Ce cunoaştem despre realitatea ideilor, despre rolul şi puterea lor ? Nu mare lucru. Uneori spuneţi: “Mi-a venit astăzi o idee minunată !”. În realitate, această idee este o fiinţă spirituală care v-a vizitat . Nu este numai un gând, ci o entitate vie care v-a străbătut fiinţa şi în loc să o păstraţi cu grijă, vă spuneţi: “Ce vor crede soţia, copiii, prietenii mei, dacă păstrez şi hrănesc această idee ?”. Influenţaţi astfel de opinia altora lăsaţi să pătrundă îndoiala, indecizia şi eroarea în voi, alungând acea fiinţă luminoasă care a venit să vă viziteze şi slăbiţi fiindcă aceste gânduri şi sentimente negative vă aruncă în sânge nişte substanţe ce vă contractă şi vă limitează. Dragii mei, de acum înainte, atunci când vă vizitează o idee luminoasă curăţaţi şi purificaţi totul pentru ca ea să locuiască în voi şi să devină ca un arbore care va da nişte roade minunate.
Unii vor spune că au multe idei, dar dacă sunt numai nişte idei pentru a câştiga bani, a obţine nişte puteri, a seduce femeile etc., aceste idei nu folosesc la nimic. Mulţi omoară ideile care nu vorbesc despre bani, bunuri materiale şi apoi nu înţeleg de ce inima şi creierul lor sunt goale, voinţa le este anihilată. Această stare provine din obişnuinţa ce şi-au format-o de a alunga, de fiecare dată, ideile luminoase şi divine ce au venit să îi viziteze… Trebuie să ştiţi că lumea invizibilă ne trimite fără încetare nişte unde luminoase, nişte influenţe spirituale. Dacă ştiţi să vă deschideţi pentru a le primi…, dar şi a le planta în voi ca pe nişte seminţe într-o grădină, veţi vedea mai târziu întreaga lume venind să se plimbe în acea grădină pentru a se hrăni acolo cu fructele coapte.
Fiecare om este legat de milioane de fiinţe superioare şi inferioare lui. Dacă gândurile, sentimentele şi faptele sale sunt cinstite şi curate, el ajută animalele, plantele, pietrele, deoarece fiecare stare, ce este pe cale să o traiască, se transmite la tot ce se află sub el. Dar cum este legat, în acelaşi timp, şi de fiinţele superioare, primeşte de la acestea nişte forţe benefice ce se revarsă în el prin acest lanţ viu şi neîntrerupt. Înţelepciunea, lumina, iubirea Îngerilor şi a Arhanghelilor ajunge la noi prin intermediul Iniţiaţilor şi a Marilor Maeştri. Aceşti curenţi divini nu rămân însă în noi, ei ne străbat şi coboară până la fiinţele situate sub noi şi legate de noi, până la vegetale, până la pietre apoi, datorită unui alt curent de circulaţie, aceste energii urcă de la mineral până la regnurile superioare ale naturii. Dacă vă legaţi, în mod conştient, de acest lanţ viu ai fiinţelor, sunteţi cuprinşi de bucuria, pacea şi liniştea pe care Iniţiaţii o poartă în ei.
Iată pericolul pentru oamenii care vor să fie independenţi, care îşi închipuie că rămânând separaţi, izolaţi, vor putea dirija totul în lume: ei se rup de lanţul viu al fiinţelor, nu mai au posibilitatea să extragă de aici nişte energii şi vor fi copleşiţi de dificultăţi. De unde vor mai primi ei elanul, inspiraţia, înţelepciunea, forţele necesare pentru viaţa zilnică ? Veţi spune că le vor găsi în ei înşişi… Da, poate pentru o lună, un an, dar îşi vor epuiza repede rezervele. Orgoliul, înfumurarea, voinţa lor de independenţă îi împing să taie această legătură ce îi uneşte cu fiinţele superioare şi nu mai sunt alimentaţi. Chiar dacă au început cu nişte proiecte vaste, ei trebuie să-şi înceteze lucrările fiindcă este imposibil să realizezi ceva măreţ dacă nu rămâi legat de lanţul viu al creaturilor. Este exact ca în cazul lămpii care este un simplu conducător şi nu poate lumina dacă nu este branşată la centrala electrică ce îi trimite curentul.
În realitate, fie că vrem sau nu, noi suntem legaţi, branşaţi, dar trebuie să stabilim mereu, în mod conştient, această legătură cu fiinţele superioare pentru ca să circule în noi un curent viu. Cel care se opune creării acestei legături îşi pierde, mai devreme sau mai târziu, lumina, forţa şi tot ce mai posedă. Omul poate fi puternic, poate face nişte minuni, dar el nu trebuie să uite că este un conducător al energiilor divine din înalt. El trebuie să-şi spună: “Înţelepciunea divină acţionează în mine… Lumea divină se manifestă prin mine…”, altminteri va pierde totul. Chiar dacă un om a fost un Iniţiat în trecut, dacă îşi închipuie că el singur este cauza faptelor sale şi că totul depinde numai de voinţa sa, el va pierde totul.
Atât timp cât nu dăm nimic, nu vom primi nimic, fiindcă pentru a primi trebuie să dăm, iar dacă dăm mai mult, vom primi mai mult. Dacă doriţi să obţineţi totul fără nici un efort, fără să aveţi nişte gânduri luminoase şi o iubire dezinteresată, nu veţi fi niciodată satisfăcuţi, chiar dacă posedaţi toate bunurile materiale, nu veţi cunoaşte niciodată sensul vieţii procedând astfel, nu veţi avea niciodată nici fericirea, nici lumina, nici libertatea, deci nici o mulţumire.
Cu cât veţi dărui iubire celorlalţi, cu atât mai mult veţi primi şi voi. Uneori, chiar veţi primi atât de multă încât abia o veţi putea suporta. Faceţi eforturi, lucraţi pentru a-i ajuta, a-i elibera pe alţii, pentru ca lumea invizibilă să vă elibereze pe voi înşivă şi să vă dea forţele ce vă vor permite să vă ridicaţi până la vârf. Drumul este foarte lung şi foarte dificil, nu vă amăgiţi. Aceia care pretind că pot ajunge imediat în vârf, într-o lună, în trei luni, se înşeală şi îi înşeală şi pe ceilalţi. Este imposibil. Pentru a fi capabil să îi instruim pe alţii, să devenim un Maestru, trebuie să studiem, să exersăm mult timp, să facem nenumărate experienţe. Acela care nu este deja pregătit trebuie să aştepte secole, înainte de a-i putea instrui pe alţii. Veţi spune: “Dar ne cereţi să îi ajutăm pe alţii, să îi eliberăm… vă contraziceţi !”. Nu, oricare ar fi nivelul la care aţi ajuns, îi puteţi învăţa pe alţii ceea ce ştiţi deja. Ceea ce nu trebuie să faceţi niciodată, este de a-i învăţa ce nu ştiţi voi înşivă şi nu sunteţi deocamdată capabili să realizaţi. Doi orbi care doresc să se dirijeze reciproc, cad în prăpastie. Am observat aceasta de mai multe ori.
Mulţi oameni cred că ştiu ce înseamnă sensul vieţii rămânând slabi, dezorientaţi, neliniştiţi… Ei nu înţeleg că adevărata cunoaştere este incompatibilă cu slăbiciunile, cu necazurile, cu neliniştile. A fi savant şi a acţiona ca un ignorant li se pare normal. Cel care cunoaşte cu adevărat sensul vieţii nu poate fi nefericit, exceptând necazurile altora, iar bucuria sa interioară se îndreaptă spre ei şi el pe umerii săi povara lor. Adevăraţii Iniţiaţi nu suferă niciodată pentru nişte motive personale, ei suferă pentru alţii. Cel care crede că poate cunoaşte sensul vieţii şi se simte totuşi nefericit, descurajat, deprimat, dezgustat, se înşeală, în realitate el nu ştie nimic sau posedă o cunoaştere incompletă şi teoretică.
