Pierzi timp.
Timpul fuge ca naluca…si tie ti se pare ca circuli cu trotineta.
Ti-a papat tot timpul sa faci ceva sau cineva iti mananca tot timpul.
Inchizi ochii si-ti revezi viata, momente de timp fara de intoarcere poate chiar lucruri ce nu ai avut timp sa le faci.
Pareri de rau.
Resentimente.
Ciudat dar uneori suntem stapanii timpului iar alteori parem sclavii lui.
Desi timpul e tot ala in timp ce noi evoluam.
Sau ar trebui sa evoluam.
Oare de ce?
Ma gandesc ca AMANAM.
Amanarea sau lasarea intentionata a lucrului bine facut pe mai tarziu e probabil ceea ce te face sa te simti mic, minuscul in cursa cu timpul.
Nu cred ca exista cineva pe lume care sa nu amane cate ceva.
E in noi adanc radacinat – doar o componenta umana.
Lasam pe mai tarziu ceea ce am putea face acum gandindu-ne ca avem resurse sa reluam ba chiar sa depasim un echilibru initial stabilit, un curs sau un plan minutios organizat.
Mare greseala.
Nu numai ca ne supraestimam cheful si doza zilnica de efort dar devenim furiosi fara a stii de ce cand de fapt doar noi am hotarat asa.
Amanam pentru a ne bucura de ceea ce dorim aleator si intamplator acum in loc de a ne oferi bucurii profunde si alese organizat.
Fa ce trebuie cand trebuie spunea cineva.
Suntem precum niste copii mari carora li se arata surprize de viata, rand pe rand si practic surprizele ne aleg pe noi in loc sa fie invers.
Amanam pentru placerea momentului.
E mai placut uneori sa socializez pe facebook decat sa continui proiectul X.
Si multitudinea placerilor astea se aduna si se tot aduna pana ajung UN PROIECT fara tinta care chiar daca-ti ofera placere pe moment, te duc fara indoiala si in timp relativ scurt la primele fraze ale acestui articol.
Ba mai mult, procedand asa creezi un obicei, rutinezi cai neuronale intr-un mod absurd obisnuindu-te SA AMANI.
Apoi desigur, amanam mai ales in cazul schimbarilor, necunoscutul nu ne atrage pe cand abiceiul de a amana e deja placut si cunoscut.
Amanam din cauza temerilor diverse de obicei exista aceleasi componente neprevazute legate mai ales de comportamentul oamenilor din jurul nostru.
Imi vine in minte acum ce mi se intampla in scoala, apoi in liceu si desigur facultatea si-a primit maximul de amanare.
Esti in clasa si trebuie sa faci sa fii atent sa scrii, sa fii cumva prezent ca doar esti prezent si profesorul se uita la tine.
Profesorul sau parintele sau colegul sau seful sau sotia sau sotul sau copilul sau vecinul sau preotul sau prietena sunt fiinte ce SE UITA LA TINE.
Faci ce faci si FACI.
Insa odata ajuns intr-un alt mediu, sa zicem acasa dupa ore, in loc a-ti reinprospata si organiza informatiile…. doar AMANI.
Lasa draga ca ma duc maine la banca.
Lasa iubitule ca avem timp sa facem asta saptamana viitoare.
Lasa ca putem ajunge la cimitir la ai nostri mai tarziu, ce mai conteaza o saptamana in plus.
Ce mai conteaza un timp in plus la cel deja ametit de amanare???
Din fericire avem in noi niste chestiute mici mici ce nu se lasa pacalite, tin cont si masoara, fac ce fac si atentioneaza iar sentimentul ce se instaureaza NU E UNUL PLACUT.
Poti amana o viata intreaga dar intr-un final NU E PLACUT de loc ba mai mereu resentimentele si intrebarile gen… Doamne, de ce n-am facut asta si asta ca doar aveam tot timpul din lume???
Si daca tu crezi acum ca e doar atat ..te inseli amarnic.
Din cauza amanarii ai senzatii de pierdere a increderii in tine, apoi resentimente pe termen scurt si lung transformate in obiceiuri daunatoare.
Dar cel mai important lucru de abia acum se intampla.
Imagineaza-ti o piramida.
Din bucati mai mici de treaba bine facuta, imagineaza-ti asa ca si cum toate sunt legate si daca lipsesc componente pur si simplu se darama, cade, nu exista.
Insiruiri de mici actiuni si lucruri necesare a fi facute … unul dupa altul, ele interactionand ba chiar nascand idei de viata, crampeie de viziune si gust de viitor.
Si din cauza amanarii tu ori lasi goluri in urma ta predispuse prabusirii imaginii generale ori pur si simplu -si e o mare tragedie aici – nu mai faci deloc ceea ce trebuia sa faci asa incat ceea ce trebuia sa se intample ca urmare a ceea ce trebuia sa faci NU MAI EXISTA.
Cineva candva asimila asta ca viata unor indivizi la fel in plane diferite, de fapt mai multe EU-uri ale tale ce respecta sau nu legile vietii, in parte sau chiar niciodata total… ele aveau o soarta diferita in momente diferite cu vieti si conjuncturi diferite bazate pe ce s-ar fi, s-a sau se va intampla….
Pur si simplu amanarea unor decizii iti schimba TOTAL viata.
Si fara indoiala amanarea acelor lucruri ce se pot naste doar ACUM iti modifica TOTAL viitorul.
Nu e de gluma, nu e filozofie ci doar un principiu nemuritor al vietii.
Pai si ce Dzeu sa fac sa nu mai aman???
Nu e chiar asa de simplu. In primul rand e clar ca indiferent de orice vei continua azi si maine si toata viata sa amani. Si eu si tu si mai ales cel ce-ti zice ca el niciodata nu amana nimic.
Insa.
Ceva se va regla, ceva se va prioritiza si cu urmari benefice imediate.
Daca nu vei fi in mare graba sa amani, daca vei vizualiza ce se intampla daca amani si ce se intampla daca NU amani.
Ba chiar poti negocia o amanare, micsorand timpul sau castigandu-l..tu stii cel mai bine.
Daca vei invata sa alegi placutul din orice ai putea face, ma indoiesc ca vei mai amana asa cum faci azi. Pentru ca orice lucru, oricat ar parea de greu sau stupid sau ciudat sau neplacut… are cu siguranta un aspect sau mai multe extrem de atragatoare pentru tine.
Muncesc ca sa castig bani.
Fac o groapa si uite mi-au aparut bataturi ca sa plantez un pom, pom ce va fi observat de el sau ea sau ei si ma voi simti bine cand ei vor spune WOWWWW sau cand pomul va da rod.
Frec la ceva sa curat si e tare ciudat ca nu-mi place as vrea sa fie curat deja ba chiar fii atent e deja curat…Doamne ce straluceste daca stiam ca va fii asa de la inceput il curatam mai repede…
Mie teama sa ma intalnesc cu ea pentru ca ma va masura din cap pana in picioare si va vedea si ceea ce eu habar nu aveam haha dar daca totusi va fi bine???…. o Doamne nu pot sa cred ca e atat de bine…. uite chiar ma iubeste…. ahhhh, am si uitat ca eu credeam ca eu sunt ca eu nu sunt ca eu poate si daca……
Amanare egal temeri plus placere aleatorie acum plus ceva lene plus ceva dorinta de confort sau dimpotriva lipsa dorintei de a parasi starea de confort…
Si vei amana mult mai putin daca pur si simplu iti setezi un arbitru – acel prof din scoala sau aceea mama de care iti era rusine sa amani sau acel sot caruia i-ai promis si trebuie sa te tii de cuvant sau pur si simplu ochii copilului tau ce asteapta o minune de la tine.
Si ca sa termin desi pe acest subiect se poate discuta la nesfarsit – a amana poate fi cateodata chiar de dorit, poate pur si simplu ceva din interiorul tau iti da un semnal de alarma ca NU e cazul sa faci, poate acum e doar un moment de redistribuire a creativitatii tale.
Oricum ar fi mama lor e actiunea, daca intarzii mult prea mult timp e clar ca e o amanare si doar atat, doar fa ce trebuie sa faci cand trebuie sa faci, cu cine trebuie sa faci si mai ales fa-o ACUM!
http://gandurileschimbaviata.info/
