Educația adevărată

Într-o mănăstire de la marginea unui oraş, era un maestru foarte iubit de discipolii lui și de toată lumea. Într-o zi, s-a obesrvat că dispăreau tot felul de lucruri din mânăstire și din jurul ei. O parte dintre discipoli au urmărit cu atenție ce se întâmpla și au descoperit că unul dintre cei nou veniți fură. I-au spus asta imediat maestrului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, nu a fost pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva discipoli s-au dus la maestru să se plângă şi i-au spus acestuia:
– Noul venit fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l alungați imediat, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
– Maestre, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu? Cu ce am greșit?
– Cu egoismul vostru!
– Cum așa maestre, nu înțelegem, spuseră ei mirați.
Privindu-i cu blândeţe, înțeleptul le-a explicat discipolilor săi:
– Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de toată lumea, va deveni apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Noul venit, când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea înțeleptului, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri s-a oprit din furat, fiindcă, aşa cum spusese şi maestrul, de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.
Oare nu e dovada supremă de compasiune atunci când îi dorești binele și îl ajuți pe cel care ți-a greșit?

Acasa

 

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns