Astazi va propunem cateva cugetari minunate extrase din operele lui Michel de Montaigne. Iata ca la 500 de ani distanta cuvintele lui sunt la fel de actuale ca in momentul in care au fost scrise pentru prima data.
Michel Eyquem de Montaigne-Delecroix (n. 28 februarie 1533 – d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanți scriitori francezi ai Renașterii.
Este cunoscut ca fiind cel care a popularizat eseul ca specie literară și pentru ușurința cu care trecea de la speculații intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colecția sa voluminoasă de „Essais” (cuvânt ce însemna propriu-zis „Încercări”) conține unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influențat în mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche.
Pe timpul vieții, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitățile sale ca om de stat decât pentru cele de scriitor. Tendința afișată în eseurile sale de a divaga spre anecdote și meditații personale era văzută pe atunci ca un defect mai degrabă decât o inovație, iar moto-ul său „Eu însumi sunt tema cărții mele” a fost privit de către scriitorii contemporani ca o formă de „răsfăț”. Cu timpul, însă, Montaigne va fi recunoscut ca cel care a exprimat, poate mai bine ca oricare alt autor din timpul său, gândurile și îndoielile care îi frământau pe oamenii din epoca sa. Rămânând, într-o măsură remarcabilă, modern și în ziua de astăzi, încercarea lui Montaigne de a analiza lumea prin intermediul unicului filtru implicit al său, propria judecată, a făcut ca scrierile sale să fie mai accesibile decât cele ale oricărui alt scriitor renascentist. Literatura non-ficțională modernă își datorează în mare parte nașterea lui Montaigne, iar scriitori de toate orientările continuă să se inspire din opera lui Montaigne, datorită îmbinării reușite a culturii și a autobiografiei. (conform Wikipedia)
– Nu există nimic care să imprime un lucru atât de viu în amintire ca dorința de a-l uita.
– Nu atât judecata, cât mândria deșartă și încăpățânată ne îndeamnă să ne preferăm celorlalte animale.
– Să iubești un trup nu este o dovadă suficientă de dragoste.
– Iubirile noastre se avântă mai presus de noi.
– Zbuciumul dragostei nu dăunează decât nebunilor.
– Nicio virtute nu poate fi ajutată prin neadevăr.
– Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor.
– E mult mai uşor să acuzi unul dintre sexe decât să-l scuzi pe celălalt.
– N-ar trebui să ne fie rușine să spunem ceea ce nu ne este rușine să gândim.
– Fiecare numește barbarie ceea ce îi este neobișnuit.
– De ce te temi de cea din urmă zi a ta? Ea nu contribuie mai mult la moartea ta decât fiecare din celelate.
– Nu mori pentru că eşti bolnav, mori pentru că eşti viu.
– Lumea nu este decât o şcoală pentru întrebări.
