A venit Moş Crăciun. Eu dormeam. Îmi fute ăla un picior în pat de-mi sare visul din creier şi se lipeşte de faţa de pernă, moale ca un muc. Deschid ochii, hodorogul e beat.
-Haidi, bre, scoal’! hlizeşte ramolilă.
-Ce-i, coaie, n-ai treabă? îl întreb în timp ce constat că babalâcul e beat mort. Eşti mangă!
-N-ai tu treabă! face spre mine şi sughiţă. Dormeai?
Mă uit la el ca Ponta la numărătoare voturilor, mă ridic în cur, pe marginea patului, pe urmă trag un căscat din ăla cu remorcă.
-Mi-ai adus ceva sau eşti aşa de beat că ai încurcat adresa? îl întreb.
Se scarpină în cur, râgâie şi hlizeşte.
-Tot cu ţoalele de la Coca Cola eşti îmbrăcat şi anu’ ăsta, hodorogule?
-Îhî! râde ca boul. Bă, am fost la una… ştii tu, să-i las cadoul, alea-alea…
-Aşa, şi?
-Aia dormea dezvelită…
Râde ca un tâmpit.
-Şi?
-Şi… ce pana mea… n-avea nimic pe ea, aşa că… te-ai prins?
-Ce nesimţit eşti!
-Îhî! sughită iar. S-a trezit şi se uita cu ochi mari la mine. Cică “tu eşti moşu’ ?”, io îi zic: “ţi se pare ţie că un moş e aşa de… ” , pana mea. Până la urmă, cum-necum, m-a făcut aia de i-am triplat cadoul…
-Eşti un porc!
Se duce la baie fără să-mi ceară voie. Zbier la el:
-Închide uşa, în pizda mă-tii, dacă te pişi! Şi trage apa!
Când se întoarce îl iau din scurt:
-Mi-ai adus ceva?
-Păi, nu ţi-am zis ce-am păţit?
-Şi atunci de ce morţii mă-tii m-ai mai trezit?
Sughite. Râgâie. Se uită prin cameră. Zice:
-N-ai pom!
-Nici tu n-ai arbore cotit! Zi de ce naiba m-ai trezit?
A adormit pe fotoliu. Şi sforăie. Mă culc şi eu la loc. Hodorog beţiv. Şi curvar. Şi nesimţit. Când mă trezesc văd că a dispărut. Şi e frig în cameră. Pun mâna pe calorifer, e cald, dar… Mă uit mai atent, lipsesc patru elemenţi de la calorifer. ‘ţi gura mă-tii de beţiv! Care ai cerut, bre, calorifer?
