De ce clachează judecătorii şi iau şpagă?
“Este o paranoia de care nu ești conștient, nu știu cum să-ți spun. Și atunci asta este zona ta de confort. În momentul în care judecătorii intră în sala de judecată, ei sunt într-adevăr, prin puterea pe care o au ei, mici zei acolo. Da? Asta este o realitate. Problema e că e o tensiune enormă, între ce putere au ei acolo când intră în sala de judecată, și ceea ce sunt ei ca oameni în afara sălii de judecată. Este o tensiune care pe unii îi doboară. De-aia greșesc ăștia, se duc și iau purcei.
Controlul psihologic este obligatoriu, însă doar la admiterea în magistratură. Pentru că ei au vrut să ne impună controale psihologice periodice. Problema e așa. Boala psihică la judecători e foarte întâlnită. Deci avem la cazuri în instanțe… Multe, crede-mă! Practic nu există instanță, spunem noi, în care să nu întâlnim o persoană cu probleme. Boli psihice evidente. Din păcate sistemul nu are soluții pentru ei, adică nu putem să-i pensionăm medical, nu ai ce să le faci. De obicei sunt ținuți acolo, din milă și din confraternitate… Îi ținem, îi protejăm.
Nu merge să faci controale. Pentru că psihologul este o formă de limitare, o obligare. Să mă supui pe mine ca judecător la un control psihologic obligatoriu, este o limitare pe care mi-o aduci mie. Și nu ai voie să mă limitezi. Eu ca judecător sunt numit pe viață, nu mă poate da nimeni jos de-acolo, nici politicul, nimeni, nimeni. Asta e ideea inamovibilității judecătorului. Un psiholog mă poate da. Un control psihologic. Aici e problema.
Este hiatusul acesta enorm între ceea ce ești în sală, puterea pe care realizezi că o ai și ceea ce ești tu de fapt în plan social – și nu numai social, familial… Personal, da? E o prăpastie enormă. De-aia, ți-am spus greșesc ăștia. Pe ideea asta.”
Despre avantajele vieţii de judecător
Nu te gândi că din punct de vedere material stai fabulos ca judecător… Nu e ceva senzațional! E OK, e bine, acum mai ales e în regulă, dar gândește-te că judecătorii nu au voie să-și pună banii nici în acțiuni, la bursă… Deci ce iei, mânânci și la revedere! Cam asta este. Pleci o dată pe an într-o vacanță undeva, și-ți iei o mașină mai bună. Mai mult de atâta nu poți să faci ca judecător, că nu ai cu ce. Nu poți să investești, nu poți să cumperi. Deci e o nebunie curată din punctul ăsta de vedere.
Marea majoritate clachează mai devreme sau mai târziu.“
https://romaniafarajustitie.wordpress.com/
