Mâniat pe faptul că Prometeu furase focul sacru de la zei și că îi învățase pe oameni tainele meșteșugului și ale artelor, Zeus se hotărăște să trimită o nenorocire asupra oamenilor. Așa se naște Pandora.
Zeus poruncește lui Hefaistos (zeul fierar) să combine apă și pământ și să modeleze din amestec o fată extrem de frumoasă, care să aibă puteri omenești, un glas gingaș și o privire care să semene cu aceea a zeițelor nemuritoare. Zeii o botezară Pandora.
Când răul acesta, destinat să îi ademenească pe oameni, fu pregătit, Hermes îl conduse pe Pământ. Pandora fu încredințată fratelui lui Prometeu, Epimetheus. Chiar dacă Prometeu îl avertizase să nu accepte niciun dar de la Zeus, pentru că era mânios pe fapta lui, Epimetheus se îndrăgostețște nebunește de frumoasa Pandora și o ia de soție.
Necazurile încep atunci când Pandora găsește o cutie în casa soțului ei, cutie care era evitată de toată lumea, pentru că toți știau că acolo se află cele mai mari nenorociri și boli, însă Pandora, curioasă, o deschide. În momentul acela se prăvăliră peste lume cele mai mari nenorociri imaginate de zei, care fuseseră cei care îi dăduseră cutia lui Epimetheus.
Singurul lucru care rămăsese pe fundul acelei cutii fu Speranța. Când cutia a fost din nou închisă, Speranța rămăsese acolo, captivă în casa lui Epimetheus, ceea ce îl nemulțumi pe Zeus.
Înainte de această întâmplare, oamenii trăiau fericiți, fără să cunoască ce înseamnă Răul, munca istovitoare sau necazul. Acum însă nenorociri se abăteau asupra lor, și marea și pământul se umplură de rele și de boli, unele nevăzute și ucigătoare.
Aceasta este varianta mitologică a apariției Răului pe Pământ. Noi cunoaștem, însă, mai bine, povestea biblică a lui Adam și a Evei.
