Securitatea naţională, între teza preşedintelui Camerei Deputaţilor şi antiteza preşedintelui Curţii Constituţionale
“Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a declarat (15.01.2015) că Legea “Big Brother” (Legea 82/2012) şi Legea cartelelor prepay sunt urgente şi necesare pentru ca sistemul de siguranţă naţională să funcţioneze.”
“Preşedintele Curţii Constituţionale a României (CCR), Augustin Zegrean, a afirmat (15.01.2015) că aşa numitele legi “Big Brother” au fost deja verificate în vara anului 2014, fiind declarate neconstituţionale, iar reglementările în acest domeniu ar trebui să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale”.
Pripeala preşedintelui Camerei Deputaţilor ne “bagă la idei”. La idei serioase, care pot avea consecinţe grave. Musai, spune dânsul, în luna februarie să fie adoptate legile suspendate de Curtea Europeană de Justiţie. Sugerează ce să faca CSAT-ul, vede procedura de urgenţă, asumarea răspunderii guvernului, deşi nu ar fi de dorit.
O sumară revistă a presei străine ne indică, intr-adevăr, actualitatea dezbaterilor în legătură cu controversata chestiune, dar nicăieri nu este atâta grabă. Dimpotrivă.
Aşa cum anticipam, într-o luare de poziţie anterioară, tragedia franceză nu îşi are cauzele neprevenirii atentatelor în existenţa ori inexistenţa unor legi de natura celor în discuţie. Reputatul publicist Jean Guisnel specializat în materia serviciilor secrete (“Le Point”, 15.01.2015, “Manuel Valls a blocat interceptările privind ‘clanul’ Kouachi?”) invocă ingerinţa decidentului politic, care, folosindu-se de lege, perturbă activitatea serviciilor: “Înainte de 7 ianuarie 2015, interceptări antiteroriste solicitate de Direcţia Generală pentru Securitate Externă (DGSE) şi Direcţia Generală pentru Securitate Internă (DGSI) din Franţa ar fi fost blocate. De mai multe săptămâni, afacerea afecta relaţiile între conducerea Executivului şi cele două servicii principale franceze, DGSI şi DGSE. Chiar înainte de atentatele de la sediul redacţiei ‘Charlie Hebdo’ şi de la supermarketul din Porte de Vincennes, şefii celor două servicii – Patrick Calvar (DGSI) şi Bernard Bajolet (DGSE) – şi-au exprimat nemulţumirea. Cauza, potrivit unor surse concordante, este reprezentată deinterdicţiile de a recurge la interceptări ale comunicaţiilor în interiorul şi în afara teritoriului francez, emise de o colaboratoare apropiată a premierului Manuel Valls, responsabilă cu autorizarea sau interzicerea acestora, după avizul consultativ al Comisiei Naţioanle Consultative a Interceptărilor de Securitate (CNCIS). Aceste interdicţii prealabile au afectat interceptarea comunicaţiilor la nivelul a cel puţin unei ambasade străine în Franţa şi în cazul unor ‘ţinte’ de naţionalitate franceză aflate pe teritoriu străin. (…) Serviciile ar fi cerut ca interceptările care le-au fost aprobate cu privire la ‘ţinta’ Kouachi să fie extinse la persoane din anturajul său. Această solicitare ar fi fost refuzată. (…)”.
Securitatea cibernetică este o prioritate absolută, în condiţiile în care internetul a devenit un câmp de luptă pentru extremişti, terorişti şi spionaj. Sub acest aspect nu există vreun dezacord. Controversele sunt generate de competiţia pentru partajarea controlului asupra acestui teatru al noilor războaie, ştiut fiind că există un supervizor la nivel planetar şi magistrale informatice de care depind suveranitatea statelor şi libertăţile individului.
La Berlin a avut loc (14 ianurie 2014) un Forum de Securitate Ciberneticăorganizat de Academia Federală pentru Politica de Securitate (BAKS). Cu acest prilej, Catrin Rieband, vicepreşedinte al Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (BfV), a declarat: “Serviciile de securitate din Germania, Marea Britanie şi SUA sunt, probabil, de acord în privinţa faptului că Internetul constituie un câmp de luptă pentru extremişti, terorişti şi spionaj. Acest consens ia sfârşit, însă, cu siguranţă, cel târziu când vine vorba de spionaj, întrucât de la dezvăluirile lui Edward Snowden este clar că britanicii şi americanii văd în Germania nu doar un partener, ci şi o ţintă a supravegherii”.
Catrin Rieband a subliniat “flexibilitatea enormă de care se bucură în reţea extremiştii şi teroriştii (…) De aceea, este important să existe o cooperare la nivel internaţional, dar şi o supraveghere a diverşilor actori, scop în care trebuie create resurse”.
La fel ca şi în Marea Britanie, nici în Germania nu există un consens politic în legătură cu legile suspendate prin Directiva Uniunii Europene, iar poziţia Franţei, exprimată de Jean-Marie Delarue, preşedintele Comisiei Naţionale de Control al Interceptărilor de Securitate/ CNCIS, iterează că “nu este nevoie de interceptări poliţieneşti fără control”.
În Franţa, interceptările în cauze judiciare se realizează pe calea deciziei administrative a prim-ministrului, pe baza avizului consultativ al comisiei menţionate. În materia prevenirii terorismului, însă, Legea din 2006 privind terorismul stabileşte ca un magistrat să autorizeze comunicarea datelor de conexiune, în special listele apelurilor telefonice, fără avizul CNCIS. Din anul 2014, Legea Programării Militare stipulează că asemenea date pot fi solicitate şi din raţiuni ce privesc securitatea naţională, criminalitatea organizată, protejarea intereselor economice fundamentale (…), mai exact, la fel ca în cazul interceptărilor.
În Franţa pot fi interceptate maximum 2.190 de persoane, la un moment dat (n.n. România – 38.884 acte de autorizare a interceptărilor în anul 2013!). Nu ni s-a spus niciodată că este insuficient, a declarat preşedintele CNCIS. În cazuri speciale, serviciul trebuie să justifice această atingere adusă libertăţilor civile. (…)
Aşadar, cazul Franţei nu poate servi drept argument. Atentatele nu au putut fi prevenite din cu totul alte cauze. Nici Germania, nici Belgia, nici Marea Britanie nu par a fi grăbite în adopatrea de noi legi, înainte ca de la Bruxelles să fie emisă o nouă directivă în acest sens.
Angela Merkel, deşi personal doreşte crearea bazelor de megadate, a subliniat că mai întâi trebuie să se dezbată la nivel european problema stocării datelor. Este improbabil, totuşi, ca la nivelul UE să înceapă prea curând o astfel de dezbatere.
Ministrul federal al Justiţiei este categoric împotriva stocării preventive a datelor. După ministrul federal al Justiţiei, Heiko Maas, un alt social-democrat german de rang înalt se pronunţă împotriva introducerii stocării preventive a datelor:“Trebuie să analizăm cu atenţie dacă şi ce consecinţe trebuie trase din atentatele de la Paris.Eu mă opun unui acţionism febril”. Acest lucru este valabil şi pentru stocarea datelor, a declarat (15.01.2015), pentru “Spiegel Online”, liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Social Democrat (SPD), Thomas Oppermann. Oppermann a respins solicitările legate de elaborarea unui proiect german de lege în această privinţă: “În acordul de coaliţie am convenit că vom pune în aplicare directiva UE. În prezent, implementarea acesteia nu mai este însă posibilă”. (…) Oppermann a cerut Comisiei Europene să prezinte o nouă variantă a directivei UE: “Deocamdată este treaba Comisiei să vină cu o nouă directivă. Noi ar trebui să aşteptăm liniştiţi ca acest lucru să se întâmple”.
Comisarul european pentru Economie şi Societate digitală, Günther Oettinger, a afirmat, miercuri (14.01.2015), în faţa Comisiei juridice a Bundestag, că “(…) nu există nicio grabă în acest sens. La Bruxelles se afirmă, oficial, că se doreşte elaborarea unei noi directive în acest an. Nu există, însă, o agendă fixă”.
În consens cu “valul internaţional” (din care se exclud SUA, China, Rusia, Coreea de Nord…) este şi opinia unui cunoscător autohton în materie. Astfel, a reţinut atenţia media abordarea profesionistului, consacrat de o activitate de peste trei decenii, din care mai bine de jumătate la conducerea şi coordonarea tehnică a sistemului naţional antiterorist, general-maior (r) ing. Ion Ştefănuţ: “Aceste legi, fără a fi o soluţie definitivă, un panaceu miraculos, ar aduce un plus de avantaj profesional ofiţerilor de informaţii. Dar să nu cădem în greşeala de a ne imagina că munca operativ-infomativă în domeniul antiterorismului se leagă exclusiv de telefoane, de apeluri. Munca este infinit mai complicată şi se plasează pe alte coordonate.
În orice lege elaborată de o minte omenească veţi găsi un sâmbure al unor viitoare abuzuri. Pe de altă parte nici nu poţi încredinţa unor calculatoare sarcina de a elabora legi, pentru că mâine calculatoarele îi vor trimite pe toţi la execuţie ca fiind imperfecţi, ineficienţi.
Ştiu despre ce e vorba în temerile publicului. Cred că aceste temeri sunt justificate. Plec de străvechiul adagiu: «Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut»”.
Fostul comandant al antiteoriştilor a avut contacte cu combatanţii de azi ai frontului antiterorist şi a discutat cu aceştia despre preocupările profesionale:
“După spusele lor – am avut în urmă cu aproximativ un an mai multe discuţii cu tinerii din această unitate şi una dintre temele discuţiilor a fost tocmai aceasta – nu am am sesizat că ar fi carenţe uriaşe sau hiatusuri de neacoperit în legislaţie. De aia am şi spus că aceste legi vor aduce un plus profesional, fără a ne imagina să ele vor rezolva miraculos toate problemele”.
Greu ne mai încearcă imaginaţia această grabă a preşedintelui Camerei Deputaţilor!
L-am putea înţelege pe preşedintele vreunei comisii parlamentare de control a serviciilor, dar este probabil în vacanţă.
L-am putea înţelege, mai mult, pe secretarul unei astfel de comisii, care a deţinut, până la deputăţie, compania de IT care a achiziţionat, ca intermediar, o variantă de soft „PRISM”, scoasă din uz de serviciul secret.
Nu comentăm interesul partenerului strategic special, generat de conjuncturi, acum exploatate în scopuri geostrategice.
Acceptăm şi susţinem, suportăm cu stoicism orice îngrădire a libertăţilor noastre, dacă este necesară apărării Constituţiei României, chintesenţa securităţii noastre, dar faceţi jocurile cinstit, înlăturaţi-ne suspiciunile induse prin practici de legiferare incorecte, amatoristice, generatoare de viziuni kafkiene asupra realităţii.
Dar, mai înainte, vă rog, citiţi-l pe Kafka, domnule Zgonea!
http://www.cotidianul.ro/cine-l-struneste-pe-zgonea-255037/
Alexandru Cumpănaşu a introdus şi CNCD în corul susţinărorilor „Big Brother”. La alţii se cheamă presiuni la adresa CCR. 900.000 de euro pentru un proiect care nu este de găsit.
AID-ul lui Cumpănaşu încă o acţiune pro „Big Brother”
Luni seara, agenţia Mediafax transmitea o ştire cu următorul titlu: „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) consideră că există o formă de discriminare între utilizatorii de cartele preplătite şi cei care au abonament de telefonie mobilă, întrucât, la nevoie, autorităţile nu îi pot trage la răspundere pe cei din prima categorie”. Din ştire reiese un amănunt foarte interesant: „punctul de vedere al CNCD a fost transmis, la cerere, Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei (AID)”.
La prima vedere pare o surpriză solicitarea trimisă CNCD de către AID. Spunem la prima vedere, pentru că în realitate suntem în faţa unei acţiuni concentrate a tuturor forţelor care vor să reimpună legislaţia de tip „Big Brother”. Se ştie, Alexandru Cumpănaşu, cel care este eternul preşedinte al AID a reinvadat de o lună studiorile televiziunilor de ştiri, unde este un aprig avocat al şefului SRI George Maior şi al celorlalte voci care pledează pentru acte normative de tip Big Brother. Faptul că AID a cerut CNCD să se pronunţe concret pe chestiunea reţinerii datelor personale nu este întâmplător. Partizanii legislaţiei de tip Big Brother vor să demonstreze că există în societatea românească cât mai multe organisme guvernamentale sau nu, care susţin o astfel de legislaţie. Că două legi de acest tip, se ştie, au căzut la „examenul” Curţii Constituţionale în 2014, nu contează.Acum, prin intermediul AID a fost introdus în ecuaţie şi CNCD. Deci încă o „voce” în plus în corul susţinătorilor legislaţiei de tip „Big Brother”. Numai că în cazul de faţă, atât AID, cât şi oficialii CNCD s-au făcut de râs. Pentru că autorităţile îi pot trage la răspundere pe utilizatorii de cartele preplătite prin recunoaşterea amprentei vocale.
A intervenit, fără să aibă vreo calitate, şi la CCR
În desele sale apariţii tv din ultimii ani, Alexandru Cumpănaşu a fost un acerb critic al presiunilor la adresa justiţiei, la adresa Curţii Constituţionale. Dar iată ce făcea AID cu o zi sau două înainte ca judecătorii CCR să dezbată excepţia de neconstituţionalitate privind legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă 111/2011, un act normativ tot din familia „Big Brother”. Pur şi simplu AID a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere cu privire la susținerea și necesitatea adoptării respectivului act normativ. În ce calitate oare? După câte ştim, puncte de vedere trimit doar persoanele/instituţiile implicate în cauzele judecate de CCR. (Trecem peste faptul că în punctul de vedere remis CCR, se bătea toba pe ofensiva UE în domeniu, în sensul dat de legea aflată pe rolul Curţii, deşi în realitate chiar în 2014 organisme ale UE au anulat documente anterioare care promovau legislaţie de tip „Big Brother”.) Se ştie, CCR a invalidat legea de aprobarea a OUG 111/2011. A doua zi, AID, adică Alexandru Cumpănaşu remite presei un comunicate care începe astfel: „Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei consideră că securitatea României, combaterea terorismului şi a altor tipuri de infracţiuni care aduc atingere gravă atât securităţii naţionale, cât şi securităţii cetăţeanului, sunt puternic afectate de decizia luată astăzi de Plenul Curţii Constituţionale, slăbind capacitatea instituţiilor cu atribuţii în domeniu de a contracara ameninţările la adresa acestora”. Orice comentariu este absolut inutil.
Există o explicaţie: nimic nu este pe gratis
Insistenţa pentru care AID, adică Alexandru Cumpănaşu se luptă pentru implementarea legislaţiei de tip „Big Brother” are şi o explicaţie. Pe care am găsit-o fără să căutăm foarte mult pe internet, într-un articol din EVZ din 28 ianuarie 2010, din care cităm: AID a obţinut, la sfârşitul anului trecut, 3.788.008,10 lei (peste 900.000 de euro) de la Interne, iar pe hârtie destinaţia acestor bani sună pompos: „Dezvoltarea şi consolidarea Centrului Naţional de Integritate”. Nimeni nu vrea să spună cu exactitate pe ce va fi cheltuită sumă alocată. Finanţarea fundaţiei lui Cumpănaşu s-a aprobat în perioada în care Internele erau conduse de PSD-istul Dan Nica. (…) Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei a lui Alexandru Cumpănaşu a fost încă de la început membră în Comitetul strategic pentru sprijinirea activităţii Direcţiei Generale Anticorupţie, din cadrul Ministerului de Interne. Comitetul a fost înfiinţat anul 2006, ca organism consultativ, pentru sprijinul DGA. (…) Contactat de EVZ, Alexandru Cumpănaşu lămureşte, cel puţin, originea finanţării: „Banii aceştia nu provin din bugetul ministerului. Provin din fonduri structurale de la Uniunea Europeană. Ministerul este un intermediar în acest proces, nu e administratorul banilor”. Cumpănaşu a confimat că cererea de proiect a fost depusă în 2008, iar „contractul cu ministerul a fost semnat în urmă cu o lună, în decembrie 2009”.
Deci, lucrurile sunt simple ca bună ziua şi se leagă. Un ONG care „implementează” democraţia este un partener al unui minister de forţă pentru sprijinirea luptei împotriva corupţiei, dar în acelaşi timp încasează o sumă mai mult decât frumoasă prin intermediul respectivului minister. Întâmplător sau nu, un minister care a fost şi este un suporter înfocat al legislaţiei de tip „Big Brother”. Şi în acest caz, cum să nu trâmbiţezi tu ONG-ule care te-ai pricopsit cu bani frumoşi, pe toate canalele de comunicare, fericirea pe care îi paşte pe români dacă se adoptă respectiva legislaţie
O nedumerire care persistă de 4 ani
Acum 4 ani, cei de la EVZ îşi exprimau nedumerirea faţă de proiectul „Centrul Naţional de Integritate” pentru care AID-ul lui Cumpănaşu a primit peste 900.000 de euro. Nedumerirea persistă şi acum pentru cine accesează site-ul AID. Pentru un motiv foarte simplu: accesarea paginii „Centrul Naţional de Integritate” nu dă vreun rezultat, decât anunţul, „Interzis”, dar în limba engleză. De altfel, răscolind între site-ul nu am găsit nimic legat de vreo activitate a aşa-zisului „Centrul Naţional de Integritate”. Cum nu am aflat nimic nici despre persoanele (câte sunt, sau este doar Alexandru Cumpănaşu singur cuc) care sunt în structura AID, pentru că nu există nici o referire în acest sens. Găsim în schimb două adrese: una, la „contact” Str. Corbeni nr. 4A Sector 2, şi alta, Str.Dimitrie Onciu nr.29, Ap 1, Sectorul 2, la „Cine suntem”. Una dintre aceste locaţii aparţine Ra-APPS, unde conform unui document oficial, AID plătea chirie de 951 de euro pentru o suprafaţă de 226 m.p. În rest, site-ul se laudă cu parteneriatul a „n” ambasade şi cu derularea unor studii sub egida Guvernului României şi a Uniunii Europene. Presupunem că nu pe gratis.
https://deveghepatriei.wordpress.com/
La articolul d-lui general Aurel Rogojan vedeti si ADDENDA de aici: http://www.altermedia.info/romania/2015/02/26/cine-l-struneste-pe-zgonea/.