A fost odată un mare maestru budist care a cerut elevilor lui să descrie un măr. În timp ce punea mărul pe masă, le-a zis:
– Cel ce poate să-mi descrie cel mai bine mărul, poate să vina în pustiu cu mine.
Un elev a vorbit despre originea mărului şi cum a fost el introdus în ţara lor.
Al doilea a vorbit despre modalităţile diferite în care pot fi folosite merele în obţinerea cidrului, sosurilor şi deserturilor.
Al treilea a scos, în linişte, un cuţit mic din buzunar. A tăiat o bucată şi i-a pus-o maestrului în gură. Apoi, cu delicateţe, i-a împins falca în sus astfel încât acesta să poată muşca din ea.
– Da, aşa este, a spus maestrul celui de al treilea discipol. Nu putem folosi cuvinte ca să descriem un măr. El trebuie descris cu limba, dinţii şi gura. El trebuie gustat.
Ca şi în cazul mărului, singura cale de a ne cunoaşte sentimentele profunde nu este cea a minţii sau a gândurilor noastre ci aceea prin care reuşim să le experimentăm cu inimile noastre.
Read more: http://filedelumina.ro/2014/12/22/marul/#ixzz3SPiCRTmh
