Recunoscând doar cu gura autoritatea legii și chiar și obligativitatea religiei, ea visează (așa cum propriul statut o declară) la distrugerea autorității civile și a preoției creștine, ambele acestea fiind privite ca cei mai mari dușmani ai libertății omului.” (Parvenu a la Vingtcinquieme annee, Roma, 19 martie 1902 / în al douăzecișicincilea an al nostru de pontificat.)
Monseniorul George F. Dillon a scris o carte despre asta, intitulată, ”The War of Anti-Christ with the Church and Christian Civilization” (Războiul lui antihrist cu Biserica și civilizația creștină.), în anul 1885. Așa cum se arată pe pagina de wikipedia, de limbă engleză, ”George F Dillon a fost un misionar catolic și scriitor din Irlanda secolului 19. El a devenit binecunoscut în anul 1884 prin conferințele sale ținute la Edinburgh asupra a ceea ce a afirmat el că este un război masonic împotriva civilizației creștine. Discursurile sale au fost mai târziu compilate în cartea, The War of Anti-Christ with the Church and Christian Civilization. După ce a citit un rezumat al acestei lucrări, papa Leo XIII a aprobat și a finanțat publicarea ei în limba italiană.”
Tot despre masoni, papa Pius VIII a spus că, ”Legea lor este Neadevărul. Dumnezeul lor este Diavolul și cultul lor este turpitudinea.” (Character Counts: Freemasonry Is a National Treasure and a Source of Our Founders’ Constitutional Original Intent, de Michael Glenn Maness, Bloomington 2010, pg. 75)
Papa Pius XII, într-o pastorală pentru conferința din Italia (1958) spunea: ”… rădăcinile apostaziei moderne se află în ateismul științific, materialismul dialectic, raționalism, illuminism, laicism și mai ales în francmasonerie care este mama tuturor acestora.” (Paul A. Fisher [1991], Their God is the Devil, American Research Foundation, Baltimore, Maryland, p. 53.)
Interesantă această comparație, ”mama tuturor…” care evident se vrea a fi una cu conotații biblice, făcând trimitere la Apocalipsa cap. 17:5.
Cel mai recent decret al Vaticanului pe tema francmasoneriei, emis de ”Sfânta Congregație pentru Doctrina Credinței” (fosta Inchiziție), la data de 26 ianuarie 1983 – și semnat de cardinalul Joseph Ratzinger și fr. Jerome Hamer,- subliniază că hotărârea negativă a bisericii catolice în ce privește asociațiile masonice rămâne neschimbată, arătând că, credincioșii care se înscriu în asociații masonice comit un grav păcat, fiindu-le interzisă ”sfânta împărtășanie”.
Un document al Conciliului Pontifical pentru Cultură, datat la 13 martie 2004, conține următoarea observație cu privire la situația credințelor religioase în lume: ”O anumită ostilitate culturală se răspândește împotriva religiilor, în special a creștinismului și a catolicismului în particular, susținută notabil prin mijloace de comunicare și care este promovată prin surse masonice active în diferite organizații.”
Însă lupta francmasoneriei împotriva bisericii catolice a fost justificată de aceasta, prin năzuința oamenilor pentru ”libertate”:
”După cum mereu s-a spus, libertatea a semnificat întotdeauna emanciparea de sub revendicările bisericii catolice asupra oamenilor și popoarelor.”, Pierre Manent văzând în asta, ”completa subordonare a bisericii înaintea corpului politic.” (Pierre Manent, An Intellectual History of Liberalism (Princeton: Princeton University Press, 1995), p. 8)
Prin urmare, propaganda neîncetată a pamfletarilor ”coloniali” împotriva Papalității a avut același obiect ca și suprimarea ierarhie catolice în Franța de către iacobini, pe care papa Leo a numit-o a fi ”puterea acelei religii divine pe care francmasonii o urăsc în aceeași măsură în care se și tem de ea.”
http://avertizari.blogspot.ro/…/razboi-si-pace-intre-doua-f…
La data de 25 iunie 2014, în fața unei audiențe generale din Piața San Pietro, papa Francisc a declarat că oricine spune că are o relație personală cu Isus Hristos în afara bisericii (romano-catolice) se înșeală.
”În Biserică nu există ”ești pe cont propriu”, nu există ”agenți liberi” (Merriam Webster definește astfel expresia ”agent liber”; – o persoană care este în măsură să acționeze în mod liber, fără a fi controlată de altcineva – http://www.merriam-webster.com/dictionary/free%20agent; nota mea)
De câte ori Papa Benedict n-a „descris Biserica drept un „noi”, eclezial! Uneori pot fi auziți unii care spun: „Eu cred în Dumnezeu, eu cred în Isus, dar nu-mi pasă de Biserică (romano-catolică)…” De câte ori am auzit asta? Și acest lucru nu este deloc bun. Există unii care cred că pot menține o relație personală, directă și imediată cu Isus Hristos în afara comuniunii și medierii Bisericii (catolice). Acestea sunt niște ispite periculoase și nocive. Acestea sunt, după cum a spus marele Paul al VI-lea, niște dihotomii absurde. … Țineți bine mine: a fi creștin înseamnă să aparții Bisericii (catolice). Primul nume este ”Creștin”, iar numele de familie este ”Aparțin Bisericii (catolice)”.”
(http://www.maristmessenger.co.nz/…/name-christian-surname-…/)
Este adevărat ceea ce spune Papa Francisc? Să ai o relație personală cu Isus este periculos? Să citim din cartea Apocalipsei, să vedem ce vi se poate întâmpla dacă veți avea o relație personală cu Isus. Ce spune Biblia despre o asemenea relație?
” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)
Oare cuvintele Domnului sună periculos pentru cineva care ar deschide ”ușa” pentru ca Hristos să vină și să cineze cu el? Cina, este ea un tablou sinonim cu pericol sau cu nociv?
Cât de periculoasă este această relație personală cu Isus? „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.” (Ioan 15: 7,8)..
Despre care ”Biserică” vorbește papa Francisc?
Oare credința acestei biserici catolice este ea întemeiată pe Cuvântul Hristos? Propovăduiește această biserică catolică credința creștină?
Papa Bonifaciu al VIII-le, în Bula ”Unam Sanctam” (1302) declară: „Suntem obligați în virtutea credinței noastre să credem și să susținem că există doar o singură și sfântă Biserică Catolică, și că aceasta este biserica apostolică. … În afara acestei Biserici nu există mântuire și iertarea de păcate…. . Noi declarăm,… că este absolut necesar pentru mântuirea fiecărei creaturi umane ca aceasta să fie supusă Pontifului Roman. ”
Apoi, Papa Eugen IV spune următoarele în Cantate Domino (1441): „Prea Sfânta Biserică Romană este convinsă, mărturisește și predică că nici unul dintre cei aflați în afara Bisericii Catolice, nu numai păgânii, ci și evreii și ereticii și schismaticii, nu pot avea parte de viața eternă, dar ei vor merge în „focul veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25:41), cu excepția cazului în care aceștia, pe patul morții fiind, se vor alătura Bisericii …
Nimeni, indiferent cât de mare ar fi milosteniile făcute de el, nimeni, chiar dacă își va vărsa sângele lui pentru Numele lui Hristos, nu va putea fi salvat, dacă nu rămâne în sânul și unitatea Bisericii Catolice.”
Papa Pius IX (1846 – 1878), în a sa enciclică, ”Conficiamur Moerore” din 10 august 1863 spunea:
”… Dar dogma catolică că, nimeni nu poate fi salvat în afara Bisericii Catolice este bine cunoscută; și, de asemenea, că cei care sunt încăpățânați să accepte autoritatea și rezoluțiile aceleiași Biserici, și care persistă în separația lor de unitatea Bisericii și de Pontiful Roman, succesorul lui Petru, căruia „tutela viței de vie i-a fost încredințată de Mântuitorul,” (Conciliul de la Calcedon, Scrisoare către Papa Leo I) nu poate obține mântuirea veșnică.”
Papa Pius XI (1922-1939), în enciclica ”Mortalium Animos”, spune: „Biserica Catolică este singura care păstrează închinarea adevărată. Acesta este principalul adevăr, aceasta este casa credinței, aceasta este templul lui Dumnezeu; dacă cineva nu intră aici, sau dacă cineva iese din ea, acela este un străin pentru care nu mai e speranță în viață și pentru mântuire … În plus, în această singură Biserică a lui Hristos, niciun om nu poate rămâne fără să accepte, recunoască și să asculte de autoritatea și supremația lui Petru și succesorilor săi legitimi.”
Conciliul Vatican II, prin Constituția Dogmatică Lumen Gentium, pct. 14, arată: „Aceia care au știut că Biserica Catolică a fost infiintata de Dumnezeu prin Hristos, și au refuzat să intre sau să rămână în ea, nu vor mai putea fi mântuiți.”
În Catehismul Bisericii Catolice, Biserica afirmă că expresia, „În afara Bisericii (catolice) nu există mântuire”, înseamnă, pusă în termeni pozitivi, că „toate mântuirea vine de la Hristos Capul prin Biserică, care este trupul lui” , și „nu se referă la cei care, fără vina lor, nu-l cunosc pe Hristos și Biserica Sa”. ( Catechism of the Catholic Church, 846-848)
Așadar, cine nu face parte din Biserica Catolică și nu recunoaște autoritatea pontifului roman, nu va vedea viața veșnică! Deși am expus în totalitate erezia romano-catolică, profund anticreștină, în articolele aferente anului 2010, nu voi abandona această chestiune fără a reaminti niște lucruri fundamentale!
Dar ce însemnau acești stâlpi idolești, care era înțelesul lor?
http://avertizari.blogspot.ro/…/hulele-papei-francisc-impot…
https://www.facebook.com/pages/Noua-Ordine-Mondial%C4%83/143141262536653?fref=ts
