Nu știu alte popoare cum sunt, însă românul e bun la toate. Se pricepe la orice. Pune gresie, parchet, dă cu lavabil, pune și tapet. Se pricepe și la electricitate și la instalații sanitare și la tâmplărie. Pan’ la urmă cât de greu poate să fie? E bine să fii om gospodar, să le rezolvi pe toate în casă. Scutești un ban, și așa traiul e greu. Sau cheltuiești mai mult când arzi instalația electrică sau când iti inunzi vecinii.
Însă nu e doar atât, românul mai are și alte specializări, toate obținute fără frecvență.
Poate fi medic generalist, cel mai adesea. Știe întotdeauna ce medicamente trebuie să ia. Asta după ce a pus și diagnosticul, evident. Cunoștințele nu le folosește doar pentru sine, le aplică și pe ceilalți membri ai familiei, le împărtășește și vecinilor sau cunoscuților care se confrunta cu o problemă medicală.
Poate fi și pediatru și puericultor, cu condiția să aibă copii. Măcar unul, deși ideal ar fi să aibă mai mulți. Părinte fiind, devine expert în îngrijirea, hrănirea, imunizarea și dezvoltarea copiilor. Dă sfaturi din experiența sa, nu bazate pe studii sau cercetări. Dar faptul că este părinte, il face deja un expert în măsura sa-si spună punctul de vedere.
Românul a devenit și nutriționist în ultima vreme. Toată lumea care a ținut cură de slăbire, a făcut niște sport și si-a schimbat stilul de viață a devenit expert in nutriție. Nu trebuie să fii medic, e de ajuns să citești 5 cărți și sa rasfoiesti câteva site-uri din SUA și ești pregătit cu sfaturile. Dacă ai mai scris si o carte în domeniu, devii un fel de guru în ale slăbitului.
Românul este și psiholog. La cafea, la televizor, în parc, oriunde e loc, neştiind că pentru terapie există un cadru terapeutic. Câteva întrebări, grimase pline de subînțeles, câteva notițe și gata terapia. Sunt atâtea cărți cu tehnici terapeutice pe piața, așa că oricine poate fi psiholog. Cât de greu poate fi să asculți și să dai sfaturi?
Româncele sunt vestite pentru frumusețea lor. Ăsta nu mai e un secret.
Probabil că ăsta e motivul pentru care toate devin prezentatoare și asistente tv. Rârâite, sâsâite, stâlcitoare de limbă maternă, nu contează! E nevoie de dorință și ambiția de a-şi depăși condiția.
Românul este și cadru didactic. Suplinitor ce-i drept, dar primește dreptul de a instrui și modela o generație de copii. Ce poate fi atât de greu? Oricine știe să ceară un conspect din manual, să asculte și să pună note în catalog.
Și ne mai întrebăm de ce nu învață copiii noștri, de ce nu au modele sanatoase? Oare de ce s-ar mai obosi când văd că, fără sa-ti tocești coatele și neuronii prin scoli, poți să fii cine vrei tu?
