Intr-o buna zi, un leu batran aflat in cautarea hranei, cand s-a apropiat de turma de oi, pur si simplu a ramas nauc nu ii venea sa-si creada ochilor ! In mijlocul oilor se afla un leu tanar si viguros si, ceea ce era si mai uimitor, oile nu se temeau de el. Leul, hotarat sa dezlege acest mister, uita complet de mancare si porni spre turma insa, pe masura ce se apropia, mirarea lui crestea, pentru ca leul cel tanar alerga laolalta cu oile. In cele din urma l-a prins si l-a culcat la pamant. Leul cel tanar, speriat, a inceput sa planga si sa-l roage pe atacator sa-i dea drumul:
– Te rog, nu ma ucide, lasa-ma sa ma duc la semenii mei!
Atunci, leul cel batran l-a dus pana la marginea unui lac din apropiere – a carui apa era cristalina si netulburata si l-a fortat sa-si priveasca chipul pe luciul apei. Leul cel tanar tresari de uimire. Nu-i venea sa creada ca acela era el. Intelese imediat ca nu seamana cu restul turmei, dimpotriva, este un leu tanar si puternic. Era atat de bucuros de descoperire, incat a racnit atat de puternic, de a rasunat intreaga vale. Pana atunci nu scosese nici un fel de raget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie.
Atunci batranul leu i-a spus:
– Munca mea s-a incheiat ; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva sa te intorci la turma in care ai crescut ?
Leul cel tanar a ras si i-a raspuns :
– Te rog sa ma ierti, dar pur si simplu uitasem cine sunt. Iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat sa-mi dau seama cine sunt cu adevarat! Daca nu te intalneam, m-as fi purtat toata viata ca o biata oaie, fara sa-mi cunosc puterile.
Si regele animalelor pleca mandru, netemator, fara sa mai arunce nici macar o privire inapoi, adancindu-se in jungla plina de pericole.
Asa si omul, abia dupa ce cunoaste intelepciunea si isi da seama cine este cu adevarat, poate trai la adevarata sa valoare.
