Comisioane enorme pentru armament românesc
În anul 2013, aflând că marea majoritate a cartușelor și obuzelor destinate regimurilor legitime din Irak și Afganistan trebuie să aibă acordul Guvernului american, firma SC LT SA din București a intrat pe firul afacerii. Și astfel a aflat că un grup de firmulițe olandeze cu aceeași acționari efectuează aceste operațiuni de import-export, reținând comisioane de circa 10%. După care și-a pus problema dacă n-ar putea realiza aceleași operațiuni, cu comisioane de maximum 2 – 3% și cu posibilități de extindere a afacerii.
Reprezentanții societății au intrat în legătură cu doi colonei în rezervă ai SUA, abilitați de Guvernul american, și au făcut o serie de prospecțiuni în țara noastră. Pe lângă importul-eportul de muniție pentru arme ușoare și obuze, aceștia obținuseră și acordul de principiu, pentru a antama cumpărarea unei fabrici din România. Pe care americanii s-o modernizeze și, în parteneriat cu țara noastră, s-o exploateze în interes comun.
Conducerea RomArm n-a vrut să se complice
Coloneii au venit în două rânduri la noi, pe cheltuiala SC LT SA București, au vizitat trei fabrici, au ales una, după care au încercat să cumpere muniție. Din partea MApN a fost desemnat un anumit colonel care să-i însoțească. Când să cumpere ce și-au propus, conducerea RomArm le-a aruncat verde-n față că nu vrea să se complice. Că au niște comisionari olandezi serioși prin care vând, își încasează banii la timp și lucrurile sunt OK. De ce să-și schimbe importatorul? Doar pentru că percepe comisioane grase?…
Înmărmuriți de-o așa abordare, americanii au explicat că România va câștiga mai mult din vânzarea aceleiași muniții, cu posibilitatea extinderii afacerii prin modernizarea unei fabrici adecvate scopului propus. Aș, cine să-i bage-n seamă? Chiar reprezentantul armatei a bătut în retragere, pretextând că doar ministrul de resort poate lua o asemenea decizie, la nivel politic. Și lucrurile au rămas ca-n gară.
Au primat interesele de grup
În 2013, Olanda a fost cel mai important importator de tehnică militară al României, potrivit rapoartelor publice ale ANCEX, cu 73,9 milioane de euro. Pe locul secund s-a situat SUA, cu 41,39 de milioane de euro, care mai mult ca sigur n-au cumpărat această tehnică militară pentru ele (în majoritate muniție), deoarece armata americană nu este dotată cu armament tip rusesc. Importurile în Afganistan s-au situat la aproape două milioane de euro. La un calcul simplu, dacă admitem – ceea ce este cât se poate de logic – că importurile SUA și ale Afganistanului au fost operate tot de firmulițele olandeze, se pune întrebarea câți bani au făcut acești intermediari din operațiunile de import-export cu produsele noastre, când și noi puteam face foarte bine același lucru? Dacă voiam și nu primau interesele de grup de la RomArm, MApN ori de aiurea contra șpăgi… Bașca faptul că Olanda se opunea intrării țării noastre în spațiul Schengen.
