Turcia a acuzat anexarea Crimeei dar nu s-a alaturat sanctiunilor. Rusii sunt pragmatici in politica externa si fiind prinsi in menghina intre cele doua puteri mondiale ale exporturilor (China si Germania) isi cauta locul lor in economia mondiala.
Pentru a ingenunchia Rusia, americanii au dat jos cu pretul petrolului, periclitandu-si propriul avantaj in lupta cu UE: gazele de sist. “Revolutia” gazelor de sist era viabila cat timp pretul petrolului ramanea in jurul a 100$/baril si/sau crestea [2]. Daca crestea, investitiile rentau chiar si pentru companiile americane care “acaparau” terenuri prin tari bananiere gen Romania. Sub 80$/baril, nici nu mai poate fi vorba de gaze de sist.
Prin urmare, americanii s-au folosit de ultima coarda pe care o mai au asupra sauditilor si i-au strans ca sa dea jos cu pretul petrolului, la mijloc fiind chestiuni complicate in Orientul Mjlociu despre care nu vom elabora acum.
Nu intamplator pretul petrolului a inceput s-o ia in jos dupa ce sanctiunile au esuat si Rusia a ramas neclintita in Ucraina. Prin urmare, americanii si-au amintit de razboiul rece si cum au reusit sa il castige atunci, si temandu-se de Putin au mers pe directia pretul petrolului, ca ultima speranta de a impinge o schimbare inspre “bine”. Ca fapt divers, faptul ca sute de mii sau milioane de rusi o sa zaca in foame si frig, nu e important, asa cum nici milioanele de irakieni care au murit dupa “eliberare” nu au fost importanti. Dar la geopolitica, masele nu conteaza, sunt doar cifre cu mai multa sau mai putina importanta in ecuatia finala.
Lovirea in pretul petrolului, conform teoriei haosului poate sa aiba consecinte extrem de variate, de la revenirea spectaculoasa a economiei in urma stimlarii cererii si a consumului, prin disponibilitatile rezultate din scaderea de pret, la declansarea unui cutremur financiar si mai spectaculos [1]. Singura rezultanta de care putem fi siguri este ca pretul la pompa in Romania nu va scadea, chiar daca petrolul ar ajunge la 1$/baril.
Revenind la Rusia, o tara cu sute de miliarde investite in bonduri americane, cu o rezerva de 1000 de tone de aur (locul 7, dupa China, dubul UE, triplu Marea Britanie) dar mai ales o rata de indatorare sub 14% (o mai veche obsesie de-a lui Putin), o astfel de tara nu poate fi ingenuncheata peste noapte. Tot ce trebuie sa faca Rusia este sa isi gaseasca un nou loc in economia mondiala, sa compenseze scaderea veniturilor din resurse cu altceva. Timp mai este si rusii au evaluat diverse optiuni, prin urmare vom vedea cine rezista mai mult in ring.
La o prima vedere, ne-am fi gandit ca avand in vedere devalorizarea rublei, rusii puteau incerca cartea exportului. Insa cum sa dezvolti peste noapte o economie bazata pe exporturi cand ai de-a dreapta China si de-a stanga Germania si in plus, iti mai trebuie si ceva know-how si mana de lucru calificata. Nu le-ar fi fost imposibil rusilor, cu siguranta ar fi gasit ceva nise, dar obisnuiti cu easy-money din resurse (petrol mare parte, gaze de mizilic), rusii au cautat o cale mai usoara pentru ei, caci in general desteptii sunt lenesi si se misca mai greu, fiind mai mult incantati de miscarile lente si eficiente decat de zbaterile desarte si nestatornice.
Prin urmare, bag de seama eu, ca rusii incearca sa se specializeze pe un domeniu de mare cautare in care au putini competitori: PROIECTELE MARI. Si cand ma refer la proiecte mari, ma refer la lucrari de infrastructura si constructii la care cu greu s-ar baga altii, neavand avantajul “centralizarii” si planificarii tovarasesti si nici al pretului scazut la care isi permit sa lucreze rusii. Poate proiectele mari sunt chiar o traditie la rusi – va mai amintiti de Antonov care de cateva decenii bune este #1 in transportul de obiecte mari? Printre proiectele mari de care s-au apucat deja rusii ar fi conducta de gaze catre chinezi pentru care au semnat deja cel mai mare contract din istoria omenirii, o centrala nucleara la finlandezi (parca auzisem si de unguri), o mina si o cale ferata in Siberia, un pod de patru kilometrii care sa uneasca Crimeea de Rusia. Southstream-ul este deja terminat si Putin a aranjat cu turcii sa le vanda gaz ieftin.
Marea intrebare este insa ce altceva a discutat Putin cu Erdogan caci pentru a le da gaz mai ieftin, cred ca putea doar sa il sune. Oare o sa auzim maine-poimaine ca si rusii vor avea un rol in noul canal Istanbul?
Fie ca auzim, fie ca nu auzim, cert este ca rusii nu vor avea mari probleme daca sanctiunile vor escalada si se va ajunge chiar la blocarea gazelor. Doar un mic procent din veniturile rusilor sunt din gaze. Ce va face insa Europa chiar cu un petrol la 50$, cand vine gerul si conducta o sa fie inchisa?
