Am decis să vă aduc în primire o serie de subiecte numai bune de citit seara, ceva mai dificile pentru cititorul obişnuit cu articole prin care curge numai mierea şi energia pozitivă. Vă spun sincer că mi-ar plăcea să vă testez puţin încrederea şi nivelul de acceptare cu privire la cele scrise.
Înainte de a ne aventura pe tărâmuri ceva mai intime, ţin să vă avertizez că articolul de faţă conţine niscaiva cuvinte obscene, necesare prezentării de ansamblu. De asemenea, menţionez că am încercat să păstrez o atitudine cât mai centrală cu putinţă, fără a intra în detalii şi exemple… de natură fizică. Pentru asta există spaţiile incomode din romanul de debut la care lucrez.
S-a vorbit enorm despre sex. Nu există om care să nu-i cunoască misterul. Drept urmare am să împărtăşesc şi eu două-trei vorbe despre acest demon al zilelor noastre. Nu mi-ar plăcea să credeţi că rădăcinile prezente în cartea pe care v-o pregătesc, crescute dintre coapsele personajelor, au ajuns acolo din pură întâmplare. Nimic nu este întâmplător.
Dacă în vremurile trecute sexul era considerat un act iniţiatic, necesar apropierii de lumile subtile ale universului, astăzi acesta a devenit un fel de glumă proastă, un subiect banalizat şi dus în ridicol. În această lume fermecătoare pe a cărei spate ne ducem traiul, cea mai importantă inţiere pe care o mai poate oferi sexul se referă la acceptarea unui individ ca parte dintr-un grup şi la dăruirea unor povesti deformate excesiv, numai bune de spus prietenilor la o gură de bere. Dar ne aflăm în faţa unui rezultat care nu poate fi condamnat. La fel cum nu putem condamna nici faptul că sexul este o afacere parcă tot mai înfloritoare. Să fim serioşi… credinţa a fost transformată într-o sursă de venit de foarte multă vreme şi asta nu pare să fi oprit mulţimea din a o urma orbeşte. Şi totuşi care-i treaba cu demonizarea sexului? Să vedem… sexul propriu-zis nu este un demon, cum mulţi ar crede. Demoni sunt cei care îl duc în derizoriu sau îl folosesc pe post de scuză pentru nenorociri dintre cele mai diverse. Păcat că nimeni nu mai face diferenţa.
Educaţia primită în primii ani ai vieţii este foarte importantă, iar dacă un copil este invăţat să asocieze sexul cu păcatul, organele sexuale cu poarta spre dezlănţuirea tuturor relelor, atunci acesta îşi va păstra o convingere nu tocmai benefică pe tot parcursul vieţii. Realitatea are obiceiul de a se depărta de credinţele noastre. Fie că viitorul adult va accepta sau nu, nevoia de a se apropia de un alt trup pentru a-i simţi căldura specifică va apărea în ciuda ideilor personale. Şi atunci se va ivi acea formă de vinovăţie cu privire la un act perfect normal, teama de a nu se lăsa pradă nebuniei temporare, îndepărtându-se astfel de calea cea dreaptă. Ar fi cazul ca fiecare părinte să înţeleagă cât este de greşit să inoculeze ideea conform căreia funcţiile fizice sunt dezgustătoare.
Nu este greşit ca doi îndrăgostiţi să-si exprime iubirea. Greşeala intervine atunci când o persoană din afara lumii lor le invadează intimitatea pentru a-i opri din mersul firesc al lucrurilor. Este greu de crezut că în ziua de astăzi mai există oameni care duc mana la gură, în semn de şoc, la vederea unor scene de nuditate… şi asta nu într-un oarecare film de duzină, ci într-un proiect artistic. Trăim într-o lume bolnavă în care ştirile sângeroase reprezintă informaţiile vitale numai bune de transmis către toate sursele, în miezul zilei, în vreme ce concretizarea unei viziuni artistice care se întâmplă să aibă de a face cu sexualitatea, parte din noi, este prezentată exclusiv în locurile ferite neiniţiaţilor. Oamenii urmăresc cu spume la gură prezentarea detaliată a unei crime, dar îşi duc ruşinaţi mâinile la ochi la vederea unui trup gol… sau pretind că fac asta.
Trăim vremuri tulburi. Parcă nu mai există cale de mijloc. În marea lor majoritate, cuplurile de îndrăgostiţi se împart în două grupări foarte diferite. Pe de o parte avem de a face cu cei care ocolesc sexul, privindu-l ca pe întruchiparea Satanei. Pe de altă parte ne lovim de acele cupluri care, crezând că i-au pierdut esenţa, dau vina pe răceala partenerului şi încep să-şi caute sensul alături de altcineva. După cum ştiţi, extremele nu au fost niciodată bune. Ne împiedicăm, în ambele cazuri, de o gândire profund dăunătoare atât pentru relaţie, cât şi pentru cei subjugaţi acesteia. Să nu credeţi că vă recomand o gândire de tipul “pizdă ca gagica mea nu găseşti la nimenea”. Este o prostie să ne imaginăm că o relaţie ajunge să fie bătută în cuie de la sine. Treaba stă în felul următor. Sexul este parte crucială în relaţia de cuplu şi nu doar pentru că acesta întăreşte încrederea între parteneri, ci pentru că actul în sine menţine tensiunea acumulată pe parcurs într-un punct favorabil. Când cei doi ajung să experimenteze dragostea în cel mai sublim mod, prin dăruirea totală celuilalt, relaţia atinge perioada cea mai frumoasă. Să iubeşti un trup dezgolit este la fel de important ca afecţiunea pe care eşti nevoit să o dăruieşti sufletului celuilalt. Vedeţi voi, chiar dacă faţa spirituală a omului este formată din energie pură, iar trupul este doar un vehicul adaptat locului în care a luat naştere, asta nu înseamnă că nu există o legătură intensă între cele două. Aceste elemente se completează reciproc. Ambele pavează drumul pe a cărui potecă se înlănţuie îndragostiţii, unul în altul, pentru ca în cele din urmă să devină o singură entitate perfectă.
Paradoxal, sau nu, suntem înconjuraţi de pornografie, de imagini care transformă omul într-un mecanism conceput doar pentru sex, iar asta îndeamnă la introvertire. Este foarte ciudat. Parcă tot acest demers de a banaliza sexul a făcut ca nivelul de ruşine al oamenilor să crească simţitor. Femeile se tem să nu fie considerate curve. Bărbaţii se tem să nu se lovească de curve. Şi aici mă refer la persoanele care au ajuns la maturitate, bineînţeles. Noi, cei tineri şi nebuni, suntem bombe cu ceas gata să-şi stropească partenerii cu consecinţele iubirii fizice. Asta până când deprindem calităţile nefericite ale celor mai mari, devenind astfel asemeni lor. Speriaţi să nu rămânem singuri, dar scârbiţi de compania altei persoane.
