Intr-o seara, am iesit cu mai multe surori pe strazi pentru a mai salva cativa oameni sarmani. Printre ei era o femeie doborata aproape cu totul de boala si saracie. Le-am spus surorilor: ” Aveti grija de ceilalti. Eu ma voi ingriji de aceasta femeie.”
Am facut pentru ea tot ceea ce a putut sa faca dragostea mea. Am asezat-o in pat si am vazut cum un zambet frumos ii lumina fata. Mi-a strans mana si mi-a spus numai doua cuvinte: ” Iti multumesc.” Apoi si-a inchis ochii.
Asezata langa trupul ei, nu m-am putut stapani sa nu ma intreb:”Ce as fi spus daca as fi fost in locul ei?” Raspunsul meu era foarte simplu. I-as fi zis ca imi este foame, ca sunt pe moarte, ca imi este frig. I-as fi spus care parte a corpului ma doare sau m-as fi plans in alte feluri. Ea mi-a dat insa mult mai mult.
Ea mi-a daruit dragostea ei recunoscatoare. Si a murit cu un zambet pe fata.
