GERMANIA ESTE DATOARE VANDUTA ROMANIEI. BANII DATORATI DE STATUL GERMAN REPREZINTA DATORII NEACHITATE DINTR-UN CONTRACT DERULAT INCEPAND CU 1939 !

Contractul de Clearing semnat intre Guvernele Romaniei si Germaniei, pe data de 23 martie 1939, in care Romania se obliga sa livreze marfuri diverse (titei brut, produse petroliere, cherestea, produse cerealiere, etc.) catre Germania, care urma sa le achite la un pret mai mare cu 10 % fata de valoarea medie a preturilor mondiale.
Germania urma sa achite facturile prin Casa Germana de Compensatie, dar platile trebuiau efecuate numai catre BNR, in marci germane imperiale. BNR, la randul ei, achita in lei romanesti exportatorilor si in acest fel totul era in regula.
In primii ani de contract Germania s-a achitat cu constiinciozitate de obligatiile financiare asumate prin contract. Dar ulterior, mai ales incepand din 1943, Germania a inceput sa gafaie cu platile, acumulandu-se restante la plata, astfel ca la data de 30 iunie 1944 BNR comunica catre Banca Reglementelor Internationale de la Basel ca Germania inregistra o restanta la contractul de Clearing de 545 milioane RM (Reichsmark – adica marci imperiale germane).
Dupa 30 iunie 1944 restantele nemtilor fata de BNR au urcat vertiginos, in doar 6 luni inregistrandu-se un total al datoriilor neplatite de circa 900 milioane RM, conform datelor obtinute de la Banca Reglementelor Internationale de la Basel, Bilantul Anual, editia sfarsitului de an 1944.
Insasi Ministerul de Finante din Germania a emis, la data de 7 septembrie 1944, un document oficial ce avea caracter intern, prin care recunostea ca are obligatii de plata neachitate la termen, catre 31 de state, protectorate si teritorii, in suma totala de 20.049.880 RM, calculate pana la data de 31 august 1944.

Astazi valoarea initiala pe care institutia condusa de Mugur Isarescu ar putea s-o recupereze de la Germania ar fi de 18,8 miliarde de Euro, conform unor calcule efectuate de membrii comisiei Bergier, din Elvetia.
Dar in realitate valoarea in discutie ar putea fi cu mult mai mare, poate chiar undeva in jurul sumei de 100 miliarde de Euro, daca tinem cont de valoarea principalilor indicatori comparativi dintre anii 1944 si 2010 (preturile marfurilor exportate, costurile de transport, taxele vamale, etc.).

Sursa: http://hymerion.ro/2010/08/20/bnr-ar-putea-recupera-din-germania-peste-18-miliarde-de-euro-banii-reprezinta-datorii-neachitate-dintr-un-contract-semnat-in-1939.html Slide_principal_FUNDAL_Contul Meu

În vremuri de criză
Klaus Iohannis își va petrece vacanța în Palm Beach

Istovitoarea campanie electorală prezidențială îi trimite în vacanță pe cei doi foști candidați, dintre care unul a rămas premier și altul va deveni președinte. Victor Ponta a ales imediat după înfrângere o destinație exotică din Adu Dhabi, Dubai, iar Klaus Iohannis, cum e și mai sobru, a ales să plece în Florida, Statele Unite ale Amercii.

Înainte de a-și începe mandatul de președinte al României, Klaus Iohannis a anunțat, că va pleca în vacanţă între 4 şi 11 decembrie, în Statele Unite.

„Voi pleca câteva zile, într-o vizită privată, în SUA”, a răspuns Iohannis la întrebarea unde îşi va petrece concediul.

Astfel, președintele ales alături de soția sa va merge în Florida, în Palm Beach County, la o familie de prieteni români, cărora liderul PNL le-a botezat copilul în 2013, potrivit unor surse. Deasemenea, aceasta nu este prima dată când Klaus Iohannis îşi petrece concediul în SUA.

Amintesc că pe 21 noiembrie, Guvernul american l-a felicitat pe Iohannis pentru rezultatul alegerilor şi a exprimat dorinţa ca relaţiile Statelor Unite cu România să rămână “puternice”, Bucureştiul fiind caracterizat drept “un partener strategic important”.

Klaus Iohannis, președintele ales și încă neuns în funcție, zis și ”neamțul șase case”, din modestie, a ales să se relaxeze opt zile, pe cea mai luxoasă plajă din SUA, Florida, Palm Beach, cunoscută ca și insula bogătașilor.

Nu este însă prima dată când Iohannis merge în vacanță de lux la Palm Beach. Oare cu ce bani, domn primar?! Tot din meditațiile la fizică?!

 

Acest articol a fost publicat în ECONOMIE ROMANEASCA. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns