Banul este mai distrugător ca oricând. Recent, Suveranul Pontif a identificat câteva dintre disfuncționalitățile actuale ale unei societăți care zeifică banul. Printre ele se situează și sclavia modernă, iar vinovați pentru această situație este posibil să fim chiar noi.
Banul produce probleme care par să fi scăpat de sub control. Cel puțin, aceasta ar fi concluzia unui mesaj al Papei Francisccare a lansat un apel la luptă „împotriva formelor moderne de sclavie”. Printre cauzele care conduc la acest fenomen, Suveranul Pontif a identificat sărăcia, subdezvoltarea și excluderea socială, combinate cu accesul insuficient la educație sau oportunitățile limitate de găsire a unui loc de muncă. Acestea nu sunt însă singurele aspecte. Altele sunt mult mai profunde, așa cum este corupția. În opinia papei, aceasta apare atunci când „în centrul unui sistem economic se află banul, nu omul”.
Un fenomen global, abordat global
Deseori, sclavia este asociată cu lipsa de educație și sărăcia, motiv pentru care ne-am putea aștepta ca acest fenomen să fie înregistrat în acele țări cu un grad scăzut de civilizație. Surprinzător însă, elemente specifice de sclavie modernă pot fi regăsite în spații cu tradiție democratică. Una dintre acestea este Marea Britanie. Nu mai puțin de 13.000 de oameni din Marea Britanie sunt sclavi, de patru ori mai mult decât cifrele anunțate anterior, a dezvăluit secretatul britanic pentru Afaceri Interne. Conform oficialului londonez, sclavia modernă se referă nu doar la prostituție, ci și la angajați casnici sau la cei integrați în muncile câmpului sau în fabrici.
La nivel global, fenomenul este mult mai răspândit decât și-au imaginat liderii poltiici. “Este greu să ne imaginăm că în ţările noastre democratice şi libere din UE, zeci de mii de fiinţe umane sunt private de libertate şi sunt exploatate, vândute ca nişte obiecte pentru profit. Dar acesta este tristul adevăr, iar traficul de fiinţe umane este peste tot în jurul nostru, mai aproape decât ne gândim”, a declarat Cecilia Malmström, Comisarul UE pentru Afaceri Interne.
Problema în sine este suficient de gravă pentru a determina utilizarea tuturor pârghiilor disponibile pentru stoparea fenomenului. În acest context, abordarea religioasă vine ca un sprijin pentru contracararea unei probleme care ține în mod preponderent de politicile publice. Astfel, chiar spre sfârșitul anului trecut, a avut loc o premieră mondială în această privință. Liderii principalelor religii din lume (ortodocşi, anglicani, evrei, musulmani, budişti şi hinduşi) s-au reunit în Vatican pentru a discuta despre metode de eliminare a sclaviei moderne. Ecumenismul a devenit, prin urmare, un instrument adecvat nu doar pentru diminuarea tensiunilor teologice, ci și pentru o intervenție în rezolvarea unor probleme grave sociale.
Probleme complexe, soluție accesibilă
Rapoartele care sunt emise sistematic cu privire la situația sclaviei moderne sunt descurajante. Aparent, nici nu există încă soluții politice eficiente. Există însă o alternativă, pe cât de simplă, pe atât de eficientă, strâns legată de un principiu biblic, și anume cel al acțiunii directe în favoarea celor defavorizați. Fiecare persoană ar trebui să fie un fel de Wilberforce, însă asta ar implica o nouă viziune cu privire la societate și la rolul pe care biserica ar trebui să îl joace. Desigur, această perspectivă nu ține cont de răul sistemic (pe care, de-altfel, nici nu îl poate distruge), însă are meritul de a responsabiliza mai mult ființa umană în fața fenomenelor negative care iau amploare. Organizația Christian Aid și-a exprimat și ea speranța în apariția unei noi generații de creștini care nu se va limita doar la observarea disfuncționalităților sau invocarea rugăciunilor, ci vor avea inițiative prin „campanii, lobby și proiecte pentru ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ așa cum este în ceruri”.
Nigel Tween, director al Regents Theological College, scrie în corelație cu această perspectivă că „mulți dintre noi apreciază teologia justiției sociale, dar nu și acțiunile prin intermediul cărora să fie abordate cauzele profunde ale sărăciei și nedreptății.” În opinia teologului, efectele tăcerii se resimt și sunt rezultatul unei escatologii înguste și a unei abordări teologice care „este prea puțin preocupată de o lume, care oricum va dispărea”.
Nu vârsta contează, ci voința și viziunea
Zach Hunter este unul dintre tinerii care a demonstrat că modelul Wilberforce este încă viabil. Atunci când avea doar 12 ani, Zach a aflat că 27 milioane de oameni din toată lumea trăiesc încă în sclavie. Constatarea pe care a făcut-o l-a determinat să acționeze, lansând campania „Mărunțis pentru căderea lanțurilor.” Ideea campaniei era ca fiecare cetățean să doneze mărunțișul din buzunare, iar suma strânsă să fie direcționată către o organizație care luptă împotriva sclaviei moderne.
La prima sa campanie a strâns aproximativ 10.000 dolari. Acesta a fost doar începutul. Ulterior, a fost invitat să vorbească la mai multe întâlniri publice organizate în mai multe țări. I s-au luat interviuri de mai multe ori de către diferite televiziuni și a ținut discursuri chiar la Casa Albă. „Putem avea un impact în viața sclavilor. Nu contează vârsta noastră. Oricine poate avea un impact radical și poate să dea glas celor fără glas”, obișnuia să spună adolescentul american.
Banul, un „rău necesar”, dar cât de rău?
Hunter și alții asemenea lui pot părea niște idealiști. Lupta lor poate fi apreciată ca zadarnică, dacă se ține cont de amploarea fenomenului. Pentru o eficiență maximă în diminuarea sclaviei moderne nu este suficientă doar tratarea simptomelor. Cauza este mai importantă decât formele de manifestare. Iar la baza ei stă o întreagă filosofie de viață care conturează un cerc vicios ce facilitează extinderea sclaviei moderne. În această privință, dictatura banului joacă un rol decisiv.
Este o problemă care implică o vinovăție multiplă. Este vorba de o cultură a hedonismului sau, așa cum observa și profesorul de psihologie Tim Kasser, de la Colegiul Knox din Illinois, o „cultură de consum care ne bombardează în continuare cu mesajul care ne transmite că materialismul ne va face fericiți”. Practic, fiecare din cetățenii acestei planete, odată căzut în capcana consumerismului, participă la conservarea și consolidarea unui sistem care întreține nedreptatea și sclavia modernă. Câți se pot dezvinovăți de asta?
