Preţul petrolului pune o presiune teribilă pe exporturi. Scăderea preţului petrolului produce efecte şi în ceea ce priveşte preţul gazelor. Nu trebuie să fii un geniu pentru a intui că atunci când 70% din exporturile Rusiei sunt reprezentate de hidrocarburi, o scădere cu 40% a preţului reprezintă o problemă majoră.
În aceste condiţii Rusia caută soluţii de ieşire din impas. Întâlnirea Putin-Erdogan a fost deosebit de fructuoasă pentru turci. Putin a propus Turciei să se transforme într-un hub de distribuţie a gazelor pentru sudul Europei. Astfel, Rusia urmează să construiască un segment de conductă până în Turcia, iar de-acolo distribuţia se va face prin conducte gestionate de societăţi mixte turco-ruseşti. Ţinta finală ar fi realizarea unei aprovizionări a Italiei via Grecia.
Pe de altă parte, Rusia se concentrează pentru onorarea contractului cu China. Chiar dacă este vorba de cantităţi importante de gaze, China speculează problemele Rusiei cu UE şi SUA şi forţează micşorarea preţului. Tradus, aceasta înseamnă că alternativa chinezească este viabila atât timp cât Rusia are desfacere în UE. Altfel, dacă ruşii ajung la mâna chinezilor nu vor avea o viaţă uşoară.
Totuşi, în ceea ce priveşte China, Putin îşi pune speranţa în finalizarea unui acord extins de cooperare. Rusia are soluţii militare avansate de care China are nevoie urgentă. Marea Chinei de Sud e un teritoriu cu graniţe vagi, unde China revendică din ce în ce mai multe teritorii. Până acum, replicile Beijing-ului au fost cenzurate de intervenţia SUA. Când vine vorba de propriile posesii chinezii au un alt mod de abordare. În aceste condiţii, o alianţă extinsă cu Rusia reprezintă o posibilitate care nu e de neglijat.
Nu e nicio necunoscută în jocul pe care SUA îl fac în confruntarea cu Rusia. L-au mai făcut odată şi au avut succes. Scăderea preţurilor petrolului din anii ’80 a generat o implozie a economiei ruseşti finalizată cu Perestroika şi dizlocarea imperiului. În prezent se încearcă acelaşi lucru. Numai că datele sunt cu totul altele. Economia americană este şi ea pe perfuzii, iar forţarea scăderii preţului petrolului loveşte, ca un bumerang, tocmai iniţiatorul. Astfel, conform Reuters, cererile de autorizare pentru noi exploatări de petrol sau gaz de şist au scăzut cu 15% în ultima lună, sugerând începutul sfârşitului pentru bula energetică americană. Tehnologia exploatării gazelor de şist reprezintă una dintre principalele speranţe ale revigorării exporturilor americane. Speranţă care, după cum se dovedeşte, riscă să se stingă înainte de a începe.
Ca întotdeauna când mai mulţi se ceartă, cel care asistă câştigă. În cazul de faţă, marele câştigător nu se numeşte nici Rusia, nici SUA, nici Arabia Saudită. Singurii care câştigă sunt chinezii, care cumpără în disperare petrol majorându-şi rezervele la cote la care nici nu visaseră.
Revenind la Rusia, lucrurile sunt destul de problematice. Posibilitatea unei rupturi Rusia – UE este din ce în ce mai mare. Dacă se va produce efectele se vor simţi masiv în ambele tabere. Uniunea Europeană riscă să intre pe o pantă deosebit de abruptă care se poate finaliza cu propria-i dezmembrare. Cum Anglia este cu un picior afară din UE, o decizie de ieşire a unei alte ţări mari ar putea avea un efect de domino. Din nefericire, în eventualitatea unui scenariu radical absolut nimeni nu va avea nimic de câştigat.
Cred că nimic nu indică mai apăsat aberaţia percepţiilor – în zona publică, media, printre intelectuali, critici ai puterii în general – decît lipsa de scandal real în cazul amînării cu an a negocierii redevenţelor. Acest guvern a făcut un cadou unor mari companii. Se vorbeşte toată ziua de taxe, nu se vorbeşte de ce contează – bani importanţi care ar putea veni din exploatarea resurselor.
In acest context,New York Times manipuleaza, aruncand suspiciuni asupra unor proteste justificate. Titlul: ”Russian Money Suspected Behind Fracking Protests”.
Şi dacă ruşii exploatează mediatic nemulţumirile unor cetăţeni de aici, nu înseamnă că nemulţumirile sînt de la KGB/FSB.
Să înţeleg că dacă românii vor cere salarii mai mari în stradă sau redevenţe mai mari sau cine ştie ce drepturi şi dacă Russia Today face o ştire cu ei atunci lucrurile sînt clare?
Ameninţarea la adresa democraţiei vine tocmai dinspre reflexul din ce în ce mai autoritar de a considera terorism şi atentat la adresa siguranţei nemulţumiri justificate ale cetăţenilor. Ăsta da pericol. NYT acreditează un astfel de raţionament cu un aşa articol.
Costi Rogozanu
Regimul fiscal al industriei petroliere trebuia schimbat deja în România. În timp ce se introduc noi taxe, iar altele cresc pentru populaţie redevenţele rămân neschimbate, momentan pentru încă un an. Aceasta a fost bătălia câştigată de P. Ponta în 2014 şi pierdută de români. Desigur ca P. Ponta ar fi dorit să facă un cadou pentru 10 ani ca şi P. Nastase, dar alegerile prezidenţiale i-au permis un cadou doar de un an.
Lucian Isar
