Personaje-simbol pentru români şi americani. Ion al Glanetaşului (Şerban Ionescu), personaj simbol pentru viaţa în satul românesc, şi John Wayne, actorul care a devenit sinonim cu cowboy-ul american.
„Poporul ideal” nu există pentru psihologi, motiv pentru care în încercarea de a determina trăsăturile „sufletului românesc”, cercetătorii clujeni au comparat personalitatea românilor cu cea a americanilor. În comparaţie cu John, Ion este mai puţin disciplinat, mai supus autorităţii şi acceptă greu schimbarea. De asemenea, Ion este mai creativ şi mai flexibil emoţional.
Principala trăsătură a poporului român este gregarismul sau spiritul de turmă, era concluzia primului studiu care avea ca temă descifrarea „sufletului românesc”. La circa 80 de ani de la lucrarea lui Constantin Rădulescu-Motru, un grup de cercetători de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ (UBB) din Cluj coordonat de Daniel David, directorul Departamentului de Psihologie Clinica şi Psihoterapie din cadrul univesităţii, lucrează la un studiu similar. Spre deosebire de analizele lui Rădulescu-Motru, bazate mai ales pe intuiţie, studiul clujenilor va fi realizat cu metode ştiinţifice.
Nu există un popor perfect
Lucrarea cercetătorilor de la UBB va fi publicată anul viitor, însă coordonatorul acesteia, Daniel David, a dezvăluit pentru „Adevărul” o parte dintre concluziile acesteia. Întrucât încercările regimurilor totalitare precum cel nazist sau cel comunist de a crea “omul nou”, cetăţeanul ideal – care era după Hitler „rapid ca un ogar, rezistent ca pielea tăbăcită şi dur ca oţelul Krupp” sau omul depersonalizat a cărui raţiune de a exista este munca, conform lui Engels – au creat aberaţii greu de imaginat, psihologii din ziua de astăzi resping ideea unui model ideal de om sau de popor. Astfel, nu poţi să spui despre un popor că este disciplinat sau indisciplinat la modul general, ceea ce poţi însă să faci este să-l compari cu alte popare/ţări/culturi. Este ceea ce au făcut şi specialiştii clujeni în studiul lor. În continuare prezetăm comparaţia făcută între români şi americani, cu precizarea că în volumul final vor apărea analize făcute vis-a-vis şi de alte popoare.
„Ion ar putea fi cald în relaţiile personale, cu spirit gregar, dar şi mai puţin autonom, care acceptă greu schimbarea, legat astfel de tradiţii şi autoritatea care le reprezintă, este mai indisciplinat, dar şi mai boem/creativ; suspicios, dar şi mai ambiţios, şi mai flexibil din punct de vedere afectiv, dar şi cu risc spre instabilitate afectivă”.
Daniel David, psiholog
Tabelul cu trăsăturile de personalitate. Prima coloană – trăsăturile profilului de adâncime. Coloanele II şi III – modul în care se manifestă aceste trăsături în contextul socio-cultural actual la români şi la americani. Fiecare trăsătură de adâncime se poate manifesta pozitiv sau negativ, în funcţie de mediu.
Cele 5 trăsături de personalitate
Se au în vedere două tipuri de profil psihologic – de adâncime şi de suprafaţă. Profilul de adâncime, care se formează în decursul mai multor generaţii, are cinci trăsături majore de personalitate : extraversiunea (înclinaţia psihologică către lucrurile exterioare şi adaptarea la ambianţă, volubilitate), deschiderea psihologică, conştiinciozitatea, agreabilitatea şi nevroticismul (nu este boală, se referă la felexibilitatea afectivă-nr). Peste aceste trăsături se suprapun condiţiile actuale în care trăieşte poporul respectiv, contextul socio-cultural, şi rezultă profilul psihologic de suprafaţă. Cu alte cuvinte, modul în care acum românii se manifestă ca popor e determinat de trăsăturile psihologice înrădăcinate de-a lungul istoriei care sunt filtrate prin realităţile în care trăieşte. Faptul că românii sunt mai puţin conştiincioşi decât americanii nu este un lucru bun sau rău, în sine, ci poate deveni astfel în funcţie de contextul socio-cultural. „Astfel, gradul scăzut de conştiinciozitate se poate manifesta pozitiv prin creativitate sau negativ prin indisciplină. Un român poate fi considerat indisciplinat în ţară, dar un context organizatoric superior precum cel de la Microsoft, de exemplu, în cazul IT-iştilor – scoate ce e mai bun din el – adică creativitatea”, explică David.
„Gradul scăzut de conştiinciozitate se poate manifesta pozitiv prin creativitate sau negativ prin indisciplină. Un român poate fi considerat indisciplinat în ţară, dar un context organizatoric superior precum cel de la Microsoft, de exemplu, în cazul IT-iştilor – scoate ce e mai bun din el – adică creativitatea”,
Daniel David, psiholog
Românii cu spiritul de turmă, americanii cu disciplina
Astfel, dacă se iau în calcul cele 5 trăsături ale profilului psihologic avem urmatoarele formule:
„Extraversiunea este fără diferenţe semnificative între americani şi români, ambii fiind calzi în relaţiile interumane. Cu precizarea că o componentă a extraversiunii, spiritul gregar sau spiritul de turmă, cum îl numea academicianul Constantin Rădulescu-Motru, este mai ridicat la români decât la americani”, a precizat David. Deschiderea psihologică este mai ridicată la americani decât la români – însemnând că românii acceptă mai greu schimbarea, dar şi că sunt mai legaţi de tradiţii şi de autoritatea care le reprezintă. Conştinciozitatea este mai ridicată la americani decât la români, primii fiind mai ordonaţi şi mai disciplinaţi. Totuşi, americanii pot avea o flexibilitate mai redusă faţă de reguli, adică să privească regulile înr-un mod rigid, nu doar serios. Agreabilitatea este mai ridicată la americani decât la români, aceştia având mai multă încredere în oameni, dar care îi poate face uneori prea maleabili şi ascultători, în timp ce românii sunt mai suspicioşi, dar pot fi şi mai ambiţioşi. Nevroticismul este mai ridicat la români decât la americani, primii având o flexibilitate afectivă mai mare, care se poate manifesta însă şi ca instabilitate afectivă.
„Este sarcina unei noi generaţii de intelectuali (definită nu prin vârstă, ci prin valorile asumate!) de a construi un nou „Ethos” al poporului român, care să folosească maximal potenţialul din profilul psihologic de adâncime, determinând printr-un context socio-cultural modern un profil psihologic de suprafaţă care să ne transforme într-un popor fericit şi respectat, cu contribuţii cheie la civilizaţia umană”,
Daniel David, psiholog
Ion versus John
„Dacă ar fi să facem comparaţie între Ion şi John, ca personaje modale ale românilor şi americanilor, sub aspectul structurilor de personalitate de bază, Ion ar putea fi (1) cald în relaţiile personale, cu spirit gregar, dar şi mai puţin autonom, (2) care acceptă greu schimbarea, legat astfel de tradiţii şi autoritatea care le reprezintă, (3) este mai indisciplinat, dar şi mai boem/creativ ; (4) suspicios, dar şi mai ambiţios, şi (5) mai flexibil din punct de vedere afectiv, dar şi cu risc spre instabilitate afectivă”, a precizat Daniel David. Precizăm că este vorba despre un Ion care trăieşte în România, întrucât multe dintre aceste trăsături se pot schimba odată cu încadrarea într-un alt mediu. Provocarea românilor în acest context este să-şi optimizeze, prin modele culturale şi prin politici publice, potenţialul psihologic. „Este sarcina unei noi generaţii de intelectuali (definită nu prin vârstă, ci prin valorile asumate!) de a construi un nou „Ethos” al poporului român, care să folosească maximal potenţialul din profilul psihologic de adâncime, determinând printr-un context socio-cultural modern un profil psihologic de suprafaţă care să ne transforme într-un popor fericit şi respectat, cu contribuţii cheie la civilizaţia umană”, a concluzionat David.
Tristul adevăr este că dacă, adunăm şi facem media, rezultă că suntem un popor de lichele şi de secături – nu vă enervaţi şi nu vă grăbiţi să mă în juraţi, repet – ca medie asta rezultă, excepţiile, desigur, există şi ele, mult prea puţine însă pentru a schimba ceva. Iată câteva argumente:
1. Situaţia în care suntem astăzi: constatăm cu groază că, în special la clasa politică, ipocriza este lege, competenţa – un handicap şi corupţia – monedă naţională;
2. De-a lungul istoriei noi nu am progresat decât împinşi de la spate, şi atunci – doar în două cazuri: când am avut norocul de nişte conducători geniali sau când am fost conduşi de străini. Până la austrieci în Oltenia şi ruşi în Ţara Românească şi Moldova, noi habar nu aveam ce este acela recesământ al populaţiei (Conscripţia viromontină – 1722, respectiv, recesământul administraţiei ruseşti – 1773-1774). Ungurii, care au venit în Europa cu carnea de cal sub şei, în mai puţin de 150 de ani de la sedentarizare aveau un rege şi un regat, noi aveam aşanumiţii cnezi despre care nu prea ştim mare lucru, iar şi ce ştim, ştim tot de la străini!. Prima universitate românească a apărut abia după o jumătate de mileniu după cea de la Praga! Cu câteva exepţii notabile, domnitorii noştri erau cel mult semianalfabeţi. „Istoria noastră este istoria celor care ne-au tot cucerit” (H. R. Patapievici); istoria noastră scrisă se află în cea mai mare parte la Viena, Vatican, Budapesta, Istambul şi Moscova.
3. De-a lungul istoriei ne-am dovedit a fi campionii în trădare (C. V. Tudor: „Fibra trădării face parte din constituţia fizică a poporului român!” – fiţi liniştiţi, nu sunt deloc un admirator al acestui individ paranoic, dar nu pot să nu recunosc atunci când are dreptate), hoţie (Constantin Roibu, demolatorul OLTCHIM-ului: „Cine fură cu servieta, este hoţ; cine fură cu camionul, este om de afaceri!”), şmecherie, incompetenţă, neseriozitate, superficilitate şi amatorism (Petre Ţuţea: „Aflatul în treabă este metodă de lucru la români!”; a se vedea şi „principiul” pur românesc: „Las’-că merge şi aşa!”), băşcălie (Petre Ţuţea: „Băşcălia este metoda prin care poporul român transformă toate dramele în fleacuri!”; Paul Morand: „România este un pământ tragic unde totul sfârşeşte în comic!”), lichelism (Petre Pandrea: „Licheaua este prototipul cetăţeanului din ţara mea. E dureros. E adevărat!… Licheaua română înfloreşte în putregaiul tuturor idealurilor sfărâmate!”; Ernest Bernea: „În România nu există decât două ipostaze ale existenţei umane: lichea ori câine bătut!”; Marin Preda: „Poporul acesta ar putea fi un popor mare dacă ar scăpa de lichele şi lichelism!”), vorbărie goală, lenevie şi incapaciate cronică de a duce un lucru la bun sfârşit (Petre Pandrea: „Aici, în Valahia, totul este frază, există o milenară împuţiciune levantină, asiatică, fanariotă, însă fără valorile aferente, mandarinale şi mistice ale Orientului, un pospai occidental pretenţios şi moftangiu, care-i face pe oameni incapabili de o viaţă reală, viguroasă”; Peter Gluck: „În orice acţiune nouă, românul sare ca un armăsar, dar cade ca o balegă!”), în a-şi da singuri cu stângu’-n dreptu’ (pentru mine, singurul mesaj valabil al baladei Mioriţa este acela că două treimi din poporul român sunt formate din hoţi şi criminali, şi o treime din proşti/victime; desigur – onoare excepţiilor!), în a nu învăţa nimic din istorie şi a fi veşnic condamnat să o repete etc., etc.
4. Ce popor ar alege să fie condus de un criminal? Poporul român a făcut-o şi nu doar o dată! Nemţii l-au ales pe Hitler cancelar când încă nu devenise criminal şi, în doar câţva ani, a făcut din Germania cea mai mare putere econmică şi militară din lume! Ce a făcut Ion Iliescu (da, la el mă refer)? Vedem astăzi! El a dat „tonul” jefuirii României şi aurul înapoi ţiganilor (deh, „corb la corb…”), el este autorul înlocuirii termenului de „ţigan” cu acela de „rrom” (de unde şi echivalenţa român-rrom şi invers, care n-a întârziat să apară) şi inventatorul” monarhiei ţigăneşti (pentru a duce în derizoriu monarhia de drept a României). Apoi, ce ziceţi de marinarul beat – Traian Băsescu. Acesta mi-a oferit, fără să vrea, cel mai puternic motiv de a fi monarhist, fiind un exemplu perfect al faptului că în condiţiile unei forme de guvernământ ilegale (nu a întrebat nimeni poporul român în 1947 dacă vrea republică sau, în continuare, monarhie!), orice bembeluc cu bani şi gură mare poate ajunge preşedintele României; orice asemănare cu realitatea (trecută deja) nu este deloc întâmplătoare. Concluzia: avem exact ceea ce merităm! (Karl Marx: „Fiecare popor îşi are conducătorii pe care şi-i merită!”). Etc., etc.
(pentru a duce în derizoriu monarhia de drept a României).
Nu avem nici o monarhie de drept. Nici un strain de neamul asta nu are drept asupra poporului roman.
1) Prin „monarhie de dept” dvs. înţelegeţi că… „un străin de neamul asta… are drept asupra poporului român”? Mă dezamăgiţi, vă credeam mai inteligent(ă) (nu am înţeles până acum ce sunteţi, domn sau doamnă, parcă totuşi doamnă, este drept – nu am intrat pe acest blog decât de curând). Evident, „monarhia de drept a României”, nu se referă la vreun drept de viaţă şi de moarte al M. S. Mihai I al României asupra românilor (ehei, a trecut demult vremea monarhiilor absolute, regret că n-aţi aflat încă acest fapt!), ci la faptul că monarhia din România era una constituţională şi a fost înlăturată prin forţă şi şantaj ordinar, fiind înlocuită cu o formă de guvernământ de tip sovietic şi fără a fi întrebat poporul român. Prin urmare, monarhia reprezentată de M. S. Mihai I al României este una de drept din moment ce ea a fost înlăturată ilegal. De altfel, prima schimbare pe care ar fi trebuit s-o facem imediat după 22 decembrie 1989 era reinstaurarea monarhiei. Nu era nevoie de niciun referendum, căci – aşa cum am spus – monarhia a fost inlăturată ilegal, iar revenirea la ea ar fi fost un act absolut normal. Dar… cine s-o facă? Ion iliescu şi garnitura a II-a de activişti ai PCR şi securişti. Aveţi măcar idee unde am fi fost astăzi, dacă, chiar la 30 decembrie 1989, ziua când, în 1947, a fost înlăturată ilegal – repet, am fi revenit la monarhia constituţională ca formă de guvernământ? Dar, nu, noi, „poporu’ ăl mai tare din parcare”, ne-am executat în ziua de Crăciun foştii conducători, plus înainte şi după – am mai ucis câteva sute de români nevinovvaţi ca să „dea la socoteală” şi să se-nfigă la putere tot comuniştii şi securiştii. Ehei, Dumnezeu nu doarme! Poate că de aia am ajuns ca la noi la nimenea şi de râsul întregii lumi…
2) „…strain de neamul asta…”? Da’ ce are „neamul asta” de e aşa de cu „coada pe sus”? („Capra moare de râie…). Iată ce spunea Herodot despre strămoşii noştrii: „Neamul tracilor este, după cel al inzilor, cel mai numeros din lume. Dacă tracii ar avea un singur cârmuitor sau dacă s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit şi, după socotința mea, cu mult mai puternic decât toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputință și niciodată nu se va pute înfăptui. De aceea sunt aceștia slabi!”. După cum vedeţi, se poate spune că noi suntem un popor tarat congenital. De aici şi apucăturile noastre constituite în defecte de neam, exacerbate cu trecerea timpului şi care ne-au adus în halul în care suntem.
Monarhia straina ne-a fost bagata pe git de altii cu interese asupra tarii. Daca nu sunteti indoctrinat puteti sa cititi pe blog, cam ce hram poarta monarhia si cit rau a facut poporului roman.
Atunci cind a fost introdusa monarhia straina, poporul a fost intrebat? Adica taranii aia analfabeti? Nu…au dictat altii peste capul lor.
Regret, dar nu am chef sa fac educatie nimanui. Aveti cite articole vreti cu monarhia pe blog.
Da….am idee unde am fi fost azi daca balbitul ala de Mihai ar fi continuat…nu am mai fi existat de mult. Se vede ce se intimpla de 25 ani….asta e capitalismul….pestii mari ii inghit pe cei mici.
Dacă cineva îşi bate joc de mine, o face pentru că poate şi are de cine-şi bate joc, iar pentru asta nu există decât un singur vinovat:EU! Extinzând, dacă vom pieri ca popor, asta va fi exclusiv din vina noastră! Pentru mine este de neînţeles cum foarte mulţi conaţionali sunt convinşi că pentru tot ceea ce ni se întâmplă nouă rău, întotdeauna alţii sunt de vină şi nu noi. Noi, suntem frumoşi, harnici şi deştepţi, nu! – cei mai frumoşi, cei mai harnici şi cei mai deştepţi de pe faţa pământului, ce să facem însă dacă străinii „ne poartă sâmbetele”? Cu o astfel de mentalitate, să nu ne mire că am ajuns într-un hal fără de hal şi că, într-o bună(?) zi, cu adevărat şi pe bună dreptate nu vom mai exista ca neam.