Dietele nu sunt o invenţie modernă. Kilogramele în plus preocupă omenirea din cele mai vechi timpuri, iar medicii au inventat, de-a lungul vremii, fel de fel de metode, care de care mai trăsnite, care ar fi ajutat, chipurile, supraponderalii să se subţieze. Iată câteva dintre regimurile intrate în istorie.
Secolul V î.Hr. Hipocrate, părintele medicinei, îi sfătuia pe supraponderali să umble goi, să doarmă pe un pat tare, să nu facă baie şi să mănânce doar o dată pe zi. De asemenea, pentru persoanele obeze care aveau musculatura lăsată şi tenul roşu, Hipocrate recomanda o dietă pe bază de alimente uscate. În acelaşi timp, le sfătuia să înghită substanţe emoliente, care să le ajute la curăţarea intestinelor. Masa trebuia urmată de un pui de somn, apoi de o plimbare lungi sau de practicarea unui sport.
Anul 1087. Wiliam Cuceritorul a pus temelia unei diete bazate pe… alcool. Evident, inventatorul ei, în loc să piardă din greutate, era mereu beat. Iar într-una din zile, tot beat fiind, a căzut de pe cal şi a murit.
Secolul al XVIIlea. S-a făcut remarcat George Cheyne. Deşi cântărea peste 200 de kilograme, acesta era preocupat de legătura dintre minte şi corp şi dădea sfaturi privitoare la regimuri. A publicat o serie de lucrări, unele dintre ele fiind traduse şi în alte limbi. Pentru combaterea obezităţii, el recomanda vegetarianismul.
Anul 1829. Nutriţionistul american Sylvester Graham a pus bazele uneia dintre cele mai cunoscute diete, dieta Graham, care are la bază legumele şi fructele şi atrage atenţia asupra importanţei consumului de cereale integrale şi alte alimente bogate în fibre.
Anul 1864. William Banting a publicat “Letter of Corpulence”, în care descria cum a slăbit 23 de kilograme consumând foarte puţini carbohidraţi. Limitarea consumului de carbohidraţi sau chiar eliminarea lor din meniu este literă de lege şi în dietele de azi.
Sfârşitul secolul al XIX-lea. Horace Fletcher (1849-1919), supranumit “Marele mestecător”, le recomanda celor care doreau să slăbească să mestece mâncarea de 32 de ori, apoi să înghită doar sucurile rezultate în urma masticaţiei şi să scuipe partea solidă a alimentelor. Dieta, deşi foarte stranie, a avut mare succes la începutul secolului 20, fiind adoptată şi de scriitorii Franz Kafka şi Henry James, ba chiar şi de multimilionarul John Rockefeller.
Anul 1920. Apare dieta Hay, după numele creatorului, care era un medic american supraponderal. Acest regim punea accentul pe mestecarea cât mai bine a mâncării, evitarea alimentelor care pot produce aciditate în fluxul sangvin şi consumarea separată a alimentelor de categorii diferite. Adică o dietă disociată. Hay a împărţit alimentele în trei grupe. Grupa A = proteine: carne, lactate, brânză, ouă, peşte, soia şi iaurt. Grupa B = alimente neutre: legume, vegetalele, salate, fructe, seminţe, nuci (cu excepţia arahidelor), unt, ulei, condimente. Grupa C = carbohidraţi: biscuiţi, pâine, paste, prăjituri, ovăz, fulgi de ovăz, orez, zaharuri, miere.
Anul 1961. A apărut o readaptare a teoriei carbohidraţilor. Medicul Herman Taller a afirmat că, de fapt, “caloriile nu contează”, atâta timp cât nu consumi carbohidraţi. El considera că e bine să începi ziua prin a bea un păhărel de ulei de şofran. Toate principiile lui erau nişte invenţii, iar doctorul Taller a fost amendat pentru afirmaţii nefondate.
Anul 1981. Judy Mazel a preluat dieta Hay şi a transformat- o în dieta Beverly Hills. În primele zece zile trebuie să consumi doar fructe, apoi se introduc şi alte alimente. Ca lichide, ai voie apă şi şampanie. Foarte multe vedete au adoptat-o. Acest regim a fost aspru criticat, doctorii susţinând că un consum excesiv de fructe poate duce la diaree şi deshidratare.
Prinţesa Sisi folosea purgative, Lordul Byron bea oţet
Soţia împăratului Franz Joseph al Austriei, Elisabetta de Wittelsbach, cunoscută sub numele Sisi, a fost o victimă de dietelor. Obsedată de siluetă, prinţesa lua purgative şi făcea multe exerciţii – avea propria sală de gimnastică, practica drumeţia şi echitaţia.
Mânca foarte puţin la micul dejun, iar la cină consuma doar supe. George Gordon Byron – Lordul Byron (n. 1788 – d. 1824) – a depus eforturi uriaşe pentru a scăpa de obezitate.
În 1820, poetul, care era anorexic şi bulimic, ţinea o dietă bazată pe apă şi oţet, deşi acestea îi provocau diaree şi vomă. În zilele noastre, oamenii de ştiinţă spun că apa şi oţetul nu ajută la pierderea kilogramelor în plus.
Cele mai neobişnuite diete din toate timpurile
La începutul secolului XX, jocheii, care erau obligaţi să aibă o greutate corporală redusă, luau medicamente despre care se spune că aveau în componenţa lor viermi laţi. Este adevărat că viermii laţi te pot scăpa de aproximativ 6.000 de calorii pe zi, dar sunt dăunători sănătăţii.
Dieta cu tenii se baza pe înghiţirea ouălor de tenii, care se dezvoltă apoi în intestin. Această metodă este însă una foarte periculoasă, putând provoca atacuri de apoplexie sau meningită. Se spune că vestita cântăreaţă Maria Callas, care a fost foarte grasă în tinereţe, era adepta acestei diete.
Dieta cu vată este una dintre cele mai nocive soluţii de a slăbi. Ea prespune înghiţirea bucăţilor de vată pentru a oferi senzaţie de saţietate. Se pare că a avut susţinători printre supermodele.
Dietele de “curăţare”. Este vorba despre acele regimuri care combină lichidele cu ingrediente care acceletează metabolismul. Beyoncé susţine că a slăbit bând apă cu suc de lămâie, sirop de arţar şi pudră de ardei iute. Medicii atrag atenţia că acest amestec alterează absorbţia mineralelor şi a vitaminelor, determină carenţe de calciu şi privează organismul de nutrienţi. În plus, are efect yo-yo, adică te îngraşi la loc imediat ce ai întrerupt regimul.
