Fără bani, să mori cu dreptatea-n mână
Noul Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conține o serie de inadvertențe și greșeli impardonabile comise de juriștii care l-au conceput, la fel cum s-a întîmplat și cu celelalte coduri, respectiv cel civil, penal și de procedură penală. La art. 13 alin. (1) s-a prevăzut că „Dreptul la apărare este garantat”, ca imediat după aceea, la alin. (2) să se stipuleze: „Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și sustinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.” În concluzie, cei care au pierdut la instanța de fond au fost împiedicați de către judecători să apeleze la calea atacului – recurs sau apel -, dacă n-au avut bani de avocat.
Justiție pentru cei bogați
Prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, Curtea Constituțională a costatat că „dispozițiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3), cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituţionale”. Decizia a fost formulată ca răspuns la excepțiile de neconstituționalitate invocate de părțile din mai multe dosare ale Curților de Apel Timișoara, Constanța și Suceava, care au fost împiedicate de către judecători să-și exercite dreptul la apărare. În motivarea excepției s-a criticat încălcarea accesului liber la justiție și dreptul la apărare al fiecărui cetățean, întrucât lipsa posibilităților financiare, care împiedică apelarea la serviciile unui avocat, nu ar trebui să ducă la anularea unei cereri de atac a hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Petenții s-au plâns Curții că aceste dispoziţii legale le înfrâng voinţa de a se apăra singure, drept fundamental garantat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 6 par. 1) și a art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României: „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”, respectiv: „Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.
Front comun împotriva justițiabililor români
Înainte de declararea neconstituționalității articolelor la care ne referim, conform uzanțelor, Curtea Constituțională a solicitat câte un punct de vedere din partea celor doi președinți ai Parlamentului României, Guvernului și Avocatului poporului. Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu și președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, în bună tradiție românescă, nu s-au oboist să formuleze vreun răspuns, puțin păsându-le de drepturile încălcate ale românilor. Nici Victor Ponta, șeful Guvernului, nu și-a pus în joc vastele cunoștințe în drept atestate printr-un doctorat, făcându-se că plouă. În ceea ce-l privește pe Victor Ciorbea, așa-zisul Avocat al poporului, acesta nu s-a putut abține să nu dea în gropi, susținând că dacă justițiabilul n-are bani, trebuie să i se îngrădească dreptul la justiție. Ceea ce constituie un adevărat scandal față de normele europene în materie, de care ochiosul sindicalist-politician dovedește că habar n-are.
Conspirație antiromânească
Poziția exprimată pe aceeași temă de către Uniunea Națională a Barourilor din România, în calitate de amicus curiae, adică de prieten al Curții, de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate, nu ne surprinde, pentru că la mijloc este vorba despre bani. Despre foarte mulți bani, care pot ajunge din buzunarul justițiabilului în cel al avocatului, după cum dorește și președintele UNBR, Gheorghe Florea. Însă atitudinea perversă similară a două dintre universitățile naționale considerate de top, cele de drept de la București și Craiova, sunt un adevărat scandal. Care scandal demonstrează cu prisosință cam care este talia juriștilor ce formează cadrele de nădejde de mâine, ce vor împărți românilor dreptatea după cum au fost școliți.
Așadar, Curtea Constituțională le-a dat tuturor acestor pseudojuriști peste bot, constatând că „soluția legislativă criticată creează premisele transformării liberului acces la justiție și a dreptului la apărare în drepturi iluzorii, fapt care nu este de natură să conducă la consolidarea continuă, firească, a statului de drept, ceea ce atrage neconstituţionalitatea acesteia.”
