Raoul Weiss: EU macht frei sau de ce românii sunt totuși țigani

De ce țiganii nu sunt romi?
Nu pentru că folosirea cuvântului „rom„ sau „rrom„ ar fi „o invenție a evreului maghiar Soros ca să ne confunde stăpânii cu țiganii„, cum spun tinerii frumoși pe Facebook în momentele lor de dacopatie electronică, după curățatul WC-urilor britanice.

Ci pentru că „rom„ face referire la o identitate etnică, cultural-rasială (exact ca „ruski„: rus etnic, față de „rusianki„: om din Rusia), pe care foarte mulți țigani au pierdut-o de mult – pe care mulți țigani, de fapt, n-au posedat-o niciodată (să ne gândim la țiganii beaș din Ungaria, al căror dialect este de fapt un dialect românesc medieval).

În țările balcanice și carpatice, „țigan„ face, de fapt, referință la o fostă castă de sclavi, din care s-a creat un strat social etnic dominat de elementul nord-indian „rom„, dar care nu s-a identificat niciodată 100% cu acesta. Dovezile dialectologice și genetice sunt multe – de pildă, când geneticienii descoperă, la țigani carpatici, material genetic din Africa de nord.

Odată pierdut și acel cvantum oricum precar și neunitar de cultură „romă„ (a meșterilor nomazi din India de nord), ce fel de cultură au preluat țiganii în marea lor majoritate? – Cultura sedentarilor săraci din jurul lor, deci, în România, majoritar cultura țărănimii românești. Aici nu vorbesc despre țărănimea împodobită gen brad de Crăciun cu kitsch tricolor protocronist, ci despre țărănimea arhaică adevărată, pe care marea majoritate a orășenilor români nu o cunosc deloc, nu că i-ar fi fost foarte greu să se intereseze de ea, ci pentru că prima generație urbanizată a decis să-și aplice propriului trecut un tratament pe bază de uitare și folclorizare.

De ce românii, totuși, sunt (volens nolens) țigani?

Prin urmare, ce vede un telespectator britanic (sau în general un om din lumea atlantică) când se uită la țiganii (unii deloc romi) din serialul de propagandăThe Romanian are coming? El, evident, nu este sensibil la diferențele lingvistice sau vestimentare care l-ar ajuta să identifice „etnic„ țiganii, neavând nici un punct de referință, nici o bază de comparație. Ceea ce vede el sunt, horribile dictu, sedentari rurali cu mulți copii, familiști, sufletiști, cu icoane, jocuri și o eleganță vestimentară neadaptată normelor metrosexuale. Vede țărani români. Și, evident, se îngrozește, fiindcă orice trăsătură autentic românească, autentic ungurească, autentic sârbească – scurt: autentic eurasiatică – este, dintr-un punct de vedere atlantist, un semn de înapoiere gravă, un indiciu al tendințelor teroriste din barocul stalinisto-fascist.

Țiganul este – fără joc de cuvinte – latura întunecată a realității românești. Mai ales de când nepoții lui Ceaușescu (foarte bine portretați în episodul 2 din serialul menționat) s-au, în sfârșit, lepădat de tot kitschul mic burghez francofil („Petit Paris cu acordeon, platitudinile lui Camil Petrescu și alte monșerisme gălbenite), orășeanul român a rămas cultural blocat între arhaismul românesc (conservat în forma cea mai spectaculară de… țigani: singurii monolingvi din serial) și aculturarea anglo-saxonă: în The Romanian are coming, văzut cu ochi occidentali, pe lângă faptul că au avut parte de îngrijire stomatologică în țara lor, „românii„ nu se deosebesc de țigani prin trăsături pigmentare sau vestimentare, ci prin faptul că vorbesc cât de cât limba stăpânilor, și că imită, deși cu o stângăcie penibilă, habitus-ul lor cultural neoprimitiv și degenerat: case particulare de tip suburb, obezitate, haine de sport, tencuieli igienice creatoare de indigestie cromatică, mobile IKEA impersonal-„funcționale„, etc.. În schimb, toate elementele autohtone din acest amestec mutant numit „clasa de mijloc românească„ au un iz vădit țigănesc: manele cosmetizate și mișcările anemice din dansul aferent, emotivitatea familiștilor (prefăcută, dar și așa prea intensă pentru standardele individualismului atlantic), etc..

Diferența dintre „români„ și „țigani„, așa cum o percepe occidentalul de bază, este deci destul de apropiată de cea observată, în conștiința aceluiași occidental, dintre noțiunile de „negri„ (adică imigranți veniți din Africa, dar aculturați după ani buni în vreun port colonial înainte de plecare, și decenii de stat în Europa) și „africani„ (proaspăt ajunși, vorbitori de limbi tribale și mai ales prost aculturați în cultul confortului mic burghez, malthusianism și toleranța LGBT). Este destul de clar că țiganii sunt africanii lumii albe-ortodoxe, pe când „românii„ (precum și „sârbii„, bulgarii„ etc.) sunt negri: house niggers,coons, supuși omului alb prin viol consensual, achiesând democratic la propria înrobire, semnând prin votul Iohannis contractul internațional BDSM pentru Fifty shades of Feldgrau.

Entuziasmul Untermensch-ului român pe drumul lagărului

Elementul cel mai îngrijorător din serialul The Romanian are coming este că românii, în pofida titlului, nu sunt tratați dramatic ca o amenințare reală la adresa lumii atlantice: și hoția unora este prezentată mai degrabă ca rezultatul prostiei. Mesajul este foarte clar: românii nu sunt răi, sunt doar animali, creaturi inferioare, de multe ori simpatice, și uneori utile. Noi, occidentali, îi putem îndrăgi așa cum îndrăgim cu zi ce trece mai mult (fiindcă nu mai avem copii) câinii și pisicile. Dar din clipa în care am avea nevoie de blana sau de grăsimea lor… Știți voi ce urmează.

Iată o trăsătură stilistică comună între The Romanian are coming și propaganda nazistă din anii 30 despre evrei și alte „rase inferioare„: inferiorului nu i se recunoaște demnitatea unui dușman. Spre deosebire de evreul atotputernic pus în scenă de propaganda antisionistă de după război (desfășurată prioritar de rezistența islamică șiită la cuceririle sioniste și de aliații ei bolivariști din America latină), care pune accentul pe importanța istorică a rețelelor de putere evreiești în zonele de elită ale societăților occidentale, românul din The Romanian are coming și evreul din multe producții cinematografice naziste nu drege nici o conspirație mondială menită să înrobească arianul. Este dăunător prin lene, parazit din prostie, din fire, deci degeaba te-ai supăra pe el, oricum nu este bun nici de reeducare – spre deosebire de proletarul vestic, care s-a lenevit în anii wellfare-state-ului, dar care acum ar putea să scape de lepra românească, acceptând regulile neoliberalismului, abrogarea salariului minim, a dreptului muncii etc.. Iar presupunând că, și după disciplinarea proletariatului occidental, românii infestează în continuare străzile din metropolele dimocrăsii, este evident că Occidentul, ca și Germania nazistă acum 75 de ani, va găsi o soluție umanitar-igienică spre reducerea efectivelor de „paraziți„ (așa cum Junta de la Kiev numește deja ortodocșii rusofoni din Estul Ucrainei).

Reacțiile constatate în România și în „diaspora„ tinerilor frumoși față de difuzarea serialului The Romanian are coming, ilegitim vehemente, fiindcă bazate în întregime pe acuzația falsă după care s-ar face „o confuzie dintre români și romi„ (ceea ce nu este cazul, fiindcă occidentul nu gândește în termeni etnici, ci percepe absolut corect proximitatea antropologică dintre habitus-urile – bazate pe același conservatism eurasiatic – ale stratului „țigănesc„ și ale stratului „popular„ din populația României), arată foarte clar că românii, față de strategia de exterminare care inevitabil îi va viza pe termen mediu, nu vor reacționa majoritar ca evreii sioniști, prin solidaritate și rezistență organizată, ci ca micii burghezi evrei aculturați din țările occidentale în anii 30, care vomitau de ură față de imigrații evrei recenți, tradiționaliști crescuți în târgușoarele (stetl) din Polonia, Galiția sau Bucovina, cu șepci de blană și caftan negru, acuzați că le strică PR-ul evreilor „civilizați„, adică francofoni și cu cravate. La urma urmei, evreii respectivi, cu tot cu „civilizația„ lor second hand, cu școlile lor de dans și bune maniere și bunele lor intenții de cooperare civilizată cu ocupantul nazist, au urcat în trenul spre Birkenau împreuna cu „țiganii„ lor păroși purtători de caftane, în funcție de listele furnizate ocupantului tocmai de organizațiile lor comunitare, așa cum Occidentul de azi poate avea încredere în „clasa politică„ de la Port Bucharest pentru a colabora metodic și european la o gestionare biopolitică mai eficientă a populațiilor carpatice suspecte de baroc stalinisto-fascist.

Dat fiind faptul că subtilitatea rareori pune popoare întregi în mișcare, singura cale de salvare pentru poporul român ar fi o inversare radicală a mecanismului rasist: înlocuirea rasismului „descendent„ îndreptat împotriva „țiganilor„ (adică: împotriva propriului trecut rural-eurasiatic) cu un rasism „ascendent„, îndreptat împotriva stăpânilor coloniali occidentali, și în primul rând împotriva lumii anglo-saxone. Faptul că până acum românii nici n-au reușit să popularizeze vreun echivalent daco-roman al cuvântului „gringo„, spre a desemna, spre deosebire de generalitatea neutră a „străinilor„, rasa ocupanților alfa, îmi inspiră mari dubii în privința capacității lor de a scăpa de exterminare, în condițiile în care nivelul lor de ocupație mentală, de reeducare masochistă în spiritul identificării fantasmatice automate cu stăpânul sadic și cu plăcerea lui, merge mult peste toate glumele proaste din Fifty shades. Ura de sine dezvoltată de românii hipnotizați de Occident sub forma diabolizării țigănimii o să-și găsească concluzia logică în sinuciderea colectivă denumită pudic „integrarea euroatlantică„.

Autor: Raoul Weiss

Herald Home

Acest articol a fost publicat în TIGANI. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Raoul Weiss: EU macht frei sau de ce românii sunt totuși țigani

  1. remi's avatar remi spune:

    Greseala este a parlamentarilor nesabuiti si cretini care au acceptat definitii stupide despre etnia tiganilor . Nu pot sa cred ca santem mai idioti decat tiganii. De cand sant pe pamant tiganii fura , fac spaga , cersesc si mai ales au in gandirea lor ca ei trebuie sa fie altfel decat noi . Si atunci ,de ce nu ii lasam asa cum sant si le zicem in continuare TIGANI . Complicam lucrurile si ne plecam capul la toti imbecili si cretini des analfabeti si nu avem curajul sa zicem Ajunge .Santem mai multi decat orice minoritate si mai puternici . Ei ar trebui sa respecte legile noastre si hotararile noastre , dar acuma ii inteleg : santem un neam putred de fricos deci vor face cu noi ce vor , ca de , au de unde invata : mafioti nostri .Tu cat mai ai degand sa acepti acesti mafioti , ca de acolo pleaca toata treaba.

Lasă un răspuns