CORECT….pina vom invata sa ne respectam si sa fim mindrii ca oricare dintre noi, chiar daca este poate mai prost/rau, tot este mai bun, decit oricare strain, pina atunci altii vor face legea in tara noastra, si evident ca nu in favoarea noastra. Astepti sa te iubeasca un strain? Pe el il doare mai mult de tine? Pai daca al tau poate nu prea are habar de tine, ai asteptari de la unul care nu e singele tau?
În ziua în care se împlinesc 25 de ani de la execuția cuplului Ceaușescu, analistul și specialistul Vlad Fiscutean a postat un mesaj interesant despre percepția pe care o are poporul român despre sine.
La 25 de ani de la căderea comunismului, mă ingrijorează un lucru cu privire la independența noastră.
Am avut o campanie electorală în care cei doi candidați au ilustrat două imagini:
Ponta – românul, românescul
Iohannis – străinul, vesticul, neamțul
Ponta putea sa piardă pentru multe motive, de luat aminte este că a pierdut mai ales pentru că românii:
– iubesc mai mult „străinătatea” decât „România”
– iubesc mai mult „neamțul” decât „românul”
– iubesc mai mult „străinul” decât „românescul”
Un argument în defavoarea aceatei idei ar putea fi că Ponta nu a fost omul care să ilustreze corect românescul. Dacă ne uităm însă la motivarea electoratului care spune „să vină un neamț ca să ne fie și nouă bine”, ne dăm seama că acest argument nu e plauzibil, acei români au votat un neamț pentru că era neamț.
Cam cât de independent poate să fie un popor sau un om care nu se iubește pe sine?
Când nu te iubești pe tine accepți orice de la oricine.
Să vă iubiți!
Trist dar adevarat!
Ponta a pierdut pentru că a fost mincinos, agresiv cu aroganţă şi arogant cu agresivitate. După primul tur, era mult în faţa lui Iohannis, iar acesta l-a surclasat mulţumită românilor din diaspora care nu i-au mai tolerat bătaia de joc la adresa lor şi au cerut cu disperare celor din ţară să-l voteze pe Iohannis.
În plus, vreau să remarc faptul că întrebarea „Se iubeşte poporul român” este ridicolă, da’ ce poporul român aţi vrea să fie vreun nimfoman? Apoi, sincer, eu personal nu prea am motive să-mi iubesc poporul după cum s-a comportat în ultimii 25 de ani. Vă dau doar un singur exemplu/motiv: ce popor cu scaun la cap ar alege să fie condus de un criminal? Poporul român a făcut-o şi nu doar o dată! Nemţii l-au ales pe Hitler cancelar când încă nu era criminal şi, în doar câţiva ani a făcut din Germania cea mai mare putere economică şi militară din lume! Sper că ştiţi cine-i criminalul? Un ţigan care a dat aurul înapoi etniei sale, care a înlocuit termenul de „ţigan” cu acela de „rrom”, devenit repede „rom” ca să se confunde cât mai bine cu acela de „român”, şi care este „inventatorul” monarhiei ţigăneşti cu scopul cretinoid de a duce în derizoriu monarhia de drept a României. De altfel, acelaşi ţigan n-a ezitat să lingă unde a scuipat, deh, „ţiganul – tot ţigan, şi-n ziua de Paşti!”.
Şi, da, Iohannis a fost ales şi pentru că este neamţ. Cu câţiva ani în urmă, într-un articol propuneam ca soluţie extremă pentru revenirea la normalitate să avem conducători de închiriat, de oriunde din lumea largă, numai români să nu fie, profesionişti recunoscuţi, plătiţi cu bani grei pentru a pune biciul pe noi pentru a deveni cu adevărat un popor, căci – până una-alta – văd că tot o populaţie am rămas, una pentru care „aflatul în treabă este metodă de lucru” (Petre Ţuţea), iar teritoriul în care-şi duce traiul „un pământ tragic unde totul sfârşeşte în comic!” (Paul Morand). De altfel, şi Bismark I sesizase că „românii nu sunt o naţiune, ei sunt o profesie!”. Iar Octavian Goga spunea/scria pe la 1916: “Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de maturitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii cari s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contabandişti… Nu ne prăbuşim din cauza numărului duşmanului, nici din cauza armamentului său, boala o avem în suflet: este o înfricoşătoare epidemie de meningită morală… …Piramida noastră socială este morbidă: vârful – bolnav de sifilis, baza – de pelagră!”. Nu vi se pare că şi astăzi este la fel? Ba, eu, unul zic că este mai rău decât atunci!