Mărturisesc că m-am simţit alintat de un viguros fior de duioşie aflând că Marean Vanghelie strângea semnături pentru candidatura (independentă, bien compris ) Elenei Băsescu la Parlamentul European. Cum altfel ar putea fi cineva întreg în cuget aflând despre întâlnirea celor două majore şcoli de gândire, Vanghelianismul şi Ebanismul? Inima porneşte în galop, mâinile prind a tremura de emoţiune, iar ochii lăcrimează mişcaţi de peste măsură tulburare. Ce bucurie mai mare poate fi, ce adânc sentiment de plenară exaltare decât primirea veştii că cele două copleşitoare inteligenţe ale naţiei s-au adunat pentru împingerea în faţă, pentru zguduirea întru prosperitate, pentru buşirea înspre mai bine a norodului, a patriei, ba… ce zic eu! a Europei! Nimic nu mai poate sta în calea binelui care va să vină acum că Şcoala de la Zăbrăuţi a întâlnit conceptele Şcolii de la Murfatlar!
Un mic detaliu mai avea rezidenţă cu acte în regulă în această colosală ştire: semnăturile aşezate pe lista care stătea zălog al vremii celei noi erau strânse pe parale. Ca să fim precişi – cum ar spune maestrul Marean- cei care semnau pentru binecuvântata candidatură a sclipitoarei fiice a celui mai băsesc dintre pământeni, o făceau contra cost. Şi mai concret, cinşpe lei pe semnătură, încash de numerar – ca să rămânem tot în expresia vangheliană.
Dorninc să aducă şi el niscaiva adnotări la preţioasa informaţie despre întâlnirea (sub formă de listă de semnături) celor două cugete, fostul preşedinte al României, minunatul, încântătorul, seducătorul, admirabilul Traian Băsescu emană şi el o adâncă şi plină de susbstanţă reflecţie:
“Daţi-mi un colţ de stradă… hăhă… pentru 3 euro semnez şi eu pentru oricine!”
Ce minunată descriere a prinţipurilor! Câtă concizie a enunţurilor! Ce fără de pereche definire a sistemului de valori!
“Pentru 3 euro semnez şi eu pentru oricine!” – încântător! Magnifică expunere izbuteşte aici magistrul în atât de puţine cuvinte! Cine altcineva ar fi reuşit să descrie atât de sintetic abolirea oricărei ideologii, evacuarea oricăror exigenţe, abrogarea completă a criteriilor şi expunerea în sistem de mercurial a întregului său de valori, evaluat, cu matematică rigoare la fix 3 euro!
E mai presus de orice contestare că opţiunile electoratului român, de atâtea şi atâtea ori, au fost mai degrabă de doi bani, iar re-evaluarea propusă de maestrul Traian Băsescu nu reprezintă concluzia unui acut proces inflaţionist, ci reflecţia aspiraţiei spre mai bine. 3 euro şi fostul preşedinte al României se arată dispus să semneze pentru oricine. Minunat exemplu de pragmatism şi rigoare a criteriilor, admirabil. A fost preşedinte al României vreme de zece ani! Iar dacă se va găsi cineva să-mi obiecteze că e doar o vorbă, aruncată aşa, pe scări, atunci e şi mai încântător să constaţi că zece ani am avut un preşedinte care arunca aşa, pe scări, vorbe de felul ăsta. Ca şi cum n-am fi ştiut deja, ca şi cum nu am fi văzut şi auzit atâtea în aceşti zece ani.
P.S. Iubitorii pupători de dos băsesc se pot mângâia pe mai departe cu gândul că “Băsescu a condamnat, totuşi, comunismul”. Pe bune! A fost acum câţiva ani o şuşă, la Parlament, au citit unii o chestie despre asta. Chestie pe care au scris-o tot ei, că au primit bani ca s-o scrie.
