Când te duci dracu, te ia dracu!

După articolul de ieri, în care le-am rezolvat un sejur pe cinste acelor politicieni care îşi trimit gura în avangarda minţii, am primit reproşul (justificat) că am folosit un limbaj extrem de abraziv. Nu am să explic de ce am îngroşat limbajul, într-un articol în care exact despre limbaj era vorba. Am zis ce am avut de zis, aşa cum am crezut potrivit. Când o să cred că un text trebuie împodobit cu ghiocei, lăcrămioare şi şnuruleţe roz, am s-o fac. Dacă nu mă împuşc înainte de a face aşa ceva.

La ora la care am deschis, azi, televizorul, o ştire se prelingea deja pe ecran. Madam Udrea are un concert live, la DNA. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, dar n-am nicio problemă să mă repet: Udrea este poarta fortăreţei. Dacă nu e limpede la ce mă refer, atunci o spun în clar: Băsescu e “fortăreaţa”. Cade poarta se duce naibii fortăreaţa. În cazul de faţă, cred că nu greşesc, nici nu e nevoie de un berbec zdravăn, nici de prea mulţi forţoşi, ca să se deschidă poarta cu pricina. E suficient ca cineva să apese pe clanţă (aşa se potrivesc ele, vorbele).

Ca orice prost veritabil, madam Udrea se crede teribil de deşteaptă. Şi şmecheră. Iar cei din specia asta nu-şi pot reprima nevoia de a trăncăni. Iar când te trezeşti trăncănind multe potârnichi ţâşnesc din bortă. Mai e ceva. Cred că putem cădea cu toţii de acord că orice comparaţie între Udrea şi Ana lui Manole e la fel de potrivită ca o comparaţie între telescopul Hubble şi cârnaţii de Pleşcoi. Aşa că e de aşteptat să avem parte de momente lirice în cheia Tudor Postelnicu, “am fost un dobitoc” , “tiranul era un abuziv” sau “dictatorul ne-a nenorocit”.  Asta cu mărunta condiţie ca festivalul de la DNA să fie o reală şurubărie penală şi nu doar oleacă de fumăraie pentru televizor şi spălare de morţi la dos.

Între struţii/rochiile lui nea utilaj agricol ăla şi ghiulurile pleşcoaicei, ne mai trecem şi noi vremea. Mai aşteptăm ziua de leafă/pensie, mai un hăhă la bancuri tâmpite, mai un arestat, mai un purcoi de bani, mai scuipăm printre dinţi un “da’ de un’ ‘zda mă-sii avea Sandu milioanele alea” şi e bine, că e capitalism, democraţia se consolidează, că se întăreşte jegul şi devine tencuială. Da’ marea problemă a României e că are Mordechai un limbaj câh!

Dacă forfoteala de la DNA e treabă serioasă şi nu sunt doar bulbuci de la spălarea de hoituri, atunci o să avem, inevitabil, parte şi de momente de aur cu rapsodul Traian de la Murfatlar. Dar nu prea tare, doar atât cât să se simtă gloata satisfăcută că e făcut de rahat tiranul. Pentru că după aia urmează faza instanţei, cu judecători bolnăviori, indisponibil sau pensionaţi anticipat şi nu-mi imaginez că popolarii oropeni o să-l lase pe abuziv să guste din chifteluţele lui Sisică Pârdău, bucătarul de la Jilava. Nu l-au lăsat ei la suspendaţie, cum să-l lase acu’? Mai ales că şi ăsta poate descoperi binefacerile spovedaniei şi atunci să te ţii EADS belele.

Oricum, pentru Băsescu şi şleahta se anunţă vremuri de elegie şi ode sorinamateiste cu DNA la refren. Cum bine zice nea Stere: Aia e! Când te duci dracu’, te ia dracu’!

http://moshemordechai.ro/