Poti sa devii un om implinit sufleteste doar cand scapi de frica de a pierde ceva. Iar de frica de a pierde scapi cand pierzi totul si iti dai seama ce mult ti-a ramas.
Ceea ce incercam noi sa facem este sa dezvelim invelis dupa invelis si sa patrundem pana la adevarata noastra esenta, locul in care vom gasi spiritul nostru, vocatia, iubirea si toate comorile noastre.
Oamenii cauta foarte mult in exterior crezand ca acolo este fericirea. Revelatia se produce cand omul obtine macar o parte din ceea ce credea ca il face fericit si vede ca starea lui interioara nu s-a schimbat deloc. Si atunci se intreaba, sau ar fi bine sa se intrebe, daca el si-a dorit lucrurile acelea in primul rand sau i-a fost bagat in cap odata de catre altii ca acele lucruri sunt importante, ca trebuie sa si le doreasca.
Vei observa ca parintii, mass-media, oamenii cu autoritate, scoala, permanent ti-au spus ce si cum sa faci.
Si atunci iti dai seama ca e important sa iti asculti vocea interioara si ca ea este cea mai importanta.
Doar ca vocea interioara uneori se aude precum fosnetul frunzelor dintr-un copac aflat intr-un parc central dintr-un oras aglomerat.
Asadar, cum faci atat de multa liniste ca sa poti auzi fosnetul acelor frunze, soaptele acelei voci ?
Cred nu doar ca trebuie sa faci liniste in vocile exterioare, ci sa si faci vocea interioara sa vorbeasca mai tare.
Beethoven spunea la un moment dat ”Dumnezeu sopteste in urechile oamenilor in timp ce URLA in ale mele”
Vocea interioara, vocea inimii nu este neaparat o voce. Sunt sentimente si stari pe care le simti si poti incerca sa le transpui in cuvinte. Ca de exemplu cand inima vorbeste in Alchimistul lui Paulo Coelho.
“Pe fiecare om de pe faţa Pământului îl aşteaptă o comoară undeva”, îi spuse inima. Noi, inimile, obişnuim să vorbim puţin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găsească. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al fericirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător, şi de aceea lumea chiar devine ameninţătoare.
“Şi atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu şi-au urmat inimile.”
― De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele? îl întrebă flăcăul pe Alchimist.
― Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere.
Începând din ziua aceea, flăcăul şi-a ascultat inima. I-a cerut să nu-l mai părăsească niciodată. I-a cerut ca, atunci când se depărta de visele lui, inima să-i bubuie în piept şi să-i dea semnalul de alarmă. Flăcăul a jurat că de câte ori va auzi acest semnal, avea să-l asculte. – Paulo Coelho
Cum sa traiesti fara frica
Acum ca stii povestea mea destul de in amanunt, am sa iti zic cum am invatat sa traiesc fara frica si am sa incerc sa te invat si pe tine sa faci la fel.
Ajuns la aproape 30 de ani, in toate domeniile vietii facusem progrese.
Aveam ceva bani, nu multi dar nu mai faceam foamea.
Aveam o afacere care functiona.
Avem o relatie de iubire.
Aveam prieteni si viata sociala.
Aveam vise de viitor.
Incepeam sa imi construiesc o reputatie.
Si incet dar sigur, frica de a pierde unul sau mai multe dintre aceste lucruri pentru care muncisem atat de mult, isi facea cuib in inima mea.
Tin minte foarte clar momentul in care imi era frica sa scriu un articol pe blog-ul alfa pentru ca ma gandeam ca s-ar putea sa jignesc unii oameni care vor vedea ce am scris.
Imi era teama ca imi voi pierde relatia, devenisem suspicios si gelos.
Imi era teama ca daca imi pierd reputatia nu voi mai vinde carti si nu voi mai avea bani.
Incepuse sa imi fie frica sa nu pierd lucrurile materiale din viata mea.
Buddha spune :” Atasamentul este originea si radacina suferintei, asadar este cauza oricarei suferinte. ”
Eu ma atasam de lucruri exterioare mie asupra carora nu aveam foarte multa putere de control, dar imi doream controlul uitand lectia esentiala pe care viata ti-o preda permanent: singurul control pe care il poti avea vreodata este asupra lumii tale interioare.
Tot Buddha spune „Este mai puternic cel care se cucereste pe sine decat cel care invinge o mie de inamici in o mie de batalii”
Aceasta frica devenea tot mai puternica si imi facea viata un calvar doar din cauza gandurilor si emotiilor pe care le aveam permanent, teama ca nu cumva sa pierd ceva pentru care muncisem mult si greu, lucruri in care investisem timp, energie si suflet.
Viata este un profesor minunat.
Peste cateva luni de zile, probabil din cauza felului meu fatalist de a fi in acea perioada, iubita m-a parasit, si am pierdut totul.
Puterea de munca, relatia de cuplu, stalpii pe care ma bazam in existenta mea pana atunci, disparusera si au urmat luni de zile de singuratate si depresie.
O noapte intunecata a sufletului meu, prilej de cunoastere de sine.
Nu am fugit, nu am cautat salvarea in lumea exterioara ci am coborat in infernul sufletului sa imi infrunt demonii.
Uitasem vocea interioara care ma propulsase in lumea exterioara, vocea vocatiei si a misiunii mele si incepusem sa ma agat de lucruri care nu conteaza.
Si pentru asta, a venit pedeaspsa, lectia sau cel mai bine zis…oportunitatea si sansa.
S-a intamplat un lucru ciudat.
Cand femeia cu care eram in relatie a plecat, aveam sentimentul ca mi-a luat ceva.
Nu mai aveam entuziasmul ce m-a caracterizat toata viata, vocatia parca amutise, nu stiam ce ar fi bine sa fac, cum sa incep sa reconstruiesc.
Un adevar stiam sigur. Am fost puternic, fericit si entuziast inainte, pot sa fiu si acum. Nimeni nu imi poate lua ce am eu in interior si mi-am dat seama ca nu mi-a fost luat nimic, ci mi-a fost acoperit.
Tot ce era mai bun in mine era acoperit, stiam asta, dar nu stiam cum sa descopar din nou comoara mea interioara. Nu aveam nicio metoda.
Acum stiu ca ego-ul meu, atasamentele mele, fricile mele, convingerile gresite, toate astea acopereau ermetic spiritul meu, vocatia, iubirea adevarata. Lumina nu mai stralucea in Pera, vocea interioara nu se mai auzea decat foarte, foarte slab.
Dupa 3 luni de suferinta in care am avut ocazia sa imi cunosc din nou slabiciunile si demonii, poate mai profund decat pana atunci, revelatia a venit sub forma unui exemplu. Un om tanar care a suferit o pierdere mult mai grea decat mine, moartea copilului sau.
Mi-am facut curaj sa il intreb ce anume il ajuta sa fie puternic si sa se bucure de viata dupa asa o pierdere. Speram sa aflu cum poate fi el asa puternic si eu asa de slab desi lui sigur trebuie sa ii fi fost mai greu.
Mi-a spus ca l-a ajutat spiritualitatea, sentimentul ca ce s-a intamplat este o lectie, credinta in Dumnezeu si rugaciunile pe de o parte. Apoi, al doilea lucru a fost iubirea oamenilor din jur.
Am mers acasa si am plans in fata oglinzii, la 30 de ani, dar erau lacrimi de eliberare si bucurie, nu de suferinta. Partea spirituala o intelegeam si eu. Stiam ca e o lectie, desi nu intelegeam inca sensul ei. Nu asta era problema, ci faptul ca eu nu stiam cum sa dezvelesc puterea mea interioara de lanturile slabiciunilor care ma copleseau.
Revelatia pentru mine a stat in cel de-al doilea lucru, si anume ”iubirea oamneilor din jur”
Stiam clar ca eu imi doresc sa fiu un foarte bun psiholog, acest vis era intact. In acelasi timp, mi-am dat seama ca in viata, daca voi deveni un bun psiholog, voi avea in jur foarte multi oameni care au nevoie de sprijinul meu, de iubirea mea, de compasiunea, de incurajarile mele.
Si cum pot eu sa fiu tare pentru altii cand nu pot sa fiu nici macar pentru mine?
Mi-am dat seama ca daca e sa realizez ceea ce imi doresc in viata, eu nu mai am voie sa imi las acoperita comoara interioara de ego, frica si atasamente exterioare pentru ca ma tradez pe mine precum si oamenii care cred in mine si se bazeaza pe mine.
Mi-am dat seama atunci ca frica mi-a luat totul si tot ce e mai bun in mine era legat in lanturile fricii.
Mi-a fost frica sa nu pierd relatia si am piedut-o. Mi-era frica sa nu imi pierd entuziasmul si l-am pierdut. Imi era teama ca nu imi voi mai auzi vocea interioara si acum eram surd la ea.
Apoi, dupa ce am pierdut totul, imi era teama ca nu voi mai descoperi niciodata ceea ce ma facea puternic si fericit odata.
Peste tot , doar frica.
Si in acel moment, cand nu mai aveam nimic, m-am simtit din nou ca si atunci cand imi descoperisem vocatia si aveam primele dialoguri cu vocea mea interioara, cu daimonul meu.
Daca atunci se auzise vocea vocatiei, acum se auzea vocea iubirii care pentru prima oara dupa mult timp, se auzea mai tare decat vocea fricii.
Iar vocea iubirii a spus asa:
”De ce te temi? Ai uitat ca tot ce e mai bun in tine a aparut atunci cand nu mai aveai nimic de pierdut, cand ai ales sa mori mai degraba decat sa traiesti altfel decat ascultand de propria ta lege? Nu ti-a fost frica de moarte iar acum ti-e frica sa nu iti pierzi reputatia, o relatie sau altceva? Cum ii poti tu ajuta pe oamenii din jur care au nevoie de iubirea ta, de puterea exemplului tau, de incurajarile tale daca traiesti in frica? Lumea are nevoie de tine puternic si neinfricat, nu mic si speriat.
A fost o zi cand spuneai lucrurilor pe nume, si nu iti era teama de parerea celor din jur pentru ca stiai ca mesajul tau vine din suflet. Era o zi cand nu te gandeai la reputatie. Acum poti alege sa faci asta din nou si vei dezveli un invelis care iti acopera spiritul.
A fost o zi cand nu iti era frica sa iubesti si nu te gandeai la ce primesti inapoi, o zi cand iubirea izvora din tine si nu o cerseai de la altii. Acum poti alege sa iubesti din nou fara frica si iti vei dezveli alt invelis, cel care iti acopera iubirea.
A fost o zi cand vocea ta interioara se auzea clar si raspicat pentru ca nu mai lasai alte voci sa o acopere. Era o zi cand iti respectai propria lege si erai aliniat cu intreg Universul. Acum poti alege sa ai mai multa incredere ca oricand in intuitia ta si astfel vei mai da deoparte un invelis ce iti acopera vocatia.
Pentru ca spiritul tau, iubirea ta si vocatia ta sunt unul si acelasi lucru , sunt sursa ta de putere infinita si indiferent ca esti in varf de munte sau in fundul unei temnite, spiritul tau este samburele tau de Divinitate. Prin tine Dumnezeu vrea sa se manifeste si ai tot ce are si el. Ai fost imputernicit sa creezi si sa radiezi lumina ta in aceasta lume. Nu bloca aceasta lumina cu lucruri marunte, ca frica.
De ce sa iti fie frica cand esti un Dumnezeu in devenire? ”
In spiritualitate se spune ca exista doar doua stari sufletesti principale. Iubirea si frica. Si ca tot restul sentimentelor si starilor sufletesti fac parte ori din iubire ori din frica.
Exercitiu – cum sa auzi vocea iubirii si a puterii interioare
Vreau sa facem un mic exercitiu acum prin care sa te ajut sa simti macar o frantura din ce am simtit eu in clipa acestei revelatii. Astfel, sunt sanse mari ca in tine sa rezoneze propria putere interioara si voce a iubirii care va face frica sa dispara. Si daca reusesti macar pentru o clipa sa simti asta, vei stii ceea ce sa cauti , sentimentul si starea pe care le vrei cat mai mult in viata ta.
Ca sa lamurim un lucru. Nu vorbesc despre indragostire, adica acea atractie hormonala ce dureaza 1-2 ani si are ca scop perpetuarea speciei. Acum vorbim despre izvorul tau de iubire, spiritul tau, vocatia ta, puterea ta interioara. Vorbim despre puterea spiritului tau care odata descoperita te va face o persoana invincibila care nu mai are nevoie de nimic de la nimeni.
Instructiuni
Exista o piesa de opera care se numeste Andreea Chenier, de Giordano Bruno
Am auzit prima oara aceasta piesa in filmul Philadelphia, cu Tom Hanks si Denzel Washington. ( Tom Hanks a luat Oscarul pentru acest rol)
In aceasta piesa este vorba despre revelatia iubirii si a puterii ei uriase in fata greutatilor si mizeriilor vietii.
Aceasta melodie dureaza mai putin de 5 minute. Este in limba italiana, ai traducerea in italiana si romana. Citeste prima oara versurile, care s-ar putea sa nu iti spuna mare lucru, dar apoi vreau sa deschizi fereastra de youtube, sa dai drumul la melodie si sa urmaresti versurile.
Daca te concentrezi pe asta timp de 5 minute, sunt sanse mari sa simti in tine ceva. Acel ceva s-ar putea sa fie propriul tau spirit, vocea iubirii , a vocatiei si a puterii tale uriase.
Asadar asigura-te ca nu te va distrage nimic, aseazate confortabil, deschide intr-o fereastra melodia si urmareste versurile.
Prima parte va fi un pic confuza, plina de suferinta si durere a personajului in care vreau sa te regasesti si sa te gandesti la greutatile pe care le ai tu in viata ta. Si apoi in partea a doua vine revelatia iubirii. Vreau sa te gandesti la toata puterea ta interioara, la faptul ca esti un creator invincibil cu o misiune sacra pe acest pamant si nimic nu te poate dobori cat nu pierzi contactul cu spiritul tau care stie sa te ghideze si sa aduca lumina peste tot unde este intuneric.
Scrie-mi apoi in comentarii ce sentimente te incearca.
Melodia este aici: http://www.youtube.com/watch?v=xXzeEfH6PTk
Nu uita. Liniste in jur, muzica tare, in casti daca se poate . Daca nu ai casti, sa fie volumul la maxim pentru efect maxim.
Ca sa intelegi contextul, suntem in partea povestii in care Madalenna canta despre cum i-a fost ucisa mama, i-a fost incendiata casa iar Bersi este fosta servitoare si acum prietena Madalennei care se prostitueaza pentru a face rost de bani ca ambele fete sa aiba ce manca. Au ramas fara casa in frig, ploaie si mizerie.
Si atunci, apare iubirea, puterea si divinitatea (pe care o putem trezi in noi pentru ca e deja acolo)
Mi-au ucis mama La mamma morta
In usa camerei mele m’hanno alla porta della stanza mia;
A murit salvandu-ma pe mine! Moriva e mi salvava!
Mai tarziu, in toiul noptii poi a notte alta
Ma plimbam cu Bersi io con Bersi errava,
Cand deodata quando ad un tratto
O lumina slaba se vede un livido bagliore guizza
Si lumineaza drumul e rischiara innanzi a’ passi miei
Pe strada intunecata cupa via!
Privesc Guardo!
Casa mea arde Bruciava il loco di mia culla!
Sunt singura Cosi fui sola!
In jurul meu, nimic E intorno il nulla!
Foame si mizerie Fame e miseria!
Lipsuri si pericole Il bisogno, il periglio!
Ma simt bolnava Caddi malata,
Bersi, atat de buna si pura e Bersi, buona e pura,
Si-a vandut frumusetea di sua bellezza ha fatto un mercato,
Pentru binele meu un contratto per me!
Aduc nefericire tuturor celor care ma iubesc Porto sventura a chi bene mi vuole!
Si in acea durere Fu in quel dolore
Iubirea a venit la mine che a me venne l’amor!
O voce plina de armonie Voce piena d’armonia
Care a spus: e dice:
”Trebuie sa traiesti. Eu sunt insasi viata!” „Vivi ancora! Io son la vita!
Raiul tau este in ochii mei Ne’ miei occhi e il tuo cielo!
Nu esti singura! Tu non sei sola!
Am sa iti adun lacrimile! Le lacrime tue io le raccolgo!
Am sa pasesc cu tine si am sa te sprijin! Io sto sul tuo cammino e ti sorreggo!
Zambeste si spera! Eu sunt iubirea! Sorridi e spera! Io son l’amore!
Esti inconjurata de sange si mizerie? Tutto intorno e sangue e fango?
Eu sunt divina!Eu sunt uitarea! Io son divino! Io son l’oblio!
Eu sunt Dumnezeu care coboara pe pamant Io sono il dio che sovra il mondo
Din ceruri , si transform pamantul scendo da l’empireo, fa della terra
In rai! Ah un ciel! Ah!
Eu sunt iubirea, eu sunt iubirea, iubirea Io son l’amore, io son l’amor, l’amor”
Lasa-mi te rog un comentariu despre acest exercitiu si despre acest material. Vrei sa mai facem exercitii de genul acesta? Ce anume ai simtit?
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
