intentiile lui ; mai mult el apare ca un Zorro de ultima sansa care a venit sa salveze România de ciuma postcomunista; de fragiitatea asta vor profita alte tarile .
Gerunziul verbului “a crea” este “creând”, şi nu “creînd”, iar “se subânţelege” este greşit, corect este “se subînţelege”. Mai departe nici n-am citit..
Lasă lecţiile astea, ca mulţi au mai încercat şi nu a avut nimeni succes
Pe blogul ăsta nu se scrie şi nici nu se vorbeşte corect !
lupul dacic e prea prost ca să înţeleagă că detaliile fac diferenţa !
Aşa că o să găseşti permanent, în puţinele şi firavele comentarii (scrise cu roşu) i în loc de î, a in loc de â, dar cel mai des vei observa că scrie aşa:
– „ami place” – frecvent
– „citiva politicieni de virf” – într-un comentariu de azi
PS.
Mă uimeşte atitudinea aceasta a lupului, cu atât mai mult cu cât a scris un mare adevăr (într-un alt context, dar ideea e foarte bună şi totodată puternică):
” Din cauza voastra, indiferent daca sunt cei din tara sau afara, care nu ginditi in folosul national, avem toti de pierdut ca natie. „
Mai…scriu corect cu Î din A. Atunci cind eu am invatat asta era scrierea. Dar dupa 90, cineva „destept” a considerat ca e mai bine sa schimbam. De altfel, asa cum se intimpla toate in tara asta. Mereu se gaseste un prost mai cu mot care da directive si o natie intreaga sa supune.
Crezi ca nu pot sa scriu asa cum scriu toate generatiile tinere? Doar ca NU VREAU. De ce trebuie sa fac ca altul? Care e ideea? Cu ce e mai bun? Demonstreaza tu!
Pe blog scrie fiecare cum vrea si cum poate. Aici nu este scoala. Eu nu pun pe nimeni la zid pentru citeva litere mincate. Dar VREAU sa gindeasca. Poate ar trebui sa citesti mai mult si vei afla ca multe minti luminate a acestei lumi au fost analfabeti sau semianalfabeti. Crezi ca geniul din noi este optit daca nu stii sa scrii corect?
Nu are de ce sa te uimeasca…asa sunt….o proasta.Din pacate cei prosti vad adevarul in tara asta.Ceilalti se pierd in detalii, precum corectatul…
aşa e !
cei care vad, dar nu fac nimic, sunt degeaba !
Sigur, e blogul tau si poti sa scrii cum iti place, dar sa nu te astepti sa te ia cineva in serios! Prima conditie ca sa iti ia cineva in serios scrisul e sa scrii corect, prima impresie conteaza foarte mult. Continutul, ideile, vin abia dupa impresia vizuala! Faptul ca esti scolit inainte de toate reformele din limba romana nu este o scuza, majoritatea dintre noi suntem in aceeasi situatie, apar norme noi in orice moment si ne straduim sa ne obisnuim cu ele cat mai repede. Si sa stii ca cei ce se straduiesc sa tina pasul cu normele simt un disconfort cand citesc o editie veche a unei carti sau un blog ca al tau, unde nu tii cont de chestiile astea. Sfatul meu e spre binele tau 😉
Se pare ca nu poti sa intelegi. Nu caut scuze, ci doar atrag atentia celor care nu-i duce capul sa inteleaga ca nu e nici o diferenta in a scrie ca mine sau altfel. Repet intrebarea, pe care se vede ca esti incapabila sa-mi raspunzi…cu ce este mai buna scrierea asta de acum fata de cea de acum 25 de ani?
Daca vrei sa adopti noua scriere, e ok, dar de ce trebuie sa fiu si eu la fel?
Daca ai disconfort, nu te obliga nimeni sa vii aici.
Primesc sfaturi de la oameni care gindesc…intelegi tu 🙂
Oricum, sunt satula pina peste cap, de „desteptii” netului care nu sunt capabili dacit sa dea lectii de gramatica. In rest sunt ca vitele minate de cioban. De asta tara asta este incapabila sa se redreseze, deoarece prostii nu sunt capabili sa vada mai departe de lungul nasului. Toata lumea este preocupade de cum scriem, dar aproape nimeni nu vede adevaratele probleme.
Doar ţi-am zis, Violeta !
Sunt mii de explicaţii posibile, iar unii chiar le caută pe toate.
Când încăpăţânarea – soră cu prostia – intră în mintea unora mai odihniţi, această simbioză este dătătoare de fenomene deosebit de ciudate.
Observă cum ţi se adresează: „Se pare ca nu poti sa intelegi” !
Trecând peste insultarea unui oaspete (continuată mai jos prin „nu te obliga nimeni sa vii aici”), dovedeşte încă o dată faptul că se contrazice singură în ceea ce a declarat mai devreme. Chiar şi acum 25 de ani, se scria ÎNŢELEGI adică cu „Δ şi „Ţ” – regul pe care nu le-a schimbat nimeni niciodată.
Sfatul meu este s-o laşi în pace, că aşa e ea şi aşa „gindeste”.
Adaptarea (şi nu închistarea) înseamnă progres şi evoluţie !
Stiu ca nici pe tine nu te duce capul prea mult. Violeta este una la fel ca si tine, veche pe blog. Amindoi aveti timp liber prea mult, deoarece sunteti incapabili sa vi-l ocupati cu ceva util.
Da, pot sa scriu cu scrierea in limba romana, doar ca asta inseamna sa adopt softul respectiv si automat imi schimba toata ordinea literelor si semnelor. Asta inseamna ca pina apuc sa scriu ceva, ma apuca pastele. Cind eu am inceput sa scriu, ca majoritatea de altfel, nu aveam acest soft. Dar unii au desoperit calculatorul destul de tirziu si intre timp, acest soft a aparut, iar voi ati inceput direct cu el.
Si da, gindesc, doar ca am pretentia ca pe blogul meu sa gindeasca si altii.
Eu nu insult pe nimeni la mine in casa. Dar daca e prea mult pentru unii sa gindeasca si sa aiba bun simt, daca nu prea ii duce capul, nu stiu de ce trebuie sa-i suport eu si ceilalti?
Ma adaptez acolo unde este ceva benefic pentru mine. Vezi tu ceva benefic in a scrie altfel?
ps….ma crezi ca am obosit sa-ti tot scriu? Nu avea impresia ca imi face placere, doar iti arat ca am bun simt cu carul, dar am o limita. Daca nu vei inceta vei avea bann.Intelege ca ma plictisesti…si Violeta la fel. Suport multe, dar prostia este una care ma agaseaza peste masura.
ha ha ha ha ah haha ha hhaha ha ha ha
„softul” ăsta extrafulminant o fi cumva windows ?
sau, dacă zici că pedalezi în continuare ca atunci când ai făcut şcoala, probabil că lucrezi pe un CIP 2000 ? (chiar merge? că ştiu că aveau o problemă la tranzistorul BF206 – tip npn)
totuşi, dacă ai windows, vezi că găseşti în meniul principal (acolo, la Start) o linie pe care scrie Control Panel – după care caută Language… te descurci tu, că esti fată mare
🙂
Ma bucur ca ai aparut. Te rog din suflet sa ma ierti ca nu am apucat sa-ti raspund la mail. De nu stiu cite ori am zis ca sa-ti scriu, dar nu puteam citeva cuvinte, ca nu am mai vorbit de mult si asa am tot aminat. Nu am timp de nimic. Dar pina la urma tot reusesc eu. 🙂
Am instalat…pot sa scriu, dar imi inverseaza anumite litere, plus ca se duc peste altele…eee, ma enerveaza. Asa cum scriu 90% pe net, trebuie sa fiu eu mai cu mot, pentru ca unii nu au ce face si trebuie sa-mi faca mie educatie?
Sa fim seriosi, cine s-a putut adapta la noua scriere, consider ca la fel de bine se poate ” adapta” la citirea uneia in format mai vechi. Stiti, niciodata n-am fost foarte interesat ce actori joaca intr-un film, mai degraba in pielea carui personaj a intrat. Asa si aici, conteaza ideea ce razbate. „Lupul” vrand sa construiasca informatia, se loveste de cei care nu vad padurea de scrijeliturile de pe copaci. La asa codru des, eu zic sa nu cautam nod in papura!
Pentru web, unele persoane susţin că nu are rost să folosim diacritice, deoarece paginile ar fi văzute mai prost în motoarele de căutare. Poate era adevărat cu ani în urmă, dar azi toate search-engine-urile importante suportă diacriticele şi fac conversia automată între literele speciale şi corespondentele lor standard. Motivul pentru care majoritatea site-urilor nu au diacritice este comoditatea creatorilor lor şi a celor care pun conţinut pe ele. Toate browserele moderne pot afişa fără probleme literele româneşti, iar setarea în HTML a specificaţiei că pagina este în limba română este uşor de făcut. În plus, recent s-a introdus posibilitatea scrierii adreselor web cu diacritice, ceea ce va mări şi mai mult aria lor de acceptare.
De ce merită să scriem cu diacritice? De ce am început şi eu să o fac pe acest site? Pentru că textul e mai frumos, mai uşor de citit, mai accesibil pentru vizitator şi mai corect. Folosirea diacriticelor dă o notă de eleganţă şi profesionalism, arată faptul că nu ne-a fost lene să respectăm nişte standarde, că suntem perfecţionişti şi mergem până la capăt în efortul nostru de a produce un material de calitate. Când scriem de mână un text ni se pare firesc să folosim diarcritice; dacă a devenit mult mai simplu să facem acest lucru pe computer, de ce nu am încerca?
http://www.avarvarei.ro/
Doar ca nu ai inteles nimic din modul cum functioneaza blogul asta. NU eu scriu articolele, si pentru citeva cuvinte pe care le folosec eu pe marginea unora, nu merita sa-mi pierd timpul aiurea. In plus, pe mine nu ma intereseaza frumusetea ci utilitatea blogului. Faptul ca unii nu sunt capabili sa citeasca usor, asta inseamna ca nu au exercitiul cititului…asta intelegi tu ce vrei 🙂
De regula oamenii care scriu articole, o fac de mult timp si asa au inceput, iar pentru ei este mult mai usor, plus ca nimeni nu-si mai bate capul cu lucruri neimportante, doar unii care se uita la forma si nu la continut.
Domnilor, este asa de greu sa ginditi putin? Mai puneti-va creierul ala in functie si pentru altele cu adevarat importante! Chiar nu sunteti capabili de nimic pe lumea asta decit sa va uitati cum scrie unul sau altul? Nu sunteti nici macar penibili, ati trect de mult de faza asta…
Stiu ca de fapt sunt 2-3 persoane care au de comentat mereu…oare nu v-ati plicitsit? Eu de foarte mult timp, doar ca intre timp am ajuns sa am alergie la atita prostie.
Mai…acum ti-ai schimbat nikul. Urmatorul com. ajunge la gunoi.
cind, in 1993, Academia, un for stiintific fara putere legislativa, a votat revenirea la ortografia de dinainte de 1953, cei doi lingvisti membri au votat impotriva, respectiv – abtinut, printre motive aflindu-se evolutia unei limbi, usurinta in scriere, sentiment national…ortografia preamarita azi a fost impusa de o gasca de batrinei nostalgici fara specialitate in domeniu sau legitimitate.
Corect. De ce trebuie sa fiu eu obligata sa aplic hotarirea lor? Doar genereratiile tinere, habar nu au dar nici nu sunt capabili sa inteleaga cind cineva le explica. Plus ca nici nu prea citesc.
Dar nu conteaza…am ajuns sa sterg comentariile care nu duc la nimic ci doar scriu de dragul de a scrie. Oricit le-as explica, tot apare cite unul care o ia de la cap. Nervii mei sunt mai importanti decit prostia lor.
Uite aici adevarul:
http://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/01/24/gilceava-inteleptului-cu-academia-romana-pentru-a-din-a-si-argumente-impotriva-hotaririi-ei-din-17-feb-1993/
Mare magar severinul asta,pai el nu a contribuit la ce am ajuns dupa un sfert de secol.S-a trezit domnul,ca nu mai e bagat in seama. Sunt curios daca mai spunea adevarurile din material,daca avea functii in conducerea Ro.
MOARTE POLITICIENILOR TRADATORI