Traiesc intr-o tara care, dupa cum doreste sa afle toata lumea, se declara capitalista, dar ma intreb de ce, din ce in ce mai multi oameni, chiar de aici, din Canada, nu mai indragesc acest system capitalist.
Pe de alta parte, la sud, in America, casa spirituala a capitalismului, situatia arata groaznic in statistici legate de acceptarea de catre popor a acestui sistem.
La sfirsitul lui 2013, a avut loc un sondaj de opinie la scara larga in SUA, care a aratat ca numai 54% dintre americani au o opinie favorabila despre capitalism, in rest, ei au o opinie total defavorabila legata de acest sistem capitalist… un rezultat mai mult decit surpinzator pentru o populatie care nu este educata sa aleaga politic si nici nu stiu cum ar putea-o face, dar urasc din ce in ce mai mult capitalismul.
http://publicreligion.org/newsroom/2013/07/news-release-more-than-4-in-10-americans-say-capitalism-not-working-well/
Un alt sondaj, trecind peste mai multe meridiane ale globului, in Japonia, Grecia si Spania, arata ca mult mai putin de jumatate din populatiile acestor tari nu au incredere deloc in „free market”.
http://www.zerohedge.com/news/2014-11-16/25-americans-prefer-socialism-over-capitalism
Pai, daca aduce atita „prosperitate” acest sistem capitalist, de ce sint oamenii din aceste tari in procente atit de mari impotriva sistemului?
Dar, surprinzator, sint popoare care doresc sa sustina acest sistem capitalist care, de altfel, moare la el acasa. Cine sint ? Bangladesh si Ghana, unde populatia, majoritar doreste sa traiasca in capitalism. Ce sa mai crezi din aceste statistici? Cei ce au creat capitalismul, care inseala, fura, corup si tiparesc bani pentru a le intra in buzunare, traiesc intr-o societate care nu mai doreste capitalismul, iar unele dintre cele mai sarace tari, unde sclavia este in floare si economiile sint sub nivelul solului, isi doresc capitalism….
Criza actuala a intensificat nemultumirea popoarelor din tarile capitaliste dezvoltate, miscarile de strada, incepind cu Ocuppy Wall Street si cele din Europa, au adus in fata, fie stinga, fie grupari politice de extrema dreapta, dar din nefericire, ambele controlate de capitalisti sau fosti capitalisti, care fie fac un joc al degradarii ideologice a stingii, prin masurile care le iau in cadrul acestor partide, masuri luate la comanda capitalista centralizata, fie aduc gruparile de extrema dreapta in situatia iesirii din cadrul legal si amplificarii problemelor sociale pentru a distrage atentia de la furatul la drumul mare pe care il practica, totul in numele “conceptului de securitate”…
Dar, sa analizam cuvintul capitalist in sine si sa vedem ce le place si ce nu le place vesticilor in aceasta defintie.
Imaginea capitalistului este aceea dobindita la sfirsitul secolului XIX, adica gras, cu frac, cu palarie si trabuc in gura, sef al unei companii prospere.
Pentru ca un sistem politic si economic sa reziste, el trebuie sa fie definit, deoarece aceata definitie trebuie sa ofere votantului, imaginea sistemului si coordonatelor lui.
Daca venim la defintia capitalistului, gasim in Meriam-Webster Dictionary, urmatoarea formulare:”o persoana care detine foarte multi bani, proprietati si alte bunuri si care foloseste aceste lucruri pentru a face mai multi bani”.
Oxford Dictionary, ne ofera o definite a sistemului capitalist si am sa o enunt, pentru ca ea vine chiar de la mama capitalismului si putem vedea in ce masura defintia reflecta realitatea:” capitalismul este un sistem politic si economic in care comertul si industria unei tari, sint controlate de proprietari privati, mai degraba decit de stat, in vederea obtinerii unui profit”.
Ce ne facem acum, ca nici una dintre defintiii nu se potriveste realitatii? Putem accepta un sistem a carui definite este foarte departe de ceea ce el reprezinta? Ar fi o utopie sa acceptam a traii intr-un sistem fara definite, un sistem in care o sleahta de politicieni hoti, il modifica dupa voia inmii si mai ales a buzunarului si care nu poate supravietuii fara a avea contracte cu statul fara a fura contribuabilii si fara a-si folosii fondurile inainte ca tiparnita sa isi spuna ultimul cuvint.
In acest context, al defintiilor enuntate, numai citiva oameni se pot identifica, ca fiind capitalisti ei insusi, pentru ca numai ei pot avea bani cu nemiluita, proprietati si averi sub diferite forme si pot traii din profit, in rest se discuta de sclavii salariului.
Deci, rezulta ca de acest capitalism beneficiaza numai citiva membri ai societatii.
Pe de alta parte, vedem, surprinzator ca acest capitalism este foarte “atasat” de biserica, liderii capitalisti umblind dupa ei cu un sobor de preoti, inchinindu-se de cite ori sint vazuti prin fata acestor popi sau bisericilor, insa sistemul este in totala contradictie cu etica crestina.
Isus nu a sarbatori bancherii, el renuntind la cei ce manevrau banii si dindu-i afara din templu, insa in momentul de fata, acestia sint cei mai mari “adepti” ai lui Isus. Sfatul lui Isus catre omul bogat a fost ca el “sa vinda tot ce are si sa dea la saraci”, dar in acest moment capitalisti bogati ii pun pe oamenii saraci sa isi vinda haina dupa ei si le ia banii ramasi. Modelul intruchipat este cel al bunului Samaritean, care ajuta pe altii mai degraba decit pe el insusi.
http://www.goarch.org/resources/sermons/sermons/sermon23
Matthew 19:21-24
Jesus answered, „If you want to be perfect, go, sell your possessions and give to the poor, and you will have treasure in heaven. Then come, follow me.” When the young man heard this, he went away sad, because he had great wealth. Then Jesus said to his disciples, „I tell you the truth, it is hard for a rich man to enter the kingdom of heaven. Again I tell you, it is easier for a camel to go through the eye of a needle than for a rich man to enter the kingdom of God.”
In acelasi timp, cind membri sistemului capitalist isi educa si cresc copiii, incearca sa le inoculeze principiile prin care sa imparta ceea ce detin si sa fie corecti, sa imparta in mod egal cu fiecare copil bunurile care le are, iar parintii sa le ofere de Craciun, cadouri, pe masura realizarilor din timpul anului.
Pai, se mai potriveste ceva, din ceea ce ne place si modul cum actionam in familie si in afara ei, cu principiile acestui sistem capitalist..???
Inegalitatea este vazuta ca o problema majora de catre 56% dintre oamenii care traiesc in capitalism, dupa cum arata toate studiile…
http://www.pewglobal.org/2013/05/23/chapter-3-inequality-and-economic-mobility/
Daca intrebam oamenii, de pretutindeni, despre sistemul capitalist prin prisma dreptului lor de a detine propritati, rezultatul va fi ca ei adora sistemul capitalist, care promite asa ceva, dar in realitate ei nu numai ca nu au proprietati ci nu pot intretine cheltuielile bazale , existentiale, nu isi pot platii chiriile la apartamentele detinute in numar mare de “adevaratii” capitalisti, nu isi pot construe o familie, nu se pot casatorii, nu pot procrea din cauza presiunii banilor si asa mai departe.
Pai, atunci de ce le place la oameni sa auda ca pot detine proprietati, din moment ce nu au cum sa o faca, in sistemul capitalist.
Pe de alta parte, oamenii apreciaza in mod deosebit beneficiile concurentei, competitiei, dornici sa gaseasca un restaurant mai ieftin si de calitate, lucruri de calitate la preturi din ce in ce mai mici si asa mai departe. Dar ei se duc din ce in ce mai putin la restaurant cu familia sau sotia si in general au schimbat structura de consum cu una existentiala, in care dupa 8-10 ore de munca, la sfirsitul lunii, fara sa faca nici un “abuz”, ei sint datori bancilor, deci ei nu se pot bucura de competitie, iar pentru a o face, trebuie sa accepte un program de austeritate pe alte coordinate ale vietii de zi cu zi.
Deci, cu ce ii avantajeaza pe ei sistemul competitiv capitalist, al carui rezultat intra in buzunarul unui grup?
In ultimii 30 de ani si chiar mai bine, capitalismul a devenit mai putin asociat cu activitatile industriale, comerciale si de alta natura si cel mai mult cu sectorul bancar. Cei mai dotati tineri au fost cooptati in acest sector, lasind mari gauri in toate departamentele economiilor capitaliste.
http://baselinescenario.com/2010/05/04/why-do-harvard-kids-head-to-wall-street/
Atita timp cit bancile centrale si guvernele capitaliste sint fortate, de stadiul precar al economiei, sa resusciteze financiar “titanii” finatelor mondiale, ideea de piata libera, mai poate exista?
Este terminata pentru totdeauna si nu va mai exista in acest sistem capitalist, care in mod ipocrit se mindreste cu ea. Un sistem care privatizeaza profitul si nationalizeaza pierderile, este imposibil sa justifice principiul pietei libere…
In acest moment, cel mai mare risc, in societatile capitaliste, este faptul ca propaganda impotriva miscarilor de stinga, promovata pe toate canalele, in mod fanatic, a dus membri acestor societati sa vada ca solutie alternativa, miscarile politice de extrema dreapta, radicale, care vor crea o tensiune enorma in societatile capitaliste, vor distruge comertul, investitiile si vor crea in tarile dezvoltate, probleme economice din ce in ce mai mari.
Mai poate fi pusa problema prosperitatii in capitalism, din moment ce pirghiile lui principale nu mai pot fi recuperate din miinile bancherilor?
Poate traii un sistem fara definitie sau cu o definite destinata dezinformarii, care nu are nici o legatura cu realitatea si principiile care ghidoneaza sistemul capitalist actual? Poate cineva sa creada in prosperitatea unui sistem nedefinit?? Intrebari la care trebuie sa raspundem fiecare dintre noi…
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
