Eibenthal este un sătuc din sudul judeţului Mehedinţi şi este una dintre puţinele aşezări cu nume germanic din ţara noastră care găzduieşte cea mai mare comunitate de cehi din România. Cehii au venit în România în urmă cu două secole, iar acum comunitatea numără în jur de 300 de persoane. În perioada interbelică, satul număra peste 800 de suflete. Asemenea comunităţi de cehi se mai găsesc în România în judeţele Caraş-Severin, Arad şi Timiş.
Pentru că este o localitate izolată, maşina cu pâine vine de trei ori pe săptămână de la 20 de kilometri distanţă, din Sviniţa. Aşa se face că, potrivit unui obicei local, oamenii îşi agaţă plasele cu banii pentru pâine pe stâlpii din faţa caselor, iar şoferul lasă pâinea, şi după caz, restul de la bani în plase, scrie Adevărul.
„Procedăm aşa pentru că altfel nu se poate în zona aceasta, nu sunt magazine. Pot să spun că acest obicei a devenit o tradiţie în localitatea aceasta. Luăm plasa, verificăm banii, este scris şi un bileţel pe care îl citesc, după care punem pâinea. Nu s-a întâmplat niciodată să se fure din plasă nici pâinea, nici banii“, spune Iovan Giurşa, şofer de cinci ani al maşinii de pâine pentru sursa citată.
Povestea satului ceh unde nu se fură l-a fermecat iremediabil şi pe Gheorghe Lungu, profesor de matematică la şcoala din Eibenthal, pe care nu îl supără deloc naveta de la Turnu Severin, ba dimpotrivă, mărturiseşte că este o reală plăcere să ajungă în acest colţ al judeţului. „Este o comunitate închisă şi, pentru că viaţa e grea, au înţeles să se ajute unii pe alţii. Nu se fură, maşinile nu sunt închise, bicicletele stau pe marginea drumului. Nu este doar povestea cu plasele, dacă vă uitaţi cu atenţie sunt nişte cârlige sudate pe stâlp, adică cineva s-a gândit că aici se pun plasele şi a venit şi a muncit ca să fie comod pentru toată lumea, să fie comod pentru bătrâna care îşi pune plasa aici“, spune profesorul Gheorghe Lungu.
Ca fapt divers, poliţia din zonă nu a înregistrat niciodată în acest sat o faptă de natură penală sau contravenţională.
