Mare supărare pe grupurile de oameni ai muncii că onor Senatul nu i-a lăsat pe ăi de la DNA să-l salte pe Şova. De fapt acum nu mai există “un grup de oameni ai muncii”, dar avem, în compensaţie, “tinerii frumoşi”. Tinerii ăştia frumoşi sunt, de fapt, o aplicaţie disponibilă exclusiv pe Facebook, iar povestea cu luatul ţării înapoi e o retrocedare care ar trebui privită cu mare circumspecţie după toate şmenuielile de la ANRP.
În cazul lui Şova majoritatea senatorilor prezenţi a votat pentru încuviinţarea arestării. Conform regulamentului Senatului, majoritatea celor prezenţi nu era suficientă pentru adoptarea hotărării, ci se impunea o majoritate alcătuită din voturile tuturor membrilor Senatului. Prevederea aceasta, prezentă în regulamentul Senatului, este în evident dezacord cu prevederile constituţionale, care la art. 76(2) prevede că legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii celor prezenţi. Mai departe începe o discuţie întreagă despre rezolvarea aspectului de neconstituţionalitate, sesizarea CCR şi necesitatea modificării regulamentului Senatului. Aici lucrurile stau astfel, conform art. 147 din Constituţie:
(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
[…]
(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Lucrurile sunt clare.
Nu mai e la fel de clar de ce răsteala “tinerilor frumoşi” nu a mai fost la fel de zgomotoasă întru apărarea statuluidădrept atuni când a fost vorba despre votul Senatului în cazul Vosganian. De fapt sintagma asta “apărarea statului de drept” e uşor tâmpiţică: adică îl aperi pe el statul de ăla… dreptul? Revenim. Avem două situaţii: Şova şi Vosganian. Hai să vedem cum stăm în fiecare dintre situaţii;
Şova- dosar de urmărire penală. Senatul nu încuviinţează arestarea, urmărirea penală continuă, instanţa se va pronunţa asupra vinovăţiei.
Vosganian – Senatul nu încuviinţează începerea urmăriri penale, majoritatea senatorilor votează împotrivă. Punct.
În treacăt fie spus, nu sunt de părere că Vosganian a comis vreo fărădelege. Decizia pe care a luat-o ca ministru mi se pare mai degrabă una politică şi nu găsesc blamabil faptul că a găsit potrivit să ofere anumite facilităţi unei companii româneşti. Dar dacă tot decidem să comparăm cele două situaţii, sub aspect procedural, hai să o facem corect. Şi indiferent ce părere am eu, hai să lăsăm instanţa să decidă asupra vinovăţiei. Oricum, e de notat că atunci când a fost vorba de votul în cazul Vosganian nu s-au mai poftit între ei, tinerii frumoşi, la ieşit în stradă.
Statul de drept, despre ne place să tot vorbim, presupune ceva mai mult decât distribuirea de cătuşe. Începe cu prezumţia de nevinovăţie (antipatic nu înseamnă vinovat, da?), cu respectarea legilor şi procedurilor. Transformarea chestiunilor legate de justiţie în materiale numai bune pentru o propagandă golănească nu are nimic de a face cu statul de drept, cu respectul faţă de lege. Regulile trebuie respectate cu egală măsură fie că e vorba de cei care ne plac, fie că discutăm despre unii care ne calcă pe nervi.
