America este din ce in ce mai izolata, iar procesul dedolarizarii la nivel mondial este atit de accelerat, incit nu permite americanilor sa construiasca mecanisme de compensare a pierderilor uriase care vor survenii in urma acestui proces… Un dezastru de proportii inimaginabile, pe care sincer nu l-as fi dorit sa ruleze cu asa o rapiditate, pentru ca este foarte greu de prevazut reactia americanilor, carora nu le-a mai ramas decit amenintarile proferate la adresa conducerii acestor aliati si transportul capacitatilor militare in vederea deschiderii unor teatre de razboi, care in final sa duca la necesitatea contractarii de imprumuturi de catre tarile implicate in potentialul razboi “alaturi” de SUA, sau asa zise aliate ale lor, care ar trebui in viziunea americanilor sa deruleze razboiul la granitele lor…
Americanii incearca pe toate canalale diplomatice si mai putin, sa convinga aliatii ca nu este o solutie apropierea financiara de China si Rusia, chiar daca este o tentatie mare si o zona avida de investitii si cu consumatori in numar ridicat.
Este o miscare finaciara “seismica” in defavoarea dolarului american, pe care il au la dispozitie si institutiile criminale financiare mondiale, FMI si BM. Lovitura dupa lovitura pentru americani, in ceea ce priveste aderarea aliatilor la AIIB, condusa de China, acesti aliati declarind ca este o “oportunitate fara rival” pentru economiile lor..
Punctul de referinta al acestui exod in masa al aliatilor Americii l-a constituit pozitia pro chineza a Marii Britanii, dornica sa fie membru fondator al acestei banci conduse de China.. dupa care au urmat celelalte tari, ca o miscare usor de anticipat pentru chinezi.
Reuters relateaza, printre altele:
“…and that means in short order Australia and South Korea will likely be on board and at that point, the stigma the US has created around membership will have completely disappeared (if it hasn’t already), opening the door for other US “allies” to join despite the bank’s alleged “low” standards.”
Cea mai mare problema este ca, intr-un timp extrem de scurt, aliatii americanilor, au dovedit totala lipsa de incredere in SUA si sistemul lor financiar, dar si in deciziile in plan international care nu au nici o legatura cu redresarea economica ci mai degraba cu distrugerea, in vederea refacerii dupa un model creionat de americani. Odata pierduta increderea orice proces devine inutil si neavenit, atunci cind discutam de finante…
Ministru de Externe japonez a declarat ca apropierea de China, “vine ca un fenomen normal in zona si va privii cu seriozitate aplicatia pe care o va face la institutiile asupra carora SUA are unele reticente”, pentru a da senzatia SUA, ca respecta in continuare relatia cu americanii, ceea ce este o problema de diplomatie. Ministrul de Externe chinez a fost intrebat despre acest exod in asa masura si daca exista posibilitatea ca si alte tari sa adere la banca condusa de China si care ar urma sa deruleze investitii majore in infrastructura in Asia. El a raspuns scurt: “lista este deschisa pentru aderare”.
„They have all already expressed that they are contemplating the issue at hand,” ministry spokesman Hong Lei told a daily briefing. „We are open to them making the relevant decision.”
Ministrul de Finante japonez, Taro Aso, si-a exprimat disperarea fata de economia nipona, din primul interviu de la Tokyo, el spunind ca a luat in considerare aderarea la AIIB, si va adera daca “China ar putea sa garanteze niponilor un mecanism credibil de furnizarea imprumuturilor”. Deci este clar ca japonezii nu mai pot obtine de la americanii nici banii tipariti si nici alte garantii, dar mai ales banii pe care americanii ii datoreaza japonezilor.
Hegemonia Americana in zona, este pe sfirsit.. iar premierul japonez Abe, declara ieri:”AIIB este total diferita fata de FMI, BM si ADB”.
Guvernatorul Bancii Centrale a Japoniei(BoJ), Koruda, nu a dorit sa comenteze la intrebarile puse de reporterii de la Bloomberg, spunind ca este foarte”busy” cu cumpararea de stocuri…
Reactia americanilor in aceasta situatie disperata, in care se asteapta ca sume imense de dolari sa revina in tara, iar corporatiile americane multinationale sa arunce si ele pe piata americana sume incredibil de bani pe care le au acum la saltea, odata cu cresterea dobinzii anuntata de Janet Yellen, incepind cu Iunie, in vederea obtinerii unor dobinzi mai mari decit la procurarea sumelor si alimentarii mecanismelor speculative.
Daca Rezervele Federale se tem ca nu au inflatie, americanii sint pe punctul sa o aiba din plin, chiar daca in acest moment au retras banii de pe piata interna si au imprumutat marile corporatii care la rindul lor au blocat banii, in final ducind la o crestere majora a dolarului, pe piata.
Cresterea dolarului american este o problema politica si dovedeste ca SUA nu produce si nu poate exporta pentru a mentine un echilibru, iar clasa politca are nevoie de un dolar puternic, prin care sa poata cumpara din anumite tari, produse la un prêt mai mic, raportat la salariile americanilor, care dintre ei mai au inca ceva de lucru, ceea ce aduce linistea dinaintea furtunii, americanii avind posibilitatea sa cumpere mai ieftin, fara ca ei sa produca ceva.. Acest aspect poate fi viabil pe o perioada limitata, dar renuntarea la productia interna, nu poate aduce in final decit somaj si afectarea factorului principal in ecuatie si anume, consumatorul, fara de care nici o economie de pe glob nu poate supravietuii, dar care deocamdata traieste in America, la Terapie Intensiva din punct de vedere financiar…
Adrian Cosereanu
