Scrâşnetul foraibărului ruginit

Marian Rãdulescu

Parcă mai ieri eram în efervescenţa alegerilor prezidenţiale. Şi urmăream disputa dintre cei  doi candidaţi: Victor Ponta şi Klaus Johannis. După primele confruntări televizate, nu-i dădeam mari şanse lui Johannis. Pentru că prestaţia sa extrem de slabă era ultimul lucru ce trebuia să caracterizeze un preşedinte al României. Adică omul care trebuie să reprezinte România în lume. Iar cota sa în sondaje era una pe măsură. Adică extrem de slabă.

Însă în turul doi al alegerilor s-a întâmplat ceea ce ştim cu toţii: manipularea electronică, prin sondaje şi exit-poll-uri, manipularea românilor din străinătate(diaspora) plus pregătirea unui „maidan” românesc ce urma să se desfăşoare dacă rezultatul votului n-ar fi ieşit „cum trebuie” au constituit un cumul de factori care a înclinat balanţa în favoarea lui Johannis. Cei turbulenţi şi recalcitranţi de felul lor au manifestat pe străzi, zbierând în gura mare că „şi-au luat ţara înapoi”. Iar oamenii liniştiţi şi aşezaţi, ce constituie majoritatea populaţiei, sătui de preşedintele-delincvent Băsescu şi de manifestările sale golăneşti au privit „ieşirea la zar” a lui Johannis ca pe un lucru benefic, fiind convinşi că neamţul este om serios şi pus pe treabă, pe „lucrul bine făcut”. Oare?

Imediat după ce a fost ales, „obersturmbahnprasident” a pornit spre Statele Unite, împreună cu soţia, într-o scurtă „călătorie de vacanţă”. O „destinaţie de vis”: Long Beach. Cei care sunt raţionali din fire şi care  cunosc pragmatismul american şi-au dat seama imediat că Johannis a fost supus unui proces intensiv de instruire, pentru a deveni preşedintele-robot atât de necesar americanilor în România. Care să execute întocmai, la timp şi mai ales în linişte deplină tot ce vor americanii în spaţiul carpato-danubiano-pontic: 1) dominaţia deplină a marilor corporaţii, implicit subjugarea completă a economiei româneşti; 2) stoarcerea unei părţi de 2% din PIB-ul ţării pentru cheltuielile necesare NATO; 3) asigurarea liniştii necesare( a se citi eliminarea oricărei opoziţii anti-americane) pentru ca România să fie o importantă bază de atac contra Rusiei şi să furnizeze „carnea de tun” necesară viitorului conflict.

Preşedintele-robot şi-a învăţat bine lecţia. Astfel, nici n-a trecut bine mahmureala sărbătorilor ce au marcat începutul de an 2015, că Johannis a convocat de urgenţă clasa politică românească şi a obţinut de la aceasta acordul ca 2% din PIB-ul României să fie destinat apărării. Adică NATO, ca să respectăm realitatea deja existentă. Iar la sosirea echipei de „ceauşi împărăteşti” condusă de coana Victoria Nuland, Johannis s-a prezentat cu un „guguloi” bifat în agendă şi a putut să-şi ia angajamentul solemn întru „eradicarea corupţiei” pe plaiurile mioritice.

Zis şi făcut. De-abia a plecat coana Victoria şi gaşca din România, că „Werni” a anunţat în prima sa conferinţă de presă că această „luptă contra corupţiei”va căpăta noi dimensiuni. Cu o voce scrâşnită, ce nu lăsa loc de comentarii sau drept la replică. O voce care se voia a fi autoritară, dar care, pentru cunoscătorii mecanismelor de orice fel, era scrâşnetul unui foraibăr ruginit. Un element care cedează la primul efort mai mare, deschide uşa şi lasă casa vraişte…

Fără întârziere, DNA a început o campanie furibundă care continuă şi în prezent. Procurorii şi mascaţii au început să-i ridice pe toţi infractorii cu ştaif care, la adăpostul funcţiilor ce le deţineau, au prăduit bugetul acestei ţări. Această campanie continuă şi în prezent; mass-media românească nu mai pridideşte să ne anunţe, de dimineaţa până seara târziu, de noi arestări, de noi puneri sub acuzare. Practic, pe toate canalele TV şi în presă nu mai este loc pentru alte ştiri.

La prima vedere se poate spune: da, este bine că DNA, ca instituţie a statului, a pornit cu hotărâre la această operaţiune de curăţenie, de altfel extrem de necesară. Cu următoarea condiţie: justiţia şi celelalte organe abilitate să-i trimită pe aceşti indivizi acolo unde merită. Adică după gratii. Şi-mai ales!- să le confişte averile dobândite fraudulos iar valorile obţinute să treacă în bugetul şi patrimoniul statului. Numai aşa putem vorbi de o normalizare a situaţiei în România. Oare aşa se va întâmpla?

Din păcate, NU ! Tot acest val de arestări operate de DNA doar pe baza unor simple denunţuri, plimbarea arestaţilor cu cătuşe la mâini prin faţa numeroşilor reporteri, precum şi prezentarea pe canalele TV de dimineaţa până seara au următoarele scopuri: 1) să întemniţeze pe toţi demnitarii care pot fi incomozi pentru noua ordine ce se făureşte; 2) să inducă în rândul populaţiei o stare de mulţumire că, în sfârşit, se face ordine. Şi de teamă, prin inducerea ideii că „braţul lung al legii” te poate ajunge oriunde. Totuşi, cum DNA îşi face treaba „româneşte”, adică de mântuială (vezi caprele lui Toni Greblă), nu este decât o copie jalnică a GESTAPO-ului german sau a NKVD-ului sovietic.

Aşadar, noul „univers concentraţionar” ce se pregăteşte este pasul spre un nou totalitarism, în care toată suflarea românească are o singură menire: de a se prosterna în faţa „mantiei din dungi şi stele” a unchiului Sam. Acest totalitarism este necesar pentru funcţionarea ireproşabilă a noului „plan Barbarossa” conceput de americani pentru atacul asupra Federaţiei Ruse.

Cu alte cuvinte, să ne pregătim de război împotriva Rusiei. Să trimitem tineretul ţării la moarte pentru interesele americane. Nu pentru a apăra ţara, cum ne spunea de la tribuna prezidenţială Klaus Johannis cu al său scrâşnet de foraibăr ruginit. De fapt, România nici nu ar avea cu ce să se apere. Cu trei-patru batalioane şi cu o logistică extrem de precară, această armată nu ar putea face faţă unui război modern. Şi atunci?

Rezultă că americanii, pragmatici cum îi ştim, au un plan desprins din tacticile armatei Imperiului Otoman: atacul în valuri. Militarii români, slab pregătiţi, vor fi aruncaţi în luptă în primele valuri, pe post de başbuzuci şi akingii. Adică rolul lor este să se sacrifice, provocând pierderi inamicului, slăbindu-l prin hărţuire. Moment numai bun să intre în luptă, pe post de ieniceri, militarii americani. Bine dotaţi, bine pregătiţi, luptând cu un inamic deja slăbit, au şanse mari la victorie. Aşa cred americanii, în grandomania lor. Ei uită că Rusia, la capitolul război, a fost şi este o mare surpriză….

Acesta este ţelul preşedintelui Johannis: să ne bage în viitorul război pe post de başbuzuci şi de akingii. De aceea preşedintele Johannis s-a dus în vizită la polonezi şi-mai ales-la ucraineni. Cu scopul ca, alături de aceştia, să  bage ţara în război. Tot ce a făcut în aceste două vizite demonstrează că lui Johannis îi pasă doar ca ordinele primite la Long Beach să fie executate fără cârtire. Nu-i pasă de fel de minoritatea românească din Ucraina. Nu-i pasă că se aliază cu un marţafoi care comite atrocităţi asupra propriului popor. Nu-i pasă că românii depun din greu contravaloarea birurilor de tot soiul la bugetul de stat, pentru binele NATO. Nu-i pasă nicidecum de românii care sunt minoritari în Ucraina, nici de problemele şi de drepturile lor.

Iată direcţia în care vrea să ne ducă Johannis, iată ce „lucru bine făcut” vrea să ne ofere! Iată sensul real al discursurilor sale, făcute cu o voce ca un scrâşnet de foraibăr ruginit! . Un element care cedează la primul efort mai mare, deschide uşa şi lasă casa vraişte…Iar prin casa lăsată vraişte intră şi se răsucesc cu mare zgomot toate furtunile vremii, până când aceasta se va nărui într-un morman de ruine!

Iar poporul român, rămas sub cerul liber, fără a sa casă, va dârdâi în bătaia vântului rece şi va fredona:

„ Deschide, deschide foraibărul, foraibărul…la cort !”

http://www.acs-rss.ro/