De asta niciodata nu voi fi de acord cu pedeapsa cu moartea. Orice justitie din lume, poate gresi.
Iadul are multe fețe, iar una dintre ele este Penitenciarul Statului Ohio. Odată intrat acolo, poți să îți iei adio de la tot ce a însemnat pentru tine demnitate personală. Puține lucruri se știu despre ce se întâmplă în spatele zidurilor acestei instituții, însă unul dintre cele știute este că disciplina acolo este atât de eficientă, încât normează chiar și nevoile fiziologice ale deținuților.
Folosită ca metodă de disciplinare, presiunea psihologică la care se face apel în reabilitarea deținuților din închisoarea din Ohio este atât de puternică, încât mulți preferă alternativa morții. De aceea, penitenciarul Ohio este unul dintre centrele corecționale cu cea mai mare rată a suicidului. În 2013, statistica sinuciderilor marca al șaselea an consecutiv de creștere-record. Unul dintre cele mai sonore suiciduri de anul trecut a fost cel al lui Ariel Castro, deținut pentru răpirea și sechestrarea a trei tinere din Cleveland.
În acest condiții, este o minune când cineva reușește să scape, o minune care a devenit realitate la finalul săptămânii trecute pentru Ricky Jackson, un bărbat de culoare care a ispășit 39 de ani de detenție în Penitenciarul Statului Ohio, deși era nevinovat.
Minciuna unui copil
O crimă oribilă petrecută în anul 1975 s-a sfârșit cu condamnarea a trei oameni. Între aceștia se număra și Ricky Jackson, care avea pe atunci 18 ani. Polițiștii l-au arestat după ce un copil de 12 ani, Eddie Vernon, a depus o mărturie care a dus l-a sentință pe viață pentru desfigurarea cu acid și împușcarea fatală a unui alt bărbat, Harold Franks.
Vernon, devenit între timp un om în toată firea, auzise cele trei nume de la un prieten și le-a transmis polițiștilor, spunând că el însuși a asistat la măcel. Autoritățile au păstrat legătura cu adolescentul și, pe parcursul investigațiilor, au continuat să îi comunice informații actualizate despre evoluția cazului, consemnează Cleveland.com. Aceeași sursă relevă că dezmințirea a venit la doi ani după ce o revistă a reluat cazul și a pus sub semnul întrebării mărturia lui Vernon.
Ani de zile și-a ascuns Vernon minciuna – aceea că, de fapt, nu asistase la nicio crimă –, fiindcă detectivii care investigaseră cazul i-ar fi zis că, dacă revine asupra depoziției, părinții lui vor face închisoare pentru sperjur. Însă aproape 40 de ani mai târziu a făcut incredibilul gest ca, la sfatul pastorului său, reverendul Anthony Singleton, să recunoască în fața instanței că mințise.
„Nu îl urăsc”
„I-a trebuit mult curaj să facă acest lucru”, a spus Ricky Jackson la ieșirea din închisoare, atunci când reporterii l-au întrebat dacă îl urăște pe Eddie Vernon pentru ce i-a făcut. „Nu îl urăsc”, a spus Jackson. „Acum e om matur, însă atunci când a făcut-o era copil. Și a fost manipulat de agenții de poliție, care s-au folosit de el ca să ne bage la închisoare”, a mai spus bărbatul înainte să declare că își dorește ca Vernon să aibă parte de o viață bună.
„Voi nu ați văzut ce a spus, nu i-ați ascultat mărturia. Au încercat să îl facă praf. Au dat cu el de toți pereții, dar el a continuat să repete în esență același lucru: «Nu sunt ei de vină. Am mințit.» Și pentru asta i-a trebuit foarte mult curaj.”
Nedreptatea a 40 de ani, rezolvată în câteva minute
După o audiere de 3 minute, la care judecător a fost chiar fiul judecătorului care i-a condamnat pe cei trei, Jackson a auzit cuvintele care îi asigurau libertatea. Imaginile filmate în sala de judecată îl surprind o clipă cu ochii închiși și fața spre tavan. „Nu mă așteptam la asta, sincer vă spun”, a mărturisit bărbatul după eliberare.
În spatele lui, în aceeași sală, se aflau doi foști deținuți, actualmente activiști pentru exonerarea deținuților nevinovați. Clarence Elkins și Robert McClendon au spus că au venit să îl încurajeze pe Jackson. „Primele zile, primii câțiva ani sunt foarte dificili”, a declarat Elkins, prima persoană exonerată cu ajutorul Ohio Innocence Project în 2005. „Simțeam că nu e locul meu nicăieri. Chiar dacă ai sprijinul familiei și al prietenilor, pur și simplu simți că nu aparții nicăieri. De aceea [Jackson] trebuie să se înconjoare cu oameni buni și pozitivi.”
Epilog
Rezolvarea cazului lui Jackson i-a neliniștit însă pe cei din familia victimei ucise. Rudele celui decedat au spus că noul verdict le redeschide rana pierderii suferite în 1975 și că, dacă judecătorii s-au înșelat, speră ca adevăratul făptaș să fie prins.
Bărbatul care și-a petrecut toată tinerețea în spatele gratiilor uneia dintre cele mai dure închisori din SUA a găsit forța să îl ierte pe cel din cauza căruia și-a pierdut dreptul la libertate. Și așa au făcut și procurorii, care i-au garantat că nu va fi acuzat de sperjur.
Și cazurile celorlalți doi bărbați încarcerați odată cu Jackson au fost rejudecate. Unul dintre ei fusese eliberat condiționat pentru bună purtare, în anul 2003, iar celălalt – fratele lui – va fi cel mai probabil eliberat și el.
Potrivit legii în vigoare, statul este obligat să îl despăgubească pe Jackson cu câteva zeci de mii de dolari pentru fiecare an de detenție nedreaptă. El va primi totodată și o compensație substanțială pentru „oportunitățile pierdute”. Glenn Ford, exonerat după 30 de ani de detenție în vederea executării, ar trebui să primească minimum 750.000 de dolari (+80.000) pentru greșeala sistematică a celor implicați în judecarea cazului lui.
