Un castel din Covasna vechi de 200 de ani, unde funcţionează un centru cultural, a fost revendicat de urmaşii îndepărtaţi ai primului proprietar, stabiliţi tocmai în Africa de Sud.
Sute de oameni de cultură, printre care Ion Caramitru şi Mihai Mălaimare, au semnat o petiţie în care le cer ajutor autorităţilor. Mai ales că în ultimii 50 de ani statul a investit aproape patru milioane de euro pentru a consolida clădirea, potrivit digi24.ro.
Castelul Arcuş din Covasna pare locul perfect. Înconjurat de iazuri şi verdeaţă, a găzduit sute de recitaluri, spectacole, expoziţii şi ateliere de creaţie din toate zonele artei. Scriitori, pictori şi actori vor să trimită Ministerului Culturii o listă lungă cu semnături.
Radu Macrinici, dramaturg: „Am contribuit la ridicarea Arcuşului ca centru cultural. Era de la sine înţeles că trebuie să semnez, îmi pare rău că nu pot să fac mai mult”.
Mirela Bucur, actor, regizor la Teatrul Andrei Mureşanu, Sf. Gheorghe: „Trebuie respectat dreptul proprietăţii, dar nu aşa, distrugând şi omorând ceva atât de frumos”.
Ultimul proprietar al Castelului Arcuş a fost un baron maghiar care a murit în 1944, fără să aibă moştenitori direcţi. În 2002 a apărut tocmai din Africa de Sud un strănepot după o soră a proprietarului, care a câştigat în instanţă acum trei ani dreptul de a primi palatul. Conducerea centrului cultural Arcuş este extrem de mirată.
Attila Kopacz, director Centrul Cultural Arcuş: „Nu am avut nici un contact sau vreo negociere cu proprietarii, aşa-zişii proprietari sau moştenitorii lor”.
Ioan Pop-Sabău, avocatul Centrului Cultural Arcuş: „Atunci când te duci la un proces trebuie să faci dovada calităţii de moştenitor, ceea ce nu s-a întâmplat în acest litigiu, judecat cu foarte multă uşurinţă”.
Avocatul celui care pretinde castelul din Covasna spune că bărbatul nu este deloc dator statului pentru milioanele de euro cheltuite pentru întreţinerea palatului.
Kincses Előd, avocatul reclamantului: „Ceea ce a investit statul este amortizat prin folosirea imobilului fără plata contravalorii folosinţei”.
Singura şansă pentru ca centrul cultural să mai existe în castelul de la Arcuş este ca statul să se înţeleagă cu actualul proprietar: să închirieze sau să cumpere clădirea.
