Asistăm zilnic la tot felul de arestări spectaculoase, la deconspirările marilor reţele mafiote organizate la cel mai înalt nivel, încrengături odioase dezvoltate endemic în cei zece ani de băsism şi pe care mulţi dintre noi le cunoşteam de la începuturi. Justiţia, zugrumată complet de Băsescu şi clica lui de mafioţi, nu avea undă verde la cercetări! Dosarele de corupţie umpleau rând pe rând rafturile şi sertarele procurorilor, aşteptând liniştite ziua în care cineva le va permite să iasă la lumină. Acea zi a venit odată cu încheierea mandatului preşedintelui Băsescu Traian, cel mai odios preşedinte postdecembrist al României!
Cât de mult a fost batjocorit statul de drept şi cât de adânc ne-a îngropat corupţia instituţională ştim cu toţii. De 10 ani mafia colcăia în toată splendoarea ei puturoasă, obturându-ne orice progres, ucigându-ne orice vis. România intrase de vreo 7 ani în metastază. Din octombrie 2014, DNA-ul s-a trezit brusc din coma profundă, şi-a smuls tuburile conectate la Cotroceni, a început să lucreze temeinic, la foc continuu şi cu responsabilitate. Loveşte în oameni ce se credeau de neatins, sparge reţele ce păreau indestructibile. În cei 7 ani de “beatitudine”, s-au născut monştri. Nu ştiu cât va dura valul dezinfectării naţionale dar aşteptăm condamnări cu executare şi confiscări extinse ale averilor ilicite. Tele-Justiţia nu ne interesează; Justiţia nu înseamnă CIRC! Tare mi-aş dori ca avântul DNA-ului să nu fie doar unul temporar, declanşat de schimbarea locatarului de la Cotroceni şi nici să aibă spor – eventual – până prin martie 2015 ci aş vrea să demonstreze întregii societăţi româneşti că în sfârşit a redevenit o instituţie independentă, eficientă. Şi, pentru a înţelege exact cum stau lucrurile, aşteptăm procesele penale privitoare la jafurile lui Băsescu, Blaga, Videanu, Udrea, Dragnea, Oprişan, Verestoy Atilla, Paul Lambrino etc.
România a ajuns în metastază datorită marii corupţii din JUSTIŢIE! Un stat lipsit de justiţie nu este un stat de drept ci unul anarhic. Anarhia generează disoluţie instituţională şi sărăcie cruntă. Economia subterană, nesupusă impozitării şi nerespectând regulile jocului instituite prin legi, a pus în pericol afacerile legitime, creând uriaşe dezavantaje actorilor corecţi din piaţă. Corupţia severă s-a infiltrat în absolut toate instituţiile statului. Ne izbim de ea zilnic, o simţim pe pielea noastră oriunde şi în orice mod. A devenit pandemică, omnipotentă, ubicuă, obstrucţionează dezvoltarea şi deviază complet resursele (naturale, economice, financiare şi umane). Sărăcia, ca efect al corupţiei, a devenit profundă şi omniprezentă. Între corupţie şi sărăcie există un raport direct de proporţionalitate: cu cât corupţia este mai mare, cu atât sărăcia este mai mare.
Statul de drept (cunoscut şi sub numele de Nomocraţie – format din cuvintele greceşti “nomos” – “drept” şi “kratos” – “regulă”, “putere”) este principiul juridic potrivit căruia o naţiune este întotdeauna guvernată de LEGE. Aceasta trebuie să primeze în societate. Legea este singura autoritate certă şi universal valabilă. În statul de drept, toate instituţiile, entităţile, persoanele şi chiar statul însuşi participă în comun la consituirea unui ansamblu solid de legi a căror aplicabilitate trebuie să fie egală, echitabilă, imparţială, justă şi morală. Să ne reamintim că atunci când există dezbatere se nasc soluții. În prezent, statul este lipsit de voinţă, limitându-se doar la birocraţie excesivă, taxe, impozite şi … mafie!
Justiţia, într-un stat de drept, acţionează independent şi transparent, magistraţii decid numai în concordanţă cu normele interne şi a pactelor internaţionale la care statul a fost semnatar parte, drepturile omului sunt respectate şi, nu în ultimul rând, fiecare persoană răspunde pentru faptele proprii indiferent de poziţia politică, socială sau economică deţinută vremelnic.
Statul de drept nu este formal ci implică supunerea în faţa legii a fiecărui cetățean, inclusiv alegiuitorilor înşişi. Atunci când unii sunt mai presus de lege, dispare statul de drept şi putem vorbi despre dictatură, tiranie sau falsă democraţie. În lipsa statului de drept, corupţia suprimă totul. Aparent, funcţionează diverse mecanisme de corecţie, însă ele nu sunt puse în mişcare pentru a schimba ceva în sens pozitiv ci pentru a abuza de putere într-o formă sau alta, acţionând ca instrumente de intimidare şi şantaj împotriva adversarilor.
O normă de drept slabă, imorală sau edictată în scopul satisfacerii anumitor interese de grup coroborată cu lipsa bunei guvernări reprezintă o amenințare majoră la dezvoltarea economică și socială a statului, împiedicând progresul. Sistemele eficiente sunt cele în care resursele umane dinjustiție și din celelalte instituții fundamentale ale statului conlucrează în vederea construirii uneisocietăți sănătoase, capabile să faciliteze creșterea şi dezvoltarea economică a statului simultan cu cea a individului. Cetăţeanul nu este perceput ca entitate abstractă ci ca persoană implicată activ în evoluţia naţiunii.
Statul de drept este cheia fundamentală care determină calitatea și buna guvernare a unei țări, este temelia unei societăți civilizate. Acesta stabileşte transparenţa proceselor, recunoaşte prezumția de nevinovăție, asigură dreptul la un proces echitabil și public, fără întârzieri nejustificate, abordează faptele rațional și dispune pedepse proporționale cu acestea, protejează comunicările confidențiale avocat-client şi asigură egalitatea tuturor în fața legii. Arestările sunt excepţii şi nu reguli; sunt interzise detenţia pe perioadă nedeterminată, neprecedată de un proces, pedepsele sau tratamentele degradante; justiţia trebuie să fie accesibilă tuturor pentru că aceasta este singura care eliberează dar şi protejează individul.
Adevărata libertate presupune existenţa statului de drept coroborat cu existenţa unuisistem judiciar în care nu pot fi garantate drepturile unora simultan cu negarea drepturiloraltora.
http://romaniafarajustitie.wordpress.com/
