Martha Bibescu – Mamă, îmi pare rău că mor… (si cartea despre viata ei)

Citind biografia Marthei Bibescu (Ghislain de Diesbach,Prinţesa Bibescu: Ultima orhidee, trad.: Const. Popescu, Bucureşti, Vivaldi, 1998), am găsit un fragment emoţionant despre moartea fratelui mai mic al Marthei, George Lahovari.

“Moartea lui George, în 1892, a fost un eveniment care a răscolit nu numai viaţa Marthei, dar şi pe cea a întregii familii Lahovari, concentrată asupra acestui copil, acest fiu unic, căruia părinţii îi arătau o preferinţă pentru care surorile lui nu erau invidioase, fiind primele gata să recunoacă faptul că farmecul excepţional al fratelui lor o justifica din plin. Câtuşi de puţin râzgâiat de adoraţia al cărui obiect devenise, George îşi iubea mult surorile, mai ales pe Martha, a cărei frumuseţe îl încânta.

[…] În dragostea Marthei pentru fratele ei intra şi o parte de nelinişte, lucru surprinzător la o vârstă când totul pare veşnic. Ca şi cum s-ar fi temut deja că acest suflet era prea perfect pentru a dăinui mult timp. Ştia că sora ei, Marieta, murise la naştere din cauza unor probleme la inimă şi, temându-se ca să nu i se întâmple şi lui George un astfel de accident, punea deseori mâna pe pieptul băieţelului pentru a se asigura că inima continua să-i bată.

Lucrul de care te temi se întâmplă întotdeauna. […] Pentru a evita să nu răcească sau pur şi simplu să nu se obosească prea mult la o serbare pentru copii la unchiul lui, Jacques Lahovari, părinţii, care îngăduiseră fetelor să meargă, luaseră pe fiul lor ca să-şi petreacă sfârşitul de săptămână, împreună cu ei, la ţară. Revenit la Bucureşti, George a fost apucat de o febră violentă. Băuse oare apă din puţul din grădina de zarzavat sau înghiţise cumva zăpadă? Cauza aceste febre tifoide n-a fost aflată niciodată şi medicii n-au reuşit s-o vindece.

S-a făcut primăvară, fără ca George, care slăbea de la o zi la alta, să mai poată ieşi din cameră sau chiar din pat unde somnola ascultând-o pe mama lui care îi citea basmele contesei de Segur. Îşi dădea seama de starea lui, de neputinţa medicilor şi, într-o după-amiază, simţind că i se apropie moartea, a şoptit:

– Mamă, îmi pare rău că mor…“

https://istoriiregasite.wordpress.com

Cine doreste ii recomand o carte deosebit de frumos scrisa despre ea si increngatura dintre nobilimea de altadata. Veti vedea ca aproape nici unul nu era roman. Asta era clasa conducatoare a Romaniei interbelice. Habar nu aveau de tara asta.  Oamenii isi traiau viata linistit fara sa se gindeasca la taranul roman. Printre altele este si regina Maria, care chiar daca a avut citeva merite notabile, aici  o sa vedeti o cu totul alta fata a ei….si nu una care sa-i faca cinste. 

Cartea este scrisa de un strain, care nu poate fi acuzat ca a avut interese. Scriitoarea a muncit mult la documentatie.

Oricum, singura persoana pe care o stimez si a fost cu totul deosebita, intre toti cei cu „singe albastru” este Martha….ea isi merita locul cu cinste, in istoria noastra. A  facut multe pentru poporul asta, chiar daca avea alt singe. Un suflet deosebit!

Se numeste Fascinanta Martha Bibescu si lumea ei, scrisa de Christine Sutherland

Cartea nu se gaseste online dar am urcat-o eu, pentru download si citire direct de pe acea pagina:

Dă clic pentru a accesa Christine_Sutherland-Fascinanta_Martha_Bibescu_05__.pdf